Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

luni, 31 august 2009

Coldplay live

A meritat. Eram sceptic, mai ales că am văzut concertul anterior pe HBO şi mi s-a părut cam sec, dar e greu să redai atmosfera unui concert la tv. La ora 17 am fost pe stadionul de călărie, căutând nişte locuri mai bune pentru că aveam bilete în tribună dar nu erau marcate scaunele exacte, a fost la nimereală. Concertul trebuia să înceapă la ora 19 şi deja cu două ore înainte stadionul era plin pe jumătate, dar am găsit locuri bunicele, un pic în laterala scenei. Au fost două formaţii în deschidere, dar numai aşa, ca să vedem ce buni sunt Coldplay prin comparaţie - şi sunt buni! Show-ul a început doar când s-a întunecat, pentru a pune în valoare efectele vizuale. Scena a fost ovală, cu trei ecrane în fundal pe care au rulat diverse imagini şi încă două panouri laterale pe care se transmitea live de pe scenă, ca la orice alt concert. Sonorul a fost foarte bun, între gazon şi tribună mai fiind amplasaţi încă trei stâlpi cu boxe. Au cântat aproape două ore, în majoritate piese de pe ultimul album, excepţiile fiind Yellow - când au dat drumul unor baloane mari şi galbene, un medley de melodii cântate pe o "limbă" a scenei, în mijlocul publicului, printre care şi Talk (de asta mi-a părut rău că speram să o cânte complet, fiind preferata mea) şi The Scientist la bis. A fost mai mult decât un concert, a fost un spectacol, plin de efecte vizuale, interacţiune cu publicul, aruncat cu confetti sub formă de fluturaşi, baloane luminate, artificii la final şi tăvălelile solistului pe scenă. Totul amuzant, nimic deplasat, foarte bine sincronizat şi simpatic, până şi pentru mine care am un dezvoltat simţ al penibilului. La mijlocul show-ului au cântat două piese pe o mică platformă în partea din spate a publicului, moment în care a avut loc şi o interpretare acustică a piesei Billie Jean, tribut pentru MJ. Vă las cu imaginile, am găsit canalul YouTube al unui neamţ, a filmat multe piese, postez aici doar câteva, dacă sunteţi interesaţi daţi click pe numele lui şi le vedeţi pe toate. A, să nu uit, la final am primit şi un cadou, un cd cu 9 piese de pe ultimul album cântate live.




duminică, 30 august 2009

Poza de la miezul nopţii

Iarăşi Grecia...


sâmbătă, 29 august 2009

Millenium & Lisbon

Concediul acesta mi-am cam disperat prietena şi prietenii cât am citit la plajă. Ei se cam plictiseau săracii, aveau chef de vorbă, eu citeam. Am reuşit să termin Night Train to Lisbon, o carte frumoasă şi exotică, povestea unui distins doctor portughez, văzută prin ochii unui profesor de limbi clasice elveţian, care atunci când dă într-un anticariat din Berna peste cartea acestui doctor îşi lasă viaţa searbădă şi pleacă la Lisabona ca să-l cunoască pe autor. Acolo descoperă că doctorul a murit de mult dar îi reconstituie viaţa, pasiunile, iubirile, dramele, lupta în Rezistenţa portugheză prin prisma prietenilor şi familiei pe care-i cunoaşte. Foarte interesantă tema şi modul în care este scrisă cartea, v-o recomand călduros.

A doua carte citită a fost volumul întâi al trilogiei lui Stieg Larsson - Millenium, de care vă povesteam înainte să plec. Carte agreabilă, de concediu, de la Codul Lui DaVinci n-am mai citit ceva aşa bun, dar tradusă cu oareşce stângăcii pe care nu le merită. Banda adezivă e tradusă ca "teip", la un moment dat se vorbeşte despre o "crosă de baseball" şi alte dume de acest gen care nu ştiu cum au trecut de corectură. Temele sunt interesante (politică, economie, IT, sex), personajele principale ale cărţii sunt o domnişoară antisocială hacker şi un ziarist care încearcă să rezolve diverse mistere. Cărţile lui Dan Brown sunt un pic mai bune totuşi.

