Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

joi, 30 septembrie 2010

Songs to remember

James revin cu album nou. O piesă faină:

Recalificare sau policalificare?

Se pare că domnul doctor este primul absolvent al cursului de Formatori de Formatori de care râdeam azi dimineață. M-au chemat colegii la geam ca să-l văd pe unul din doctorii de la clinica de medicina muncii învecinată cu sediul nostru cum dă la lopată, cu stetoscopul în jurul gâtului. Muncitorul cu căciulă stă și se uită, probabil cu satisfacție.

Dealul

Povesteam într-o zi cu un coleg care-și face casă în Tălmaciu și-mi explica ce frumos se văd Făgărașii de la el dar că totuși s-ar putea îmbunătăți peisajul dacă dealul din planul mediu ar dispărea. Păi cum să dispară dealul? mă minunez eu. Nu-i așa utopic, o firmă le-a propus să-l exploateze iar în contrapartidă tălmăcenii să primească canalizare. Au votat împotrivă, se pare că dealul respectiv e un simbol local - are și o cruce în vârf. Acum, ori de câte ori fug la privată în fundul curții, mai ales în miez de iarnă, probabil localnicii ridică privirea și exclamă cu satisfacție ce deal strașnic avem!

marți, 28 septembrie 2010

Zi plină

Azi mi-a venit iPhone-ul și n-am prea apucat să mă bucur de el. Pentru că ne tot amenință un constructor că o să vină să se apuce de izolația termică a blocului am hotărât că e momentul să schimb și eu fața balconului, să înlocuiesc vechea închidere din fier și sticlă cu una modernă din termopan și plastic. Activitate care a durat până la ora 13 iar apoi a urmat curățenia. iPhone-ul se odihnea pe masă, având afișat textul Waiting for activation. Când am prins un moment liber am sunat la Serviciul Clienți la Orange iar după 10 minute de stat în așteptare în timp ce domnul care mi-a preluat apelul încerca să rezolve problema, mi s-a zis că trebuie să merg la un Orange Shop. Problema era cauzată de SIM. În pachetul telefonului era și un microSIM, iPhone-ul e fiță și nu merge cu SIM normal ci cu unul mai mic. Așa că cel vechi nu se potrivește și mai mult, trebuie anulat și activat cel nou pentru că un număr de telefon merge doar cu un SIM. Știam toate aceste lucruri, nu și cel de la Serviciul Clienți căruia nu i-a căzut fisa și nu fac pe deșteptul ci sunt dezamăgit în continuare de nivelul de pregătire al personalului de la hotline din orice companie românească (începând cu RDS).

Domnișoara de la Orange Shop a intuit eroarea dar a zis că trebuie să sun la Serviciul Clienți. Am rugat-o să-mi dea o agrafă ca să pot scoate microSIM-ul și până a găsit una în depozit a întrebat pe cineva și a aflat că poate să mă ajute și ea. Într-un minut s-a operat schimbarea în sistem și telefonul a devenit activ. Deoarece cei de la Orange n-au vrut să-mi deblocheze telefonul vechi, m-am dus la un magazin dintr-un gang de pe Bălcescu și am rezolvat și această problemă cu 20 de lei. Nu mi se pare normal să aștept până în februarie ca să treacă cei doi ani pentru a-l debloca gratis din moment ce am cumpărat un nou telefon de la ei odată cu prelungirea abonamentului și nici să le dau 160 de euro acum.

După amiaza mi-am petrecut-o ambaland postere pentru posterland.ro, am livrat o comandă mare despre care o să vorbesc într-un post separat în următoarele zile iar seara făcând design-ul unui roll-up. Să nu uit, între timp am făcut și chestii pentru serviciu, ba chiar am salvat lumea. 

Acum tocmai am constatat că drăcia asta n-are SMS Delivery Report, decât dacă pun o combinație de caractere înaintea numărului destinatarului sau dacă fac jailbreak. Cred că pot trăi și fără...deocamdată.

PS. La lansare, Orange Shop Sibiu a primit doar 8 telefoane iPhone 4, vândute în 2 ore.
PS2: În România nu se oferă și Bumper Case gratis ca în State. Pe altă parte nici n-am avut probleme cu semnalul, deși arată doar o linie.

