Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

miercuri, 31 martie 2010

Iepurașul a venit mai devreme: cu tancul

Luni dimineață, după o noapte memorabilă de indigestie, îmi ridic cu greu oasele din pat și când ies afară, un soare frumos și cald, strălucea mașina pe partea cealaltă a drumului, strălucea zic, dar cam diform. ”Dă Doamne să fie iluzie optică”, zic în gând, ”poate sunt încă chiaun de cap”. Dar mă apropiu și constat că nu era iluzie optică ci că și-a întors careva tancul, SUV-ul sau betoniera în decursul nopții și n-a avut loc de mine (în afară de partea superioară nu e nimic zgâriat).
Prima acțiune: mers la cei de la Saubermacher, că parcasem lângă tomberoane, poate au trecut ei cu mașina de gunoi și mi-au făcut rear-liftul-ăsta. La sediul lor un domn foarte amabil a venit cu mine pe traseu, a localizat mașina de gunoi, a oprit-o într-o parcare și am inspectat-o. Nu fusese ea cauza, nu avea nici un reper care să poată cauza stricăciunea și nici să dea cu spatele nu avea loc în locația unde fusese parcată mașina. Așadar autor necunoscut, dar surpriză plăcută cu cei de la Saubermacher pentru amabilitate și ajutor. 
Trăiască Casco!

marți, 30 martie 2010

Noul sport national: scormonitul prin gunoaie

Vineri am cumpărat de peste 30 de lei produse alimentare de la un supermarket de cartier și am primit o pâine cadou. Nu prea mănânc pâine așa că după ce am ajuns acasă am văzut un bătrân foarte anemic care ducea gunoiul și m-am gândit că merită o bucată de pâine. Până am parcat mașina, moșul și-a golit și el căldarea și s-a apucat să scormonească prin gunoi. M-am dus la el, i-am dat pâinea, s-a bucurat și a spus: "a, ce bine, că n-am cu ce să-mi hrănesc porumbeii!" WTF?? 

M-a cam enervat chestia asta, adică înțeleg că n-ai ce mânca și cauți prin gunoaie ca să supraviețuiești, dar ca să lași orice urmă de demnitate și să scormonești prin mizerie ca să-ți hrănești porcii sau porumbeii, asta nu prea pot înțelege.

luni, 29 martie 2010

Porția mea de căutări google

"fisa postului pentru centralist scoala" - să nu fie belgian, să-i placă să tragă cu urechea, legăturile cu SRI constituie avantaj;

”castig excursie insulele canare” - nu te uita la preț! ia pentru toată familia, noi așa bine ne-am simțit anul trecut...

”apartament insulele canare” - mai bine mergi în Tenerife la Janina și Seb

”transport cu bacul pe insula lanzarote” - în fiecare marți, cu plecare din Cluj, pe malul stâng al Someșului, lângă aeroport. Să nu uiți să aplauzi la amerizare.

”fete dispărute plecate la muncă pe nave de croaziera” - sigur nu pe bac în insulele canare?

”covrigi baverezi ingrasa” - doar dacă nu-i stingi cu bere

”jocuri de imbracat si muzica mr. originality” - ehehei pezevenchii moșului, pe vremea mea erau jocuri de dezbrăcat

”merge albastru cu maro” - dichisitule!

”nu mai pot folosi coada de maimuta” - încearcă coada de n'avi

”poze la chiloti cu camera amator” - așa criză e la Jolidon de nu-și mai permit un fotograf pro?

”prost este calin ” - dap

”nobrain calin” - no brain, no gain

”compuneri despre o zi de munca petrecuta in parc” - ce-i băieți, v-au dat teme pentru acasă la TSD?

”joe bancheri las vegas” - ți-a zis că lucrează la prima bancă pe stânga după Grand Canyon?

”asculta dan spataru” - ascultă tu dan spătaru, eu ascult doar gică petrescu...

”cum gatim un steak de vitel” - prinzi vițelul și-l duci la un prieten ca să nu-ți împuți casa

”corina ungureanu nud beta” - da frate am auzit și eu că nudu beta are un bug nashpa, dar lasă că apare release candidate 1 în curând. Eventual încearcă și femela alfa.

”am stiut ce-am vrut, și baut doar vin de la gheata” - acum te doare burta și știi ce vrei în continuare

”domn caut doamna pentru prietenie” - peste două săptămâni merg la Frankfurt, dacă o văd îi transmit că o cauți

”trilulilu crocodilu dj” - încearcă trilulilu fost crocodilu brylu tătic

”micii ponei prietenii mei” - toți fanii Hannah Montana clienți posterland!

Drumarilor - muriți!

De obicei nu scriu porcării din astea pe blog, dar momentan mă disperați cu metoda voastră de a asfalta străzile, adică întâi scoatem asfaltul după care ne băgăm picioarele și lăsăm ditamai gropile câteva zile să facă fraierii slalom printre ele. Cam așta e situația pe malul Cibinului, deși a fost vreme frumoasă și vineri și sâmbătă, nu s-a întâmplat nici o asfaltare. Ieri, că a plouat intens, s-au umplut toate crevasele cu apă iar ca urmare a acestui slalom dement am reușit să evit o groapă și să dau în alta, inundată, stropind o doamnă care circula pe trotuar. Probabil m-a înjurat, meritat, așa că vă dau leapșa mai departe și vă urez să vă crească și vouă creier și să vă băgați în c.r tot asfaltul pe care l-ați răzuit. Anton să vă rămână numele, incompetenților.

duminică, 28 martie 2010

Poza de la miezul nopții

Las Vegas:




N-a fost să fie...