Chiar când mă întrebam ce o să citesc în ultimele două zile de concediu am găsit într-un coş de gunoi o carte groasă şi am salvat-o cu o oarecare jenă. Era un coş micuţ pe plajă, deci erau doar câteva peturi goale şi această carte deasupra, nu vă gândiţi că am căutat în ghenă, dar mă cam doare inima când văd o carte maltratată în acest fel şi nu-s puritan, le îndoi şi eu colţurile! Cartea era o culegere de trei romane poliţiste englezeşti, agreabile şi ele, deşi engleza britanică e mult deosebită ca şi cuvinte şi expresii de restul traducerilor din autori internaţionali. Mai învăţ şi eu ceva... Am terminat primul roman dar acum m-am apucat de Millenium 2.

vineri, 28 august 2009

Grecia - terase şi baruri

Hai că doar subiectul ăsta a mai rămas nepostat şi scăpaţi de serialul meu grecesc. Oricum n-aveam ce să vă povestesc zilele acestea, vroiaţi să auziţi de depresia post-concediu? Nu cred. Plus că nici n-a fost aşa dură, ştiind că după 5 zile de muncă urmează alte 5 tot de concediu.
Aşadar, în fiecare seară după mâncare ne mai plimbam pe plajă şi ne aşezam confortabil la diverse baruri şi terase pentru o ultimă băutură înainte de culcare. Nu cred că am băut altceva în afară de Tom Collins. Mergea bine cu locul şi eram sătul de clasicele "gustate" acasă.

Preferatul nostru a fost Cheers, care avea şi o măsuţă pusă chiar în apă. Pozele nu sunt mare lucru, doar aşa cât să vă faceţi o idee:

Apoi mai era Cubanero's, cu broscuţa amplasată pe acoperiş. Amintiţi-vă că simbolul insulei e broasca ţestoasă. Faina poanta.

Chiar lângă hotel era Havana Beach Club, din păcate ăştia era foarte liniştiţi seara, presupun că tot datorită vecinătăţii.



Am plecat cu regretul că n-am ajuns la barul de pe insuliţă. Poate data viitoare :)

joi, 27 august 2009

Chiar că-i mică

Vă arătam ieri poze cu epava din golful Navagio. Ajung azi la lucru, mă întâlnesc cu o femeie care lucrează la o alta firmă de la noi din clădire şi mă întreabă cum a fost în concediu. Îmi spune că m-a văzut şi încă nu oriunde, ci pe această plajă. Eu plecat din Sibiu, ea din Bucureşti, două agenţii diferite, două staţiuni diferite, aceeaşi insulă, în acelaşi loc, la aceeaşi oră, cu două nave diferite. Mică lumea, nu? :D

PS. eu n-am văzut-o :))

Grecia - taverne & restaurante

În primul rând locul unde am mâncat cel mai mult şi am stat la plaja pe sezlongurile lor pe gratis: Greek Islands Restaurant. Nu arată a mare lucru, dar chelnerul Petrică era din Reşita, un domn de treabă, bucătarul şef Mike era român plecat în State şi o figură de om, plus tot restul personalului prietenos şi vesel. Pe lângă muzica grecească în fiecare seară puneau Jaga-Jaga şi se distrau pe cinste pe ea. Au şi un site: http://www.thegreekislandszante.eu. Petrică ne spunea în fiecare seară ce-i proaspăt şi ne ţinea dimineaţa locuri pe plajă. Ne mai dădea o Metaxa sau un vin din partea casei şi noi îi lăsam bacşişuri decente. În fiecare seară aveau dansuri în cerc de foc, muzică tradiţională, în weekend veneau dansatori sau formaţie de muzică din Athena.


În prima seară ne-am luat după recomandările TripAdvisor şi am mers la TheHorizon, tavernă plină de englezi în fiecare seară, platoul tradiţional a fost bun, dar caracatiţa cred că era decongelată şi nu m-a entuziasmat.