Senna

Un foarte frumos tribut Ayrton Senna din partea celor de la Top Gear. Imaginile din cockpit îmi dau fiori. Vă imaginați cum e să conduci așa?
http://vimeo.com/13656079

luni, 27 septembrie 2010

Wallpaper cu U2

Habar n-am dacă am voie să-l dau mai departe, eu l-am primit de la eventim.de, site-ul de unde am cumpărat biletele la concert, dar mari probleme de copyright nu cred să fie. Dacă vă place puteți descărca imaginea mare de la adresa:

Plicul

Mă sună B: ai un plic, să nu-i dau la sărbătorită banii-n mână ca la piață?
Eu: nu știu, cred că da, lasă că găsesc.

Sâmbătă seară am fost invitați la ziua unei prietene și pentru că știa exact ce-și dorește cadou am cotizat toți. Eu am adus (și) plicul dar cum n-am găsit unul nou prin casă, am luat unul nescris din dulapul cu chitanțe, bonuri și garanții și l-am golit de conținut.

Astăzi mă sună soțul sărbătoritei: salut, am găsit o factură în plic, îți mai trebuie?
Am râs cinci minute cu sughițuri de prostia mea. I-am zis, printre hăhăituri, că poate să o arunce, cu scuzele de rigoare. B zice că trebuia să-i spun să o achite...

duminică, 26 septembrie 2010

Poza de la miezul nopții

Viena:

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Let's not piss in the rivers Romania!

Am trecut azi pe malul Cibinului și m-am amărât privind câte anvelope și gunoaie au fost scoase din albia și malurile râului de participanții la acțiunea de curățire. Stând la semaforul de la Piața Cibin, la 20 de metri de ultimii voluntari, am văzut un nespălat cu mustață, haină de piele și blugi ultramurdari care tocmai traversa strada dinspre râu spre piață, ștergându-și mâinile pe pantaloni și sunt convins că nu fusese la rău ca să pună mâna pe mizeria altuia, doar pe a lui.

vineri, 24 septembrie 2010

Tăria dăunează grav sănătății

Am băut un pic de coniac care nu m-a făcut mai deștept ci doar mai vorbăreț.
În țara tuturor compromisurilor, unde albul și negru au nuanțe de gri iar opiniile sunt mai flexibile decât orice racord din baie, niște consilieri care s-au uitat cu atenție la discursurile lui Obama l-au sfătuit pe Mirciulică să folosească, cu o mină gravă, expresia ”cred cu tărie”. De ce dezgrop morții? Pentru că de atunci am mai auzit-o de câteva ori în media și de fiecare dată respectivul mi s-a părut a fi următoarea persoană de care o să râdă astrele. Pentru mine cele trei cuvinte sunt sinonimele eșecului. Fiți originali. Nu ca polițiștii, care au scandat ”ieși afară javră ordinară” de mi-au făcut colegii să râdă, pe bună dreptate și să comenteze că au învățat ceva inteligent de pe stadioane, de la cei pe care trebuiau să-i facă să se comporte civilizat. Era ceva să-i vedem bătându-se cu forțele de ordine, aflate și ele poate în grevă japoneză.

Orange sub asediu



Poate nu știați că azi noapte s-a lansat iPhone4 la Orange, magazinul online și de azi în magazinele fizice. Teoretic. Cum telefonul meu Samsung D500 rezistă din 2005 și nu o prea mai face cu succes, se impune o nouă achiziție.


La ora 23:58 eram pe site, mă uitam la countdown. A ajuns la 0:00 și ... a început de la 23:59. WTF?? Am încercat să întru în magazinul online - indisponibil, vă rugăm să reveniți. 

Pe la 0:15 a început să funcționeze. Oarecum. A dispărut counterul și a apărut un banner mare pe prima pagină. Am încercat să intru în contul meu și să comand, a mers vreo 2 minute, până m-am uitat la variante iar a picat magazinul online.

După alte câteva minute și-a revenit și am putut să fac comanda, cu extindere a abonamentului existent pe 2 ani. (Care mă cunoașteți și n-aveți numărul de Orange, de backup oricum, puteți schimba la numărul de Vodafone prefixul 0722 cu 0758 și o să vă meargă). 

Am ezitat un pic între a alege o opțiune de date dintre cele 3 variante: My Smartphone  (10 eur pe lună pentru 500MB), My Smartphone Plus (1 GB, posibilitatea de a folosi telefonul ca modem, preț nespecificat) sau fără opțiune de date (dar care-i farmecul atunci)? Prețul telefonului era același când alegeam My Smartphone Plus sau Fără opțiune de date, iar când alegeam My Smarphone scădea cu vreo 40 de euro. N-aveam chef să dau 10 eur pe lună pentru ceva ce aparent nu costa nimic, adica opțiunea Plus, așa că am ales-o pe aceasta. Pe formularul de comandă scria clar, în dreptul opțiunii, total de plată lunar 0 eur, total de plată 0 eur. Am introdus datele cardului și am plătit.