...tulai muică ce nebunie în Sala Transilvania la meci. Când am intrat mi s-a făcut pielea găinii, o atmosferă superbă, mult zgomot și o galerie la înălțime. Din păcate ne-a cam dezumflat prestația derbedeilor ăstora de jucători, se pare că aseară ei o ardeau prin Kapital. Să le fie rușine.  Nu o meritați pe Alinutza în galben, băăă! :)))

sâmbătă, 27 martie 2010

O antrenăm pentru...

...sinceritate. Neah, meciul de baschet! Adică eu și Bogdan pe Alinutza. Aseară am dus-o într-un cadru familiar, Oldies, am relaxat-o cu un pahar de vin și când zâmbea toată, pang! am început să o procesăm. I-am explicat cine-i Bănică, că la baschet se vine în galben nu roz, negru, țiclam sau mov, că se stă în picioare tot timpul, se cântă, se aplaudă, se fac scheme cu degețelele și în general nu se stă pasiv. Cum ziceam, ieri a avut parte de prima lecție în local și în taxi: scandările. De la "Bănică de sărbători.." până la "Galben-albastru sunt culori frumoase/Galben-albastru sunt victorioase". Am încercat și aia cu dialogul între părțile galeriei. "Cântați cu noi/Cântăm cu voi!" dar fără prea mult succes, oamenii din jur n-au fost receptivi și erau și un pic cam beți ca să stea împărțiți în două grupuri. Mișcarea browniană, deh. Bineînțeles, denumită după Earl Brown, nu Robert Brown.

Azi urmează restul probelor practice: cum ne îmbrăcăm la meci, poziția corectă pentru huiduit, tehnici de fluierat, cum să înjurăm fără să ne audă copiii, "nu te cunosc până la pauză" (ca răspuns la provocări de genul "dă pupic") și altele, plus un antrenament în parc pentru rezistență.

Toată lumea la meci! Dar înainte citiți-l și pe Băgă că merită.

Postere la XBase

Vă ziceam acum câteva zile că în curând o să găsiți produse posterland.ro la XBase / Prăvălia lui Barbu. Începând de astăzi sunt puse la vânzare. Deocamdată postere tematice, în curând și insigne diverse. Treceți pe la Florin pe la magazin, doar și pentru a vă clăti ochii cu instrumentele muzicale expuse.

vineri, 26 martie 2010

Mercuriale

1. Am fost săptămâna asta să-mi refac contractul de service pentru centrala termică. Doamna de acolo m-a căutat în baza de date de clienți, adică a luat un registru A4 și s-a uitat la litera T după numele meu. Lângă ea, pe masă, trona un calculator modern, cu un browser deschis pe Google. Dacă în 2010 unii încă mai folosesc registre în loc de Excel e grav. Nici măcar nu era o treabă complicată....

2. M-am dus la Ambient după niște sfoară ca să legăm bannerul. Am găsit, doar că costa 24 respectiv 27 lei, în funcție de grosime. Mi se pare cam scumpă și cam săracă oferta, la un magazinaș de cartier am găsit cu 5 respectiv 7 lei, e drept, mai subțire, dar nu intenționam să mă spânzur cu ea. Tare a fost însă întâmplarea de la raionul electrice, când am ajuns la el era plină tejgheaua de "trelinguri" de firmă, plus un burtos care încerca să le vândă celor doi...vânzători!

joi, 25 martie 2010

Songs to remember

De pe o compilație mai veche (Angells Fall). Little Things:

Karaoke tot mai atractiv

Mai nou sunt trei firme care dau premii la karaoke, așa că dacă vă ține vocea sau dacă vrem să vă descurajăm  aveți mari șanse la un premiu, în primul caz pentru interpretare, în al doilea pentru ”încurajare prin abstinență”, ceva de genul ”foarte bine, dar să nu mai faci” și credeți-mă, aseară au fost mulți care, sub efectul alcoolului, s-au crezut niște Rambo ai muzicii și au tras niște schelălăieli de fugeau clienții să se ascundă pe sub mese. 

Așadar au fost premii la salonul de epilat, la un solar și cinci postere de la www.posterland.ro, adică noi. Surpriza plăcută a avut-o o domnișoară care-și sărbătorea ziua și care, pe lângă tort, a primit și un premiu din partea fiecărei firme sponsor, fără să trebuiască să cânte. O surpriză frumoasă, zicem noi. Bineînțeles, s-a născut imediat bancul VJ-ului: întâi la epilat, apoi la solar și la final o facem poster.

În rest, pe la ora 2 când am plecat eu nu se dăduseră multe premii, doar două postere, pentru niște cântăreți mai grăbiți acasă. I-am lăsat cu distracția și m-am retras la bază. Poate săptămâna viitoare facem și niște poze pentru colecția noastră.

Posterland, sponsor la karaoke în OldiesPub

Cam așa arată noul nostru banner, de 2 metri lungime, pe care l-am afișat prima dată aseară la karaoke. În poză e cam palid, dar în realitate e o frumusețe și suntem încântați de el. Am dat cinci postere de dimensiuni mari celor mai buni cântăreți. Detaliile mai târziu, când mă trezesc, pentru că acesta este un post programat.


miercuri, 24 martie 2010

Ce ar trebui să învețe Asesoft de la Brian Clough

This is Sparta Sibiu! Tonight we dine you play in hell!