Am descoperit apoi Cool Peppers (http://www.coolpeppers.gr) un restaurant mai deosebit, cu steack-uri, burgeri şi mâncare mexicană, aşa că acolo alternam produsele greceşti cu restul lumii. E deosebit pentru felul cum arată, dar şi mâncare era foarte bună.



Alt restaurant foarte cochet la care am ajuns într-o seară este Med Version:





Cred că în aceste patru locuri am mâncat în toate şapte serile, ne-au plăcut cel mai mult şi nu ne-am mai băgat prin alte părţi. Sper să vă fie de folos "ghidul" meu dacă ajungeţi în Laganas sau măcar să vă facă să vă doriţi să mergeţi ;)

miercuri, 26 august 2009

Pe picior de plecare

O să mă urâţi dacă vă zic ca iar plec în concediu? :)) În Germania la München, la concert Coldplay, apoi o noapte în Budapesta şi luni seara înapoi acasă pentru că de marţi iar la muncă. Unii dintre voi vor trebui să bea fără mine weekendul acesta.

Grecia - mâncărica

A mai rămas doar capitolul dedicat mâncării, despre băutură nu sunt foarte multe de zis, au bere locală bună, Mythos, cam la 2.5 euro halba de jumătate, în restaurante. Apoi tradiţionalul ouzo, lungit cu apă şi gheaţă, Metaxa de 7 stele (yummie), vinuri bune, no-name, că am băut doar vinul casei, a fost suficient de bun de fiecare dată (7 euro litra). După cina servită în tavernele de pe plajă ne mutam la terasele cu şezlonguri puse direct pe nisip, n-am băut niciodată aşa aproape de mare :)) Aici mai consumam unul sau două cocktailuri, de obicei Tom Collins, pentru care am făcut o pasiune în acest concediu, insuflată şi celorlalţi din grup.

Ca să profităm de fructele de mare ne comandam de obicei un platou pentru 4 persoane, foarte bune inelele de calamar, tentaculele de caracatiţă, racii şi peştişorii. Totul lângă pâine prăjită cu ulei de măsline şi oregano, plus tzatziki.

Într-o seară ne-am luat şi un homar, dar nu vă recomand, am dat 70 de euro pe unul măricel, de 1,1 kg şi împărţit la 4 persoane a fost cam puţină cărniţă. Îl vedeţi în poză mai jos, frumos garnisit.

De obicei la amiază nu mâncam mare lucru, era cam cald, dar pe la ora 16 ne ajungeam foamea din urmă, mâncam la restaurantul de lângă piscina hotelului un gyros pita sau, după ce am descoperit terasa, hamburgeri delicioşi la Cool Peppers.

Alinuţa şi-a luat într-o seară un peşte ce arăta ca un piranha pe steroizi, l-am rugat pe chelner să-i scoată oasele şi a fost un adevărat show, omul ăla se putea face chirurg, ne-a scăpat în 3 minute de o jumătate de oră de muncă.

Deserturile erau o nebunie, îngheţate, baclavale şi cataiful din poza de mai jos, de care m-am îndrăgostit iremediabil deşi e foarte dulce.

Mâine pun şi nişte poze cu locaţiile.






Grecia - turul insulei 3

În ultima treime a turului insulei am mai trecut pe lângă Peşterile Albastre, loc unde (cică) orice obiect scufundat în apă apare albastru, apoi am ajuns iarăşi pe partea domoală, cu staţiuni şi în final am reacostat în portul Zakynthos. Ne-am mai oprit pe traseu pentru încă o baie de 30 de minute, dar lângă o plajă comună, fără nimic deosebit, un fel de tragere de timp ca să ajungem la17.30 la destinaţie.






marți, 25 august 2009

calinturcu.net

Dap, tocmai l-am cumpărat. Dacă nu vă merge, daţi-i o zi, două, să se facă update-ul în DNS-uri. A fost ieftin, 10 USD pe an, dar va trebui să mai dau nişte bănuţi dacă plec de pe platforma Google. Deocamdata nu e cazul. Aşadar, care aveţi chef, modificaţi linkul către blogul meu.