Apoi am mai navigat prin alte pagini și am ajuns la ceva interesant. Pe pagina dedicată iphone-ului era o subpagină cu abonamentul My Smartphone Plus, iar acolo se specifica un preț de 15 euro pe lună. Hopaa! 

Azi dimineață am sunat la 202, numărul de suport tehnic al comenzilor online și femeia nu prea știa ce să zică. Întâi a încercat să testeze și ea site-ul, n-a mai găsit iPhone4, revine mirată ”a dispărut de pe site! s-or fi vândut toate deja!” Era 9 dimineața. Apoi a încercat cu alt produs și mi-a confirmat că e prețul de 15 eur pe lună. I-am zis că mi-am salvat comanda în calculator și că nu le plătesc nimic și m-a rugat să scriu la informații clienți. 

Acum am primit răspuns de la ei:


Va comunicam faptul ca am verificat observatia dvs si aceasta este corecta. Din cauza unei erori tehnice pretul optiunii nu apare in comanda dvs online.
De asemenea va informam ca optiunea My SmartPhone costa 9€/luna, iar optiunea My Smartphone Plus costa 15€/luna.
Ne cerem scuze pentru aceasta neconcordanta si va multumim pentru neintelegere.

Normal, le-am răspuns că-i iert pentru greșeală dar că vreau să respecte termenii contractului. Să vedem cum decurg ostilitățile. Poate-mi anulează comanda sau poate ne certăm la OPC...

PS: Acum aștept să comenteze ”haterii” cu Blackberry :D


UPDATE: Răspunsul 2 de la Orange:

Va informam ca tranzactia online nu poate fi modificata(nu se pot scoate sau adauga produse din comanda sau modifica preturile produselor).
 In cazul in care nu doriti sa primiti comanda, aveti posibilitatea de a o refuza la livrare sau de a ne comunica acest lucru, pentru a returna comanda de la curier catre Depozitul Orange.

Ceea ce este excelent! Pentru că pe comanda mea apare pretul optiunii 0. Așa că n-am nici un interes să o anulez. Le fac reclamație la prima factură :D

joi, 23 septembrie 2010

Songs to remember

A fost piesa pe care a intrat U2 pe scenă și mi-am adus aminte de ea. Un clasic David Bowie:

Parasailing

Motto: Ticlazăul tău copile, nu mai scutura scara!

Cam așa ziceam și eu la 35 de metri în aer, când puștiul din barcă sărea cu ambele picioare pe coarda cu care era legată parașuta de ambarcațiune și simțeam că fiecare vibrație se propagă în chingi ca un mic cutremur. 

În rest, parasailingul e un sport extrem pentru comozi: te urci în barcă, ești dus în larg, îți dau oamenii o vestă de salvare (ca să-ți recupereze cadavrul fără bătăi de cap dacă pici de sus probabil), te pui în fund pe punte și ești atașat cu un ham de parasail (denumit în continuare parașută din comoditate și limbă română) care la rândul lui este legat de barcă printr-un catarg și o coardă. Apoi se detașează parașuta de catarg și încep să desfacă funia cu ajutorul troliului. Combinat cu barca în mișcare urmează un ”hopa, sus” relativ lent și ușurel, dacă nu ți-e frică de înălțime. În câteva secunde ești la 35 de metri în aer și n-auzi decât briza, savurezi peisajul și începi să te relaxezi. Apoi totul ar fi perfect dacă nu s-ar apuca boul ăla să sară pe coardă și începi să te întrebi dacă se schimbă vântul și dă cu fâșul de pământ. Dar nu, fășul rezistă, umflat frumos deasupra și te liniștești iarăși. Minutele trec repede și oamenii pun troliul în funcțiune din nou, ca să te coboare. Înainte îți asigură și o băiță la picioare, o altă șmecherie realizată din încetinirea bărcii combinată cu o scurtă relaxare a corzii. Una peste alta distracția merită banii și copilul a scăpat cu viață. La fel și noi. Încă ceva: nu suntem toți icsați (poate un pic eu), așa te fac să stai chingile alea, e una pe care șezi, nu foarte lată.