Am văzut acum câteva luni filmul The Damn United și damn! ce mai aducea a Asesoft. Probabil nu l-ați văzut, așa că să explic pe scurt: este povestea reală a antrenorului Brian Clough care a ajuns la Leeds United, un fel de Asesoft al anilor 70 în fotbalul englez, după ce ani de zile i-a criticat pentru jocul murdar practicat și pentru schemele lipsite de fair-play pe care le făceau în teren. Odată devenit managerul echipei, nu s-a dedat la practicile anterioare ci a încercat să-i schimbe și să le insufle spiritul fair-play-ului, dar n-a reușit decât să-și pună toate vedele echipei în cap, să fie demis după 44 de zile și să câștige respectul unei țări întregi. La primul antrenament se zice că le-a spus: "vă puteți arunca toate medaliile la gunoi, nu le-ați câștigat cinstit".

Bineînțeles, Asesoftului nostru îi lipsește un antrenor de acest gen, din păcate pentru baschetul românesc și din fericire pentru adversari, pentru că Dado este și la ei, ca și la cel de la Sibiu, veriga slabă a echipei. Dar să o luăm istoric, de la primul milion și începutul echipei. Patronul Ghiță urma să facă prin firma lui un sistem IT pentru Primăria Ploiești, plătit în avans cu 1 milion de dolari, dar care nu știu dacă a devenit funcțional vreodată. Tot domnul Ghiță este foarte apropiat de Victor Ponta și dacă ați văzut înregistrarea năzdrăvană a lui Vanghelie dinainte de Congres, o să-l recunoașteți ca și partener de discuție al acestuia. Eu personal n-am auzit de vreun proiect sau produs de succes al acestei firme pe piața liberă, deci probabil afacerile cu statul sunt foarte profitabile. Unele detalii aici.

Odată punctat de unde vin banii, următorul pas este să vedem cine face gât pe acolo, cu mult tupeu, când nu dă cu subsemnatul pe la DNA. Pe lângă patron, ar fi domnul conducător de club Iacobescu, prieten bun cu acesta, omul care se ocupă de treburile zilnice, gen pus presiune pe arbitri și mângâiat pe cap când e cazul.  Apoi mai este antrenorul decorativ Arnautovici, fost jucător al echipei, actualmente trimis după țigări de vedetele locale plus reprezentantul PR/crainicul sălii/editorul website-ului/făcător de emisiuni/pupător în dosuri de șefi și săgeată otrăvită, Ionuț Georgescu, aka Jorjel. Pe Jorjel îl iubim din două motive, faptul că se îmbracă ca un manelist nefiind unul dintre ele: 
1. urlă Asesoft în microfonul sălii în timpul atacurilor echipei oaspete, lucru interzis de regulament dar tolerat în cazul lui
2. scrie niște articole penibile, de un pseudo-jurnalism crunt în care își revarsă umorile la adresa adversarilor. E drept, nici noi nu l-am iertat deloc, motiv pentru care ne-a și gratulat recent spunând că avem "orgasme intelectuale pe forum". Mie-mi plac orgasmele de orice fel și faptul că Sibiul are niște superfani, pe care nu trebuie să-i plătești ca să vină la meciuri probabil doare tare. Pe viitor poate să zică că avem orgasme intelectuale și pe bloguri - cuvântul cheie e intelectual, nu orgasm, da? Dacă e cuminte și-și ia medicamentele anti-scuipat îl învățăm și pe el ce-i aia intelectual, nu orgasmic.

Acum că am stabilit cine-s panaramele să vedem ce avem cu ele. Pe lângă aroganțele mafiote ne doare că am pierdut semifinala anul trecut (după ce s-au trezit conduși cu 2-0) cu ajutorul unui arbitraj mai mult decât favorabil avut în ultimele meciuri. S-a lăsat cu scandal, înjurături, lichide aruncate și flegme, toate furnizate de generosul public sibian, toate exagerate de presupusele victime și condimentate după sistemul "hoțul strigă hoții". Mai trebuie menționat că Asesoft a dominat campionatul în ultimii 6 ani, câteodată pe bune, altădată practicând un joc brutal care le-a fost tolerat cu îngăduință. Trebuie să mă întreb: ok, câștigi meciul, dar un joc murdar nu o să aducă respectul fanilor și ce este o competiție sportivă fără fani? Acest lucru se vede și în sala lor, intrarea este gratuită, publicul apatic, galeria plătită, o blazare generală. La fel, pe internet, pe forumul pus la dispoziție de club bate vântul, eventualele critici fiind cenzurate cu grijă.

Poate mai puține lingușeli și un reality check le-ar face bine, poate ar trebui să-și pună întrebări despre performanțele manageriale dacă o echipă cu un buget infim ca CSU Sibiu a reușit să le provoace starea de panică din sezonul trecut iar anul acesta echipa se află pe locul 3 cu 6 înfrângeri și o prestație apatică. Oricum ar fi, sper ca vara să nu-i mai prindă pe locul 1 și să ne distrăm iar cu și de Jorjel și compania.