Urmaşii badei Cârţan

Motto: peste tot jucăm ca acasă

Am adaptat o strigătură a galeriei locale de baschet la turism. Se pare că sibienii au ajuns peste tot, dacă vă uitaţi atent şi pe Lună, sunt convins că scrie Sibiu/Hermannstadt pe vreun crater. La fel şi pe epava din Zakynthos. Nu, n-am fost noi!

Grecia - turul insulei 2

Am ajuns şi la momentul pozelor plajei cu epava (Navagio). Legenda spune că această navă a contrabandiştilor ar fi încercat să se ascundă prin anii 60 de către paza de coastă şi a eşuat pe această plajă. Alţii spun că e doar un mit inventat de Ministerul Turismului. Oricum ar fi, plaja e superbă - mai mult de fotografiat decât de stat pe ea, pentru că apa e rece şi adâncă iar plaja e acoperită cu pietricele nu cu nisip, aşa că e destul de incomod de mers.
Cea mai bună privelişte o ai din elicopter, fotografia aceasta este "trademark-ul" insulei în toate pliantele şi broşurile turistice:


Pozele de pe vas sau de pe plajă arată aşa:





luni, 24 august 2009

Kung-fu-tzu

Latinizat => Confucius. Cum stăteam eu în trafic, mă gândeam oare de ce ăsta e singurul chinez cu nume cât-de-cât normal? S-au luat în antichitate toate numele bune şi n-au rămas decât bălării gen King Kong pentru restul? Răspunsul e că de fapt şi "Kǒng Fūzǐ" a fost latinizat la prima traducere a operei lui în limbi europene.
Da, nici eu nu ştiu de ce postez chestia asta că doar Wikipedia e accesibilă pentru toţi...

În acord cu Brylu

http://www.brylu.ro/nunta-zamfirelor/

Mi-am adus aminte, citind postul lui Brylu, de experienţa de sâmbătă, când am plecat la Albota tot la o nuntă. Când am ieşit din giratoriul de la Veştem erau mai multe maşini trase pe dreapta, am aflat apoi că formau o coloană de nuntaşi. Unele au apucat să intre pe şosea înainte să ajung în dreptul lor dar, cum n-am ştiut că-s nuntaşi, ultimele două n-au reuşit şi mi-au cedat trecerea, doar ca că să mă claxoneze apoi înfierbântat pentru că m-am vârât în coloana lor. Era nuntă cu expaţi, dar expaţi de-ai nostri, plecaţi în Germania, Italia etc, nu erau două maşini una după alta din aceeaşi ţară. Ăsta care mă chinuia sonor era "italian". Când am văzut că-s nuntaşi am tras pe dreapta şi i-am lăsat să mă depăşească, am zis să nu le stric bucuria. În timp ce mă depăşea, finuţul ăla de italian mi-a mai tras nişte claxoane furioase - partea cu "carnea" n-am auzit-o şi mai bine aşa. Mă aşteptam să intre la Fântâniţa Haiducilor şi să scap repede de ei, că se mişcau ca ochiul mortului. Da de unde! Am trecut şi de Fântâniţa şi de primul sat şi ne-am tot dus. Deja spumegam de furie, că pe dealurile alea e depăşirea interzisă, ei de abia se târâiau, plus că m-or şi claxonat cu ciudă şi nu-i aveam la suflet. Nu puteam să fac o haiducie şi să-i depăşesc, aveam tot portbagajul plin de sticle de whisky şi vin, nu m-am riscat să compromit nunta la care mergeam. M-au dus aşa până la Avrig, unde au şi intrat, dat tot i-am depăşit aproape pe toţi pe linia aia dreaptă dinainte. Am vrut să-l claxonez şi eu pe italian dar m-am abţinut că eu nu-s neam de traistă. În concluzie: ţăran căpşunar fudul, DN-ul proprietate personală.