PS: Daca nu știți bacul din motto, îl găsiți aici, căutați în pagină după schela.


miercuri, 22 septembrie 2010

Kazaar

Nu e numele unui joc tâmpit ci noua cafea Nespresso. Intensitate 12 (toate până acum aveau maxim 10), ideală pentru ristretto, combinație între două Robusta și o Arabica din America Centrală și de Sud. Intensitatea se referă la gust, la tăria prăjelii, pentru că toată gama are aceeași cantitate de cofeină (bineînțeles, fără cele decaf.) iar deși 12 sugerează dureri de stomac, nu e deloc așa, gustul este deosebit și plăcut. Cum nu-s expert nici în cafea, nici în literatură, nu pot spune decât că îmi place și că eu o beau pe post de lungo.
Acum să vedem cum apar ”haterii” care propovăduiesc Lavazza :)
http://www.nespresso.com/kazaar/

Farsă la Miracle hotel

Un coleg a fost în concediu în Turcia cu familia și nașii săi. Într-o zi vrea să-i facă nașului o farsă și îl sună pe telefonul camerei, dar greșeste numărul. Dialogul:
El: Hello!
Victima, proaspăt trezită din somn: Hello.
El: Police here!
Victima: Police?
El: It's a fire in hotel!
Victima, agitată: Fire in hotel??
Deja erau suficiente cuvinte și colegul a început să se prindă că nu vorbește cu nașu-so. 
El: Cosmin?
nici un răspuns
El, iarăși: Cosmin?
Victima: No, Miracle hotel!
El, dându-și 100% seama că nu-i nașu, încearcă să o dreagă: A, Miracle hoteeeel! No fire!
Victima: No fire?
El: No, no fire!
Victima: Thank you, thank you!

marți, 21 septembrie 2010

Lăptic - un moment de prostie

Pe scurt: mi-am luat din Germania un aparat de făcut spumă de lapte pentru latte macchiato sau cappuccino și l-am stricat în 10 minute.

Pe lung: duminică m-am gândit să-l încerc. Am pus lapte în el, am citit instrucțiunile, am făcut și cafeaua, a ieșit așa și așa, se pare că laptele de 1.5 nu-i cel mai recomandat, dar m-am mulțumit cu ce-am găsit duminica prin cartier. Apoi am pus vasul în chiuvetă. Aparatul e compus din două părți: suport ce se bagă în priză (doar un fund de plastic cu o mufă în mijloc) și un vas care are în partea de sus compartimentul pentru lapte și în partea de jos motorașul și restul mațelor. O chestie mică și rotundă dinăuntru agită lapte și îl încălzește.

Pe fundul vasului scria mare, cu roșu, nu-l băgați în mașina de spălat și nu-l scufundați. N-am mașină de spălat vase și chiuveta era goală. Am lăsat apă în el, s-a umplut compartimentul pentru lapte, a dat și pe dinafară un pic. Apoi greșeala fatală: m-am apucat de citit instrucțiunile de curățare după folosire.

Trecem peste faptul că instrucțiunile de primă folosire erau la capitolul curățare, care de obicei are loc după ce ai murdărit obiectul și ajungem la partea legată de spălare. Se umple recipientul cu apă. Trebuie avut grijă ca apa să nu intre la circuitele din partea de jos. Oh-oh. Aparatul meu trona pe o peliculă subțire de apă în chiuvetă. Îl golesc repede, îl șterg cu cârpa, aduc foenul, îl usuc. Apoi îl bag în priză să văd dacă mai merge. Merge! 

Stau un pic, mă gândesc, hai să mai văd dacă mai merge și a doua oară. N-a mai mers. L-am trimis la reparat. 

A fost prostia mea, dar totuși nu pot să-mi dau seama cum s-au gândit inginerii ăia care l-au conceput că un obiect în care trebuie să bagi apă în partea de sus după fiecare folosire o să reziste fără ca eventual să ajungă niște stropi și în partea de jos. L-am desfăcut, că mi-am luat și trusă de scule, așa că am văzut că nu era protejat de nici o izolație în partea de jos, cum l-am pus pe un pic de apă, cum l-am botezat. Dacă-l repară îl numesc Moise.

luni, 20 septembrie 2010

U2@München - facts

Am găsit set-list-ul pe un site al fanilor și am avut niște flash-back-uri. Cum am putut să uit de Miss Sarajevo? A cântat Bono partea lui Pavarotti extraordinar, nu cu amploarea regretatului tenor dar surprinzător de bine. Hehe, văd că în Croația s-au abținut. Apoi am descoperit că piesa interpretată pentru a doua oară se numește Mercy și n-a intrat pe un album mai vechi. Între timp au cântat-o și în Franța. Piesa de dinainte, North Star, e o altă compoziție puțin cunoscută. Iar pentru că ploua, concertul s-a încheiat cu interpretarea clasicei Singing in the rain. 