Vă așteptăm duminică în Sala Transilvania, în galben, ca să vedeți o atmosferă cum numai la Sibiu poate exista. Jorjele plângi! Nu contează dacă o să câștigăm, dacă antrenorul va odihni titularii sau dacă ne vor fura iar arbitrii, de la imn și până la final o să aveți parte de zgomot și furie. Poate și de baschet.

Senzațional! Am aflat la ce sunt bune cizmulițele albe!

Acest model de încălțăminte, mult hulit de unii, are un scop bine definit, care mie mi s-a arătat într-o noapte. Două pițipoance minore au trecut strada neatent, prin fața mașinii mele și doar datorită acestor pete albe reflectorizante le-am zărit din timp și evitat cu succes! Cizmulițe albe pentru pițipoance sănătoase!

marți, 23 martie 2010

Am întâlnit și străini tonți

Ultimii mei "musafiri" de vineri au fost foarte hăbăuci. Am mers la 9 să-i iau de la hotel, așa cum stabilisem, nu era nici unul prezent. Pe la 9.10 a apărut primul, cică să-l aștept până mănâncă. Am așteptat. Dupa încă 10 minute se întoarce, celălalt tot nu apăruse. Sunăm în cameră, nimic. Dau sms, răspunde că a adormit și ca vine pe jos la firma. Bon. Plec cu primul întârziat. Pe drum se cotrobăia de zor în haine. Mă roagă să opresc că și-a uitat mobilul (sub pat!). Făcusem doar un ocol din cauza traficului așa că eram tot în zonă, îl las acolo, mă duc la firmă, care e la 10 minute de hotel, urma să vină și el pe jos. Pe la 10 apar amândoi. Străini punctuali. Azi mă contactează și mă roagă să mă duc iar la hotel că și-a uitat cămașa și puloverul. Femeia de serviciu îl știa deja, le avea pregătite. De mândra minune...

luni, 22 martie 2010

I-am convertit

Joi mi-am dus străinii la masă la Ileana. Le-a placut lemnul masiv și restul decorului, dar n-au prea agreat muzica populară, fuseseră cu o seară înainte la Dobrun și nici acolo nu prea le-a trezit interesul.  Unii au băut bere. După cea de-a doua sticlă deja Duru Duru suna mult mai acceptabil și băteau ritmul cu palmele de masă. Data viitoare le prezint fetele de la Căpâlna.

duminică, 21 martie 2010

Poza de la miezul nopții

Tunisia, Sousse, Medina văzută dinspre mare:


sâmbătă, 20 martie 2010

Ieri n-a fost ziua Clujului

În primul rând pentru că i-am bătut la baschet după un meci foarte frumos, pentru a doua oară în acest campionat și sper să-i mai prindem în playoff.

În al doilea rând pentru cele întâmplate în Oldies, unde am fost ieri ca să sărbătorim victoria, apariția primului ghiocel sau faptul că iar n-am câștigat la loto. Mai nou, din cauza înghesuielii din acest pub ne rezervăm masă în separeu, unde nu ne deranjează de obicei nimeni. Aseară în schimb la masa din spatele nostru au venit trei cupluri de gherțoi, ele mai aranjate, așa, să simuleze niște doamne, ei niște luzări cu diplomă. Și dăi și luptă, beau luzării de sting, unul din ei mai ales s-a dovedit foarte simpatic pentru că era responsabilul cu aprovizionarea și fiind foarte setos făcea ture până la bar să dea comanda, dar într-un stil propriu, făcându-și loc de-amboulea printre oameni. Nu știu voi cum sunteți, dar pe mine când mă împinge unul o dată îl iert, a doua oară mă uit urât iar a treia oară comentez. Ciocoflenderul ăsta era cu o treaptă de inteligență sub câinele lui Pavlov, de obicei când te împiedici de un prag îi memorezi locația, dar el se pare că nu băga de seamă că la ieșirea din separeu se află o asemenea capcană, probabil credea că este o anomalie gravitațională care-l proiectează în oamenii din jur. Nu știu voi cum sunteți, dar ei erau ca mine, adică începeau să se enerveze.
La un moment dat își dă seama că el este și o mare finețe de dansator și își ia nevasta la un soi de lupte greco-romane combinate cu ceva ce aducea a prăbușirea unui elicopter (dacă ați văzut Black Hawk Down știți despre ce vorbesc), pentru care îi trebuia loc. După o serie de coate ne lasă nervii și ne întoarcem spre el ca să-l potolim iar prietenul lui intervine și spune ”calm! calm!”. Îl rugăm să o lase mai moale cu împinsul, se liniștește dar după încă o perioadă mai face o tură la bar și mai împinge un grup de tineri aflați în ușă. Le zic să stea la coadă că noi îi batem primii, la mișto bineînțeles. 
Apoi domnul ”calm” se încinge și își dă jos pulovărul rămânând într-un superb maieu gri, taman ținuta recomandată pentru un local care se respectă. Se mai încinge încă o dată un pic mai târziu când se ia de unul din tinerii de lângă noi și încearcă să-i dea un cap în gură acestuia, plus niște pumni, urlând ”noi suntem de la cluuuuj”. El zice că ar fi fost înjurat dar la cât de șocat era băiatul nu cred că l-a provocat cu ceva, fiind și destul de mic de înălțime. 
Cum ar fi, pe noi care eram cât el ne calma, dar cu poneii era zmeu. A venit patronul și bodyguardul și a început show-ul. Ăștia nu vroiau să plece, patronul îi făcea nesimțiți și bătăuși. Împiedicatul vine la mine și supărat îmi zice ”ce nașpa, nu poți să bei ceva în liniște...”. Chiar așa fraiere. Șocant a fost că încercau să-l convingă să nu-i dea afară că ei sunt medici! Medici de vite probabil. Până la urmă n-au avut de ales, și-au luat hainele și nevestele proprietate personală (care nu schițaseră un gest ca să-i calmeze) și s-au cărat.

vineri, 19 martie 2010

Vegetarienii trăiesc sănătos?