Grecia - turul insulei 1

Ş-am ajuns şi la cea mai interesantă parte a concediului: turul insulei cu vaporul. De data asta un adevărat vapor de croazieră, cu 420 de pasageri. Transferul de la hotel a fost inclus în preţ, ne-a luat autocarul şi ne-a dus în portul oraşului Zakynthos. Croaziera a durat de la ora 10 dimineaţa până la ora 17.30 şi a inclus trei opriri de vizitat, pozat şi îmbăiat. Nebunie la bord, la atâta lume era greu să prinzi un loc bun, până la urmă ne-am pus în laterala vasului, partea spre ţărm, lângă cabina căpitanului, pe nivelul 2 (vasul avea 3 punţi), la umbră şi cu privelişte frumoasă. Prima oprire a fost tot în golful Laganasului, exact la insula unde fusesem şi noi cu bărcuţa cu o zi înainte. Insula Zakynthos are o jumătate joasă, unde se află staţiunile dar şi o jumătate stâncoasă ce oferă multe privelişti spectaculoase, pe care s-au şi concentrat pozele mele.







duminică, 23 august 2009

Poza de la miezul nopţii

Una bucată ... capră

Mademoisella asta ne-o scos din sărite cât tot poza pe acolo, de n-aveai loc de ea pe plajă, aşa că i-am făcut şi eu o poză ca să râdeţi şi voi de ea!


sâmbătă, 22 august 2009

Curry curry

Ce-i fain la greci e că-şi iau rolul de gazde turistice în serios, toate afişele sunt bilingve: odata în limba aia pe care o foloseam noi la ora de matematică şi odată în engleză. Dar din când în când mai dau şi ei rateuri. "Compozitorul" anunţului de pe lift o fi fost mare amator de mâncare indiană.

Grecia - riding the waves

Era să facem greşeala vieţii şi dacă mai lăsa barcagiul 100 de euro la preţ închiriam o barcă cu motor şi făceam turul insulei. Adică vreo 6 ore de navigare, dar eu zic că estimarea era super optimistă, la cei 15 cai şi cu alimentarea limitată pe care-i avea bărcuţa. Mai curând cred că ne rugam moartea după primele două-trei ore şi sub soarele acela arzător, ne băgam picioarele în barca lui şi ne întorceam pe uscat. Aşa că îi mulţumesc că nu ne-a lăsat să ne sinucidem şi ne-a închiriat barca doar pentru două ore şi un tur al golfului. Aşa cum iarna nu-i ca vara, nici valurile (cvasi-inexistente) din golf nu-s ca cele dintr-o mare deschisă şi asta spune cam tot despre ignoranţa noastră în ale navigaţiei maritime.

Odată îmbarcaţi în micuţa bărcuţă şi după cursul scurt şi anti-prost de conducere am purces noi să facem valuri prin golf. În partea din stânga vă ziceam că e zonă protejată, pentru ţestoase, dar undeva înaintea ei e o altă zonă unde navele duc turiştii plătitori să vadă cum iese broasca minune la suprafaţă, odată la 10 minute, să ia două secunde aer proaspăt. Aşa că ne-am duş şi noi unde erau adunate ambarcaţiunile şi am reuşit să fotografiem una bucată broscoi mare cu carapace. Nu glumesc, e ditamai animalul broasca asta Caretta-Caretta, cam cât un birou.

După ce-am bifat acţiunea asta, ne-am concentrat pe insula din dreapta, căreia i-am dat ocolul, ne-am uitat la marea aia sexoasă de acolo şi la cei care intrau în peşterile din peretele de calcar. După asta ne-am continuat navigaţia şi am oprit motorul taman în mijlocul golfului, unde am făcut o baie la mare adâncime.
Concluzii:
- e mult mai uşor să cobori din barcă decât să te urci înapoi în ea;
- e foarte greu să-ţi iasă orizontul drept în poze când te hâţână valurile;
- Alinuţa conduce ca dementa, a luat toate valurile perpendicular şi a reuşit să mă ude leoarcă.