duminică, 19 septembrie 2010

Poza de la miezul nopții

Lăutari la păstrăvi

Una ușoară, anecdotică, de duminică, povestită de un prieten: chef la munte, lăutari, distracție, până când lăutarii îi zic sărbătoritului că e e târziu și că ei ar vrea să plece. Ăsta se supără și îi raportează unui renumit interlop ce are un prenume ce aduce a Moromeții și același nume de familie ca și mine (și nu, nu suntem rude), participant și el la chef. Concluzia? Au cântat până dimineață. Cu picioarele în râu.

sâmbătă, 18 septembrie 2010

Grevele de la alții

În pozele de mai jos se vede greva celor de la metrou făcută în Marienplatz, exact buricul târgului München. Când am ieșit din metrou, la ora 12, piața era  plină, turiștii filmau faimosul Glockenspiel din Primăria Veche dar fix după ultimele note ale faimosului concert de clopote au început huiduielile. Huiduieli decente, fără trivialități, asistate sonor de moriști, apoi imediat a luat cuvântul guristul lor: ”Dragi participanți la meeting, dragi concetățeni, stimați turiști, bine ați venit la protestul nostru!” Toți protestatarii: uuuuuuăăăăăăăăă! ”Îmi pare bine să anunț că 700 de persoane iar parte la protestul nostru” - poate în subteran, că aici sunt 700 de persoane cu tot cu turiștii. Fanii AS Roma nu se pun, iau parte la alt război (vă reamintesc că era meci cu Bayern). Apoi discursul a continuat și eu mi-am văzut de admirat orașul. Am mai prins un fragment bombastic: ”Ne-a ajuns cuțitul la os. Angajatori pregătiți-vă!”. Iar uu și ăă. După aia încă unul: ”nu avem bună dispoziție de mers în concediu” (pt filologi: keine urlaubsstimmung) de unde am dedus noi că nici vorbă să aibe probleme cu salariul de bază, probabil le-au tăiat banii de concediu (la nemți se dau extra) sau al 13-lea salar. Așadar viață grea și în Bavaria.


vineri, 17 septembrie 2010

U2@München

Așa cum v-am zis, scopul excursiei în Germania a fost concertul U2 de la München. A avut loc pe Olympiastadion, în parcul olimpic, iar în același timp pe Allianz Arena a fost meci UEFA, Bayern München cu AS Roma. Problema a fost una logistică, pentru că liniile de metrou sunt comune pentru o parte din drumul către ambele obiective iar cireașa de pe tort a fost o grevă a celor de la metrou, adică garniturile veneau mai rar. La concert au asistat circa 80.000 de oameni iar la meci alte 70.000, așa că ne-am hotărât să plecăm la ora 16:00 din centrul orașului și bine am făcut. Până la ora 18:00 am pierdut timpul la BMW World și BMW Museum, alăturate parcului olimpic iar apoi am plecat spre stadion. Ne-am găsit locurile, am băut o bere, am mâncat un currywurst sau snitzel și ne-am pus pe așteptat. La 19:15 au cântat cei de la One Republic, decent, mai ales că formațiile din deschidere nu beneficiază de jocuri de lumini sau sonorizare la putere maximă. Patruzeci de minute mai târziu, la ora 20:00, am continuat așteptarea celor de la U2, care au intrat pe scenă la ora 21:00. 
Show-ul a fost de excepție, exact cum mă așteptam, scena 360 susținută doar de patru picioare și ecranul trunchi de con extensibil sunt revoluționare, nu doar la tv ci și în realitate. Alți artiști, cu scenă clasică, reușesc să umple jumătate de stadion, cu scena nouă U2 vinde aproape toate biletele și nu ieftin, între 50-150 euro. Deși am văzut blu-ray-ul spectacolului, înregistrat în Los Angeles, tot au fost mici modificări în set-list iar spectacolul live este incomparabil mai bun decât cel înregistrat, chiar și HD și surround.
La jumătatea concertului Bono le-a mulțumit călduros medicilor de la clinica universitară din München care i-au operat hernia de disc și am avut onoarea să ascultăm o piesă cântată pentru a doua oară, deci n-o știam și habar n-am cum se numește. Cele mai tari piese au fost clasicele Sunday bloody sunday, Where the streets have no name, One și With or without you.
La jumătatea ultimei piese din bis, două ore mai târziu, am părăsit locurile noastre și am auzit închiderea spectacolului din drum pentru că am ales să plecăm mai devreme spre metrou, nu vroiam să așteptăm după toți oamenii, am ieșit cu avantgarda (prima mie) și am prins prima garnitură spre centru. O oră mai târziu eram la hotelul unde erau cazați prietenii noștri și unde lăsasem mașina, iar încă 90 de minute mai târziu am ajuns în localitatea unde eram noi cazați, adică la 1:30 dimineața, rupți de oboseală.

joi, 16 septembrie 2010

Songs to remember

Una nouă dar interesantă:

marți, 14 septembrie 2010

Landshut

V-am mai povestit de acest oraș frumos și bogat din Bayern, locul unde BMW are fabrica de motoare și care a scăpat de bombardament, centrul istoric este intact - o stradă lungă, flancată de case crenelate, colorate și cu magazine la parter. Din păcate ieri a plouat așa că n-am făcut poze. 