Săptămâna asta m-am convins că unii din ei nu. Cel puțin unul pe care-l cunosc eu e grăsuț. Nu se atinge de carne, dar compensează cu sucuri și e mort după dulciuri. Croissanturile sunt mâncare de bază, la fel și cartofii prăjiți. Ce-i mai amuzant e că nu-i plac nici ciupercile, măslinele sau dovleceii, dar mănâncă soia - acasă, că prin lume, la restaurante, are de obicei o problemă cu comanda, nu prea se găsesc multe mâncăruri vegetariene. A, și fumează.

joi, 18 martie 2010

Songs to remember

Astăzi ceva actual. Massive Attack are un album nou și un single de excepție, în stilul caracteristic. Pe albumul ăsta se moțăie prima întâi, ascultați-l pe mandea. Amuzant a fost că atunci când am auzit prima dată atent piesa la radio am crezut că o știu tot de la radio și am început să o caut de nebun prin topuri. Bineînțeles că era, cel puțin la Guerrilla, dar de câte ori dădeam cu ochii de Massive Attack treceam mai departe, că doar am albumul și-l ascultasem, cum spuneam, mai mult adormit. Într-un final, sătul de atâta căutat și răs-căutat am dat click și pe MA și mi-am dat seama ce tont sunt.
Mai trebuie să găsesc o piesă auzită pe autostradă în Austria, am purecat kronehit.at și n-am dat de ea. Ceva cu ”some twenty years ago...you can't imagine the joy in your mother's eyes”. Știu, lame, dar piesa suna foarte bine, o cânta o doamnă. M-am uitat și pe site-urile cu versuri și nimic concludent. Mai aștept, ce să fac. Până atunci niște circ:

Postul cu numărul 1004: un poster

Am depășit momentul aniversar. În aproape 4 ani am adunat 1004 postări. Ce naiba am avut de spus în 1000 din ele? :))

Cel de azi e modest, deh, muncă intensă. Vă arăt un frumos poster alb-negru înrămat gri. M-am chinuit ceva timp ca să-i fac o poză fără reflexii și asta e tot ce-am reușit mai bun. Bineînțeles, de la posterland.ro


miercuri, 17 martie 2010

Simbaaa

Săptămâna asta e săptămâna meselor de amiază la Simba, cu trupa de străini. Și ieri a fost amuzant, i-am învâțat să mănânce mici pe cei care nu-s vegetarieni, dar au vrut ketchup în loc de muștar. Blasfemie, știu..

E o nebunie acolo, de la cerșetori și pirande la studenți și oameni de afaceri (alții, nu noi :D) și totuși fetele acelea, care lucrează din greu, sunt foarte amabile și răbdătoare, spre deosebire de mine. Am uitat să iau bonul și săraca casieră l-a căutat prin coșul de gunoi și mi l-a adus la masă.

Cel mai amuzant a fost luni, ne-am pus toți la masă și așteptam să vină chelnerul. Ăla debarasa toate mesele din jurul nostru și am crezut că o face dinadins, când mă duc nervos la el îmi zice că-i autoservire. No binie, mă ficior.

marți, 16 martie 2010

Se poate și mai rău

Referitor la două avioane care sosesc în același timp la Sibiu. Ieri ma văzut și mai rău - trei avioane! 70 de minute întârziere la Blue Air, din care vreo 30 pentru că au stat să-i descarce pe cei de la Munchen și Viena. Amuzant e că măcar revăd cunoștințe în aeroport, oameni cu care n-am mai vorbit demult.

Încă una tare de ieri: am dus 5 străini, din care doi vegetarieni, la Simba la împinge tava, pentru că acolo erau cazați și ca să nu mai pierdem timpul aiurea. Apăi să vezi distracție la comandat, explicat și ales mâncare din vitrină. Le-am blocat restaurantul și i-am încolonat pe acolo ca să meargă tava. A fost ca în bancuri: un portughez, un slovac, doi nemți și un indian (din India). Învățăceii mei săptămâna asta. Să vedem ce aduce ziua de azi.

luni, 15 martie 2010

Tristețe mare în aeroport

Am fost azi să aștept niște străini. Bineînțeles că s-a întâmplat minunea și a ajuns avionul de Munchen odată cu rata de Madrid. Aeroportul nostru modern are un singur autobuz pentru pasageri. Dacă vin două avioane simultan, unii trebuie să aștepte câteva minute bune până sunt descărcați ceilalți, iar acest lucru se întâmplă mai frecvent decât v-ați aștepta. Mi s-a întâmplat mie cu Austrian ultima data, iar azi la fel cu aceste două zboruri.  Din câte văd pe site mai e aceeași situație și seara la 21.45 Londra și 22.00 Otopeni. Inteligent orarul, nu?
În plus azi li s-a defectat și banda pentru bagaje, așa că s-au trezit bieții oameni ca-n acvariu. Ne uitam la cei sosiți, ei la noi, toată lumea aștepta, despărțită de peretele de sticlă dintre zona securizată și sala de așteptare. După vreo douăzeci de minute i-au scos de acolo încolonați și i-au dus la sosiri interne unde hamalii descărcau bagajele direct pe o ușă laterală. Știți cum se întâmplă, când ai musafiri străini veniți prima dată, atunci trebuie să ne dăm în petic. Ultima oară erau să se omoare doi în trafic, s-au dat jos din mașini să se bată și eu n-am văzut din astea în Sibiu decât atunci când am avut străini în mașină.
Vă spuneam că e trist. A plecat și efemerul fastfood, nu că mi-ar părea rău că nu mai pute a prăjeală în tot terminalul, s-a închis și magazinul de poșete și Swarovski, s-a închis și cafeneaua albă. A mai rămas chioșcul de ziare și reviste. Și montează și bariere în parcare!

duminică, 14 martie 2010

Poza de la miezul nopții

Casele proiectate de Gaudi in Parc Guell, Barcelona:



vineri, 12 martie 2010

Sponsorizăm rockeri

Vinerea trecută a fost concert Trooper în Bohemian Flow. În colaborare cu portalul sibiuonline.com posterland.ro a oferit niște postere cadou:

XBase

Dacă aș fi trecut vreodată granița dintre cei care ascultă și cei care cântă, intrând în ”prăvălia lui Barbu” m-aș fi simțit ca un copil în magazinul de dulciuri, dar cum n-am trecut-o am simțit doar admirație pentru curajul de a deschide așa o afacere la Sibiu și plăcerea de a mă afla înconjurat de atâtea instrumente muzicale. Plus că atât Florin cât și nevasta lui sunt niște oameni foarte calzi și de treabă. Dacă aveți un copil și vreți să-i cumpărați o chitară: http://www.xbase.ro
Poate în curând o să găsiți și produse oferite de posterland.ro acolo.

Later edit: în magazin găsești persoane de toate felurile, de la cei veniți să cumpere corzi pentru chitare acustice până la adolescenți rockeri care testează efecte și balaoacheși interesați de tobe pentru formații de petrecere. Foarte eterogen și amuzant.

joi, 11 martie 2010

Songs to remember

Și astăzi un cover: Blessed Essence / Trouble

World Atlas of Wine

Un atlas de referință despre vinuri, primit ieri cadou de un străin. L-am rugat să ne citească ce scrie la România: ”Suntem convinși că România va mai exporta cândva vinuri de calitate” (citat aproximativ). După care s-a oprit, un pic rușinat, doar nu se face să-ți insulți gazdele.

miercuri, 10 martie 2010

Ca la țară

Astăzi un remember: acum șapte ani ne-am dus prima dată la un training în Germania la noua firmă, pentru două săptămâni. Ca să nu pierdem timpul de pomană neamțul ne-a făcut program de învățat și în weekend. După ce toată săptămâna el a fost îmbrăcat în costum iar noi am umblat în blugi și cămașă, administratorul român de atunci decide ca sămbăta să mergem frumos aranjați. Nu știu ce-o fi fost în capul lui, că noi restul eram ponei dar el era om la peste 30 de ani. Nu pot să uit nici acum când a deschis neamțul ușa, s-a uitat lung la noi apoi în jos, la blugii lui, ne-a zâmbit și a zis că se simte ”underdressed”. Normal, ei se îmbracă la costum când au întâlniri de afaceri, noi când mergem la biserică duminica. Sau mă rog, cei care merg.

marți, 9 martie 2010

Problemă de moralitate

Umblând prin lume pe la proiecte am constatat că un sistem software integrat este fără dubiu un mare pas înainte pentru orice firmă dar poate cauza și probleme, unele ce țin de moralitate. De exemplu:

1. firma A își stoca informațiile despre producție în niște fișiere Excel, iar cineva muta informația dintr-unul în altul și o agrega în diverse forme pentru diverse departamente. Având un sistem integrat, munca asta a devenit inutilă, toate datele sunt centralizate și pot fi prezentate în orice formă se dorește. Așadar respectiva persoană și-a redus considerabil volumul de muncă. Ce face firma? O dă afară sau îi oferă alte responsabilități? 

2. firma B își instalează un software integrat care să urmărească productivitatea angajaților. Mașinile trimit numărul de cicluri executate sau codul erorii atunci când stau. Cu acest sistem, managerul poate să vadă cât la sută din timp se muncește efectiv și care sunt angajații delăsători sau performanți. Pentru a spori productivitatea muncii se decide să-i avertizeze pe cei mai slabi iar dacă după o lună de zile nu își îmbunătățesc performanțele o să-i dea afară pe cei mai slabi pentru a da un exemplu.

3. firma C, dintr-o republică est europeană, este cumpărată de o firmă dintr-un stat avansat tehnologic, care se decide să o modernizeze și să implementeze același sistem pe care îl folosesc și ei. Totul bine și frumos, dar vechii angajați sunt terifiați că nu înteleg noul program, o să le fie greu să se adapteze iar într-un final o să fie concediați.