Legat de drumul încoace, încă nu s-a deschis tronsonul de autostradă Mako-Szeged, ne-ar fi redus timpul, dar fiind duminică nici așa n-a fost prea rău. Am ajuns în 12 ore, de fapt 13 dar una am petrecut-o la cafea sau înghețată. Am descoperit o modalitate nouă de petrecere a timpului în mașină: audiobook-ul. Prin Ungaria ne plictiseam, mi-am dat seama că am pe laptop cartea (narată) The Devil's Teardrop și un cd gol, am oprit în parcare și l-am ars. Pe  mine m-am delectat, pe Alinuța a cam adormit-o.

luni, 13 septembrie 2010

Gunboat Philadelphia

Fără legătură cu experimentul Philadelphia, la Muzeul Național de Istorie este expusă o navă celebră, scufundată de englezi pe lacul în Champlain în 1776. Poate navă e prea mult spus, e mai mult o barcă din lemn iar rolul ei în istoria Statelor Unite este important pentru că deși respectiva bătălie navală cu englezii a fost pierdută, aceștia au fost obligați să aștepte următorul an pentru a continua ofensiva, ceea ce a permis americanilor să se organizeze și să câștige războiul. Așadar Philadelphia este un simbol al eroismului în luptă iar din când în când, neregizat, soldați vin și depun jurământul de onoare în fața ei. În 1935 a fost găsită și scoasă la suprafață iar în 1964, când s-a făcut muzeul, a fost introdusă într-una din încăperi înainte de a se termina zidurile, așa cum se vede și în poză. Alături de ea se află și proiectilul care i-a cauzat scufundarea. 

duminică, 12 septembrie 2010

Poza de la miezul nopții

Georgetown:



Spre Bayern

Încă o săptămână de concediu și gata, mai am doar trei zile libere pentru sărbătorile de iarnă. Dar le-am folosit chibzuit și nu le-am petrecut acasă așa că nu-mi pare rău. Astăzi suntem în drum spre Germania, Bayern, lângă Landshut, miercuri la U2 la München iar vineri la Viena, cu sosire la Sibiu sâmbătă seara. Sper să fie vreme bună și șosele libere. Se pare că s-a deschis și tronsonul de autostradă Mako-Szeged, așa că poate mai scurtăm timpul de tranzit al Ungariei.

sâmbătă, 11 septembrie 2010

9/11

Știu exact ce făceam în 2001 la ora atentatelor, aproximativ 5 PM în România. Eram proaspăt absolvent și angajat la o firmă de software (nu Timeline), de la 1 august, iar noul sef, mai nou decât mine, venit la 1 septembrie, foarte tipicar și foarte miop, cu niște ochelari cât fundul de borcan, mă chinuia să-i fac niște cărți de vizită. În rest, era om de treabă, mai ciudățel, dar am învățat câteva chestii de la el. Nu mulți ani mai târziu, după ce carierele noastre s-au despărțit, am auzit că s-a urcat într-o zi în tren și l-au găsit mort lângă Sinaia în pădure. RIP.
Înapoi la 9/11: cu sefu în coaste, primesc mesaj pe ym de la un fost coleg: te uiți la tv? ard ăia ca șobolanii în NY! Îi spun și sefului că ar trebui să ne ducem acasă să vedem ce se întâmplă - n-aveam tv la firmă și streaming pe net nu prea era în 2001, ca să nu vorbim de net decent. Șeful implacabil, nu, stăm să terminăm. Grrr. Am mai fiert pe scaun vreo jumătate de oră până a fost satisfăcut de rezultat, timp în care toată lumea mă bombarda cu mesaje.

vineri, 10 septembrie 2010

Hightech

În facultate, mai ales în primii ani, citeam cu plăcere revista Chip. Era destul de scumpă - 10 lei, dar merita. Multe subiecte interesante, mai ales pentru cineva pasionat de domeniu. De fapt cumpăram cam toate revistele de IT și erau câteva: PC Magazine, PC World, PC Report etc. Le citeam și la cursuri, dacă erau materii plictisitoare, gen electrotehnică.