Ca inginer IT tot ce pot să fac e să fiu sigur că-mi execut corect treaba, ca de exemplu, muncitorii de la punctul 2 să nu fie dați afară din cauza unui bug în program , dar câteodată toate aceste probleme te pun pe gânduri, nu e plăcut să știi că ai pus umărul la nefericirea cuiva, chiar dacă decizia finală e cauzată de propria incompetență a respectivului. Bineînțeles, nu în fiecare caz o să se întâmple o dramă, managerii sunt și ei oameni și nu judecă totul fără o umbră de emoție dar toate aceste probleme îți oferă o altă perspectivă a muncii pe care o faci.

luni, 8 martie 2010

Eu când vreau să știu, mai mult câștig.

Ne plac sloganurile la nebunie. Suntem generația crescută cu ”știi și câștigi” și toate variantele derivate de acolo, de gen ”faci fasole frecată și câștigi”, ”cumperi un trichter și câștigi” sau ”cumperi un bilet dus-întos până la Păuca și câștigi”. 

După aia au venit corporațiile străine cu inteligenții lor și am aflat că o firmă de umerașe își definește produsul ca ”more than just a hanger” - oare cum vine asta, calcă singur hainele atârnate? le ferește de molii? îți păzește casa de spărgători? Ieri am văzut mașina unei firme de țevi și instalații, bineînteles, sub numele companiei scria ”more than tubes”. Păi da, în afară de tuburi îți oferă și o inundație când cedează produsul care ar trebui să fie garantat 50 de ani sau când robinetul care ar trebui să închidă țeava nu o face complet și se mai adună apă cât de-o post inundație la fiecare 3 ore - și astea nu-s ficțiuni ci le trăiesc ai mei de vineri de când le-a crăpat boilerul (nu din cauza firmei cu sloganul citat mai sus). Așa o fi la modă acum, să te concentrezi pe value-added services și nu pe calitate. More than tubes, less than perfect.

De departe cel mai citat slogan al primăverii este ”eu când vreau să fluier, fluier”. L-am întâlnit în atâtea ipostaze și parafraze în ultimele săptămâni încât încep să cred că suntem toți niște oameni hotărâți care se bat cu pumnul în piept, își trimit nevasta la cratiță, n-au dubii și șovăieli, înfig cuțitul în masă și fac doar ce le trece prin cap, poate chiar prostește. De abia aștept să văd filmul, trebuie să fie bun. A apărut și în 3D?

duminică, 7 martie 2010

Poza de la miezul nopții

Vedere din Praga:


Idee de reclamă pentru MECTS

Tudor ne prezintă o reclamă la o firmă de pază spaniolă. Eu aș adapta-o la realitățile românești așa: o curte de școală, câțiva puști care încearcă să iasă ca să cumpere cornuri (sau bere, iarbă și țigări, nu știu ce mai e la modă în ziua de azi), un amârăt din ăsta în uniformă agitând pulanul lângă o poartă încuiată iar dedesubt sloganul ”cel mai prost din curtea școlii”. 


MECTS = Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. 

sâmbătă, 6 martie 2010

Înapoi în viitor

Referitor la postul ăsta și la pensie, scrie Alinutza pe mess că eu o să ies înaintea ei la pensie, conform nu-știu-cărui-site:
A: să văd când plecăm în lume. Prin 1942 ieși tu.
C: 1942 my ass, ce, mergem în trecut? 
A: a, 2042
C: ce vrei să vizităm pe timpul celui de-al doilea război mondial? Auschwitzul?
A: nu că n-au mâncare bună

vineri, 5 martie 2010

Pitzi de birou

Ați avut de-a face cu o pitzi de aia de birou, cu pile la șef sau rudă cu patronul, bronzată, cu brățări masive care se ciocnesc de masă când tastează și nimeni n-are curaj să-i zică să le dea jos că enervează, aranjată, cu sentimentul că atunci când deschide gura deja i se sorb cuvintele cu nesaț, ignorantă, dar cu fițe și pretenții, cu întrebări stupide, dar cu pretenții, cu privire de vacă blândă, fără cabină, dar cu pretenții? Ei bine, nici eu, dar la clientul ăsta sunt două, nepoate de-ale patronului, aduse ca să aibă cine să introducă date și mă bucur că eu sunt geek-ul din spate, nu ăla care trebuie să facă training cu ele. Răbdare infinită și toleranță la prostie n-au fost pe lista de dotări. Asta e, nu putem fi toți full options.

joi, 4 martie 2010

Songs to remember

Un clasic, trist și crud, prin adevărurile pe care le zice:

Start&Stop or maybe not

Vă povesteam ce bine ne distrăm cu Fiatul 500 pe drum. Mă rog, poate doar eu. Ei bine, după ce-am scris de el s-a supărat.  Înainte de asta să vă spun că am  schimbat pensiunea demodată la care ne cazau în alte dăți cu hotel de 4 stele, totul la juma de preț, trăiască arta negocierii și criza. Bon. Informația era esențială pentru ce urmează, pentru că pensiunea n-avea garaj subteran cu ditamai rampa abruptă.

Ieri dimineață, când să ieșim din garaj, așteptând să se deschidă ușa electrică și ținând mașina din ambreiaj, ping!, mesaj de avertizare pe ecranul de bord: start&stop not available, urmat de aprinderea a două leduri portocalii ce indică fix acest lucru. Am apăsat pe butonul de cuplare start&stop, nici un efect, am închis și repornit motorul (inginer de calculatoare, ce vreți) tot nici un efect, am apăsat pe tasta windows de pe volan (tot inginer de calculatoare ș-acum) - nimic. Ba chiar am consultat și manualul tehnic (după, ca orice fel de inginer) dar n-am găsit rezolvarea problemei. De aia n-am auzit de nici un software italian, că nu-s capabili să facă nici o mașină cumsecade (mi scuzi don Teo). Dacă era Alfa rămâneam fără ulei pe neve iar dacă era Ferrari lua foc. Noroc că asta mică nu știe mai mult. Nu-i nimic, le-o predau înapoi așa. Au numărul cărții mele de credit în sistem, ce pot să-mi facă? :))

(pt filologi: start&stop este funcția care oprește motorul când mașina staționează)

miercuri, 3 martie 2010

Ce ne mai distrăm

Iarăși sunt în Slovacia, cu program de masaj și relaxare: masaj când ne înțepenesc gâturile și spinările la birou și relaxare pentru client când vom termina treaba. Deocamdată unul din puținele amuzamente este pe drumul dintre birou și hotel (la dus la 8.30, la întors tot la 8.30 dar seara), pentru că și ei au unele străzi la fel de ”netede” ca și noi. Distracția constă în a vedea dacă eu, șoferul, pot să-l dau pe ăla care stă în spate cu capul de tavanul Fiatului 500 iar pentru el dacă poate scăpa fără vânătăi. Mașina fiind de închiriat, nu-mi pasă prea mult de suspensia ei, doar urme exterioare să nu rămână, vânez cele mai nasoale trasee. Deocamdată scorul e egal, da-l ajută și freza.

marți, 2 martie 2010

Un univers de coarde

Am auzit într-una din zilele săptămânii trecute la matinalul de la Radio Guerrilla povestindu-se despre documentarul ”The Elegant Universe” și am zis că e cazul să învestesc 3 ore din viață și să-l văd și eu, să mă lămuresc cu ce se mănâncă teoria corzilor (superstring theory). În principiu este vorba de un concept ipotetic foarte greu de demonstrat experimental pentru că se referă la niște unități foarte mici, denumite corzi, pentru că ar avea o formă analoagă acestora și pentru că formulele matematice ale modelului indică faptul că ar fi ”elastice”. Aceste corzi ar sta la baza tuturor lucrurilor iar dacă un atom ar fi de dimensiunea Pământului, o coardă ar avea mărimea unui copac, de aici rezultând și imposibilitatea curentă de a demonstra existența lor. 

Avantajul teoriei este dat de faptul că unifică într-o singură formulă legile fizice referitoare la macro-cosmos  (teoria relativității a lui Einstein) cu cele referitoare la particulele atomice (legile fizicii cuantice). Macrocosmosul este guvernat de legea gravitației iar fizica cuantică de legile electromagnetismului, forța nucleară slabă și forța nucleară tare, fiecare cu un alt set de formule și reguli. Einstein, în ultima parte a vieții a încercat să găsească formula ”pentru orice” dar nu a mai apucat. O serie de fizicieni teoreticieni a dezvoltat începând cu anii 60 modele succesive ale teoriei corzilor, iar prin anii 80 teoria a început să nu mai fie considerată obscură și să capete recunoaștere și respect. Suntem totuși aproximativ la 100 de ani distanță de a afla dacă este totul doar o terorie filozofică sau un model adevărat.

O chestiune foarte interesantă ce reiese din modelul matematic este necesitatea existenței a 11 dimensiuni. Citez de pe Wikipedia:  Universul nostru este format din 4 dimensiuni: sus-jos, fata-spate, stanga-dreapta si timpul. Restul, pana la 11 nu le percepem, 6 fiind infasurate iar una le contine pe cele 10. Universul nostru se afla pe o membrana infinita in lungime, dar foarte ingusta. Ciocnirea dintre membrana ce contine universul nostru si cea a unui univers paralel a dus la Big Bang.” 

Și acum toți ochii pe CERN, LHC. Experimentul care urmează să aibe loc acolo va răspunde la unele probleme și concepte care stau la baza acestei teorii, nu la adevărul teoriei în sine, dar ar putea fi un mare pas înainte sau unul, dezamăgitor, înapoi. Oricum ar fi, trăim timpuri interesante. Doar să-l repare odată!

Un articol despre subiect și Edward Witten, geniul care a unit cinci variante ale teoriei corzilor într-una singură, M Theory. N-ați auzit de el? E considerat cel mai deștept om în viață: 

luni, 1 martie 2010

Telefon micromecanic

Am căutat pe Google: nu a dat nimeni știrea asta în lima română (cel puțin până duminică seara).
Dacă  n-aveți ce face cu 300.000 de dolari vă puteți lua un telefon în care doar partea de comunicații este digitală, restul fiind construit ca un ceas de lux. Bijuteria se numește Celsius X VI II și va fi prezentată la Basel World în 18 martie.  Deocamdată nu se cunosc detalii dar ar putea fi un produs de lux revoluționar. Vă imaginați un telefon care să arate un mesaj text cu sistemul acela rotativ de litere folosit pe panourile din gări?

Și site-ul producătorului: http://www.celsius-x-vi-ii.com