Înapoi la ce vroiam să zic: articolele despre optimizarea sistemului de operare erau printre cele mai iubite, efectul era imediat și simțeai că te-ai ”jucat” cu folos cu setările - sau reinstalai. Asta era pe vremea Windows 95 și 98. Derulăm pe rapid înainte 14 ani și ajungem la Windows 7 iar articolele despre optimizare au în mare măsură aceleași sfaturi! Dezactivați procesele care rulează la startup, instalați memorie suplimentară, rulați defragmentatorul de fișiere etc. Nu mă mir că n-au supraviețuit revistele de IT. Site-ul PCMag.com are o mare parte din subiecte dedicate celor de la Apple! Apple nu era un PC x86, nu era în categoria asta, în revistele astea. Acum domină și e singura sursă de fascinație și inovație. IT-ul a devenit la fel de mainstream ca și curentul electric. O comodidate. Singura chestie cât de cât interesantă și utilă la care se lucrează acum e accelerarea afișării paginilor web folosind puterea plăcii grafice. Wow? Fâs. Mi-aș dori măcar un filtru de spam mai inteligent, ca să nu vorbesc de interfețe revoluționare sau de recunoaștere vocală decentă. Tlist....

Rochii celebre

Știu că vă plac postările mele cu muzee, o deduc din numărul masiv de comentarii lăsate (zero) și din reacția lui Bogdan (”mai lasă america aia pe blog, scrie de concediu, nu mai termini cu rahatul ăla de america”) care mi se pare curioasă pentru că în Spania am fost cu el și n-a umblat toată ziua beat ca să trebuiască să-i aduc eu aminte ce a făcut. Probabil are nevoie de biograf. 

Pentru că până la următorul concediu mai e, nu am să cedez presiunii și am să continui să vă plictisesc. Astăzi cu un subiect pentru fete: rochiile de la inaugurarea primelor doamne ale Americii sunt expuse într-un pavilion special al Muzeului de Istorie Națională. În mijloc cea a doamnei Obama iar la loc de cinste cea a doamnei Kennedy.

joi, 9 septembrie 2010

Songs to remember

Cred că sunt șanse mari ca Barclay James Harves să nu fie în playlistul vostru. M-aș bucura să mă contraziceți:





Plus încă una intitulată Copiii României (Copii Romania) din 1993 despre orfanii nostri:
http://www.youtube.com/watch?v=BwVPQW_EOfY

National Museum of American History

Deja au și americanii suficientă istorie ca să le trebuiască un muzeu în care sunt expuse toate etapele lor cruciale precum și diverse obiecte reprezentative, cum ar fi broscoiul Kermit. Glumesc și nu prea, pe lângă păpușa verde mai sunt și multe obiecte indiene și western, un pavilion Lincoln, sunt secțiuni dedicate războaielor mondiale, o bucată din zidul Berlinului (o fi privit-o de aproape vreun soldat american după câteva beri)  precum și o bucată de grindă din Turnurile Gemene din NY (ultima poză). Se insistă mult și pe muzică, există o secțiune a legendelor rock și soul de culoare (teatrul Apollo). Despre două exponate interesante, mai târziu.


miercuri, 8 septembrie 2010

Umor de curator

Ca să vadă și micul bizon american cum se fac mulaje după ciolane de dinozaur, nu pentru ciorbă ci pentru expunere în locul originalului păstrat la răcoare și lipsă de vandali, există un mic atelier în mijlocul muzeului. Pentru cei din acvariu nu e tot timpul o încântare să lucreze sub ochiul publicului așa că au recurs la o metodă amuzantă de protecție:

Firea lui Pandele


Cică madam Vrânceanu Firea se mărită cu Florin Pandele. Nu-mi pasă, eu mă întreb doar dacă o să o cheme Gabriela Vrânceanu Firea Pandele sau pe el Florin Pandele Vrânceanu Firea? Așa se întâmplă dacă Boureanu e luat...

marți, 7 septembrie 2010

Just gonna stand there and watch you play

But that's alright
Because I like
The way it hurts
Just gonna stand there
And watch you cry
But that's alright
Because I love
The way you lie ... down on the football field
I love the way you lie down on the football field
I love the way you lie down on the football field

Cred că Rihanna îi cam știa pe băieții noștri, ăia cu fotbalul. Altfel nu-mi explic cum deja a ghicit ce-o să fie deseară. Eu unul mă duc la baschet.

Asculta mai multe audio Muzica

Smithsonian, aurul și ardelenii

În vitrina dedicată celui mai apreciat metal bun de nimic, am avut surpriza să dau peste referințe la România.  Observați că nu-s foarte multe regiuni aurifere în lume.
Plus încă o mențiune la o chestie țepoasă:

Museum of Natural History / part 2

Colecțiile de minerale meritau mai mult timp decât le-am acordat, mi-au plăcut mai mult decât animăluțele. Pe lângă diamantul Hope mai există o cameră întreagă unde erau expuse bijuterii de diverse forme și mărimi, dar unele minerale naturale, nu foarte prețioase, sunt mai surprinzătoare:

luni, 6 septembrie 2010

Rexy @ Museum of Natural History

Hai că-l știți. L-ați văzut în A Night at the Museum și cu asta se laudă și ei, are plăcuța sub ciolane. Deși filmul a fost realizat într-un studio iar muzeul după care este conceput este cel de științele naturii din New York, unele părți au fost preluate din muzeele din Washington. Pe lângă acest Rexy (totuși habar n-am dacă este unul și in NY) alte părți din film au fost filmate într-una din camerele Air and Space Museum. Promovarea științei merge mână în mână cu Hollywoodul.

Dacă țiganii expulzați din Franța...

ar avea Messenger, precis statusul lor acum ar fi BRB.

Museum of Natural History / part 1

După ce am petrecut o parte mare din zi la muzeul ”aerului și spațiului”, am dat o tură rapidă și prin alte două muzee, cel de științele naturii și cel de istorie națională. La National Histoy era plin de copii, multe expoziții, de la dinozauri la cele mai mari sepii din lume, plus un etaj doar cu minerale, pe care vi-l prezint în partea a doua.


duminică, 5 septembrie 2010

Poza de la miezul nopții

Library of Congress:

Beibi

Macho sibian, răspunde la telefon: alo?
O voce feminină: ce faci?
El: cine esti?
Ea: ghici!
El: nu știu, cine ești??
Ea: nu-ți mai aduci aminte de mine, nici cum mă cheamă??
El: ba da....(pauză de scremut memoria)...baby! Ce mai faci?
Ea (bucuroasă): știam eu că nu m-ai uitat!

sâmbătă, 4 septembrie 2010

Parchez ca un bou - acum chiar vă ard

Au ajuns ieri la mine, așa arată și sper să nu le vedeți pe mașina voastră. Danke Tudor!


vineri, 3 septembrie 2010

Căsnicia dăunează grav fotbalului cu băieții

Am luat masa ieri cu doi colegi însurați.
Eu: mâine seară mergem la Oldies la meci. Dacă vă lasă haideți și voi. (observați aluzia ironică la căpăstru).
R1: nu știu, să văd dacă n-am treabă.
R2: mie mi-e frică și să întreb.

Cărți vechi moka

Când s-au mutat ai mei din apartamentul ăsta au zis: vechiturile de pe balcon o să-ți trebuiască după renovare. Și așa a fost. Mi-au trebuit... cinci ani ca să-mi fac chef să le arunc și mi-au trebuit trei ore ca sa le duc la container. Hei! am găsit jambierele roș-albastre datate cu carbon 14 undeva la sfârșitul secolului trecut. Bine, în astea trei ore am inclus și transportul și sortarea a 8 saci cu cărți din biblioteca mea juvenilă pe care am parcat-o tot pe balcon înainte de renovare. Am păstrat doar șase cărți cu autograf și un sac cu SF-uri. Cine are nevoie de un sac cu colectia BPT, altul cu cărți de calculatoare plus Sex for Dummies plasat strategic printre ele sau de alți trei cu beletristică, să mă anunțe. Donație.

joi, 2 septembrie 2010

Songs to remember

Între ziua recoltei și feeric show

Aseară în Oldies la karaoke. Am stat lângă scenă și am putut admira solistele: rochie roz cu burtă, ciorapi cu crețe la gleznă, dinte lipsă, prietenă cu pantofi cu un centimetru mai mari, ceva voce. Apoi au venit manechinele care astăzi probabil o să urce pe podium: drăguțe, vesele și cu chef de cântat - Material girl, bineînțeles. Ar fi trebuit să se rezume la ce știu ele mai bine: să fie înalte. După ”Hai, Sibiu!” am tăiat-o, că-mi spărgeau sticla de la ceas.

Astă seară o să fie party Remember the Chillout și probabil after-party pentru Îngheț Show. Unul dintre mulții parteneri ai evenimentului: posterland.ro.

Air and Space Museum / part2

Încă un set de poze: