Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

miercuri, 30 iunie 2010

Hop și eu cu părerea

Astăzi nu băgăm noi în seamă pe nimeni, ci ne bagă alții pe noi. E drept, Brylu și-a acordat timp, eu i-am dat declarațiile astea acum un an, când turiștii încă veneau în număr mare :)) 
Mai întrebați-mă că mai am păreri, poate îmi schimb cariera și mă fac analist tv:

Butoiul de aur si chelnerul de diamant

Săptămâna asta păstoresc doi nemți, așa că unul din momentele relaxante ale zilei este masa de amiază. Astăzi am profitat de vremea frumoasă și le-am arătat centrul orașului, vroiam să-i duc la restaurantul de lângă pasajul scărilor, cel cu curtea interioară între zidurile cetății, dar se pare că s-a transformat în club de ponei. Așa că i-am dus la Butoiul de aur, aflat în proximitate. Pe terasă doar o masă ocupată, mânca un cuplu sarmale. Ne-am așezat, am comandat, a venit și mâncarea într-un timp relativ decent, nu pot să o laud dar nici nu mi-a picat rău, porția medie, prețul la fel, nu despre asta vroiam să vă povestesc. Terminăm masa, aștept să vină chelnerul - nici o treabă, se încinsese la povești cu confratele de la restaurantul vecin, La Pasaj, venit în vizită pentru că și pe terasa aceea erau doar două persoane care nu păreau să fugă cu vesela. Povesteau ei cu spor, absorbiți de discuție, nu le păsa de clienți. La un moment dat îi prind totuși privirea și îl chem să ne facă nota. Întrerupe discuția, ne face nota, n-are rest. Pleacă să schimbe banii. După vreo cinci minute, văzând că n-apare, îl caut cu privirea. Era La Pasaj, povestea iarăși cu celălalt chelner, în stilul acela, cu mutat de pe un picior pe altul, hai că trebuie să plec dar stai să-ți mai zic ceva. După ce termină poveștile vine spre noi, dar nu lejer ci într-un trap mărunt, maram grăbit. N-am mai fost de cinci ani la Butoi, dar nici nu cred că mă mai duc curând.

marți, 29 iunie 2010

dm

S-a deschis la Sibiu primul magazin dm. Am aflat datorită plasei pe care am găsit-o atârnată de clanță  iar vineri seara, fiind în zonă, am intrat și eu în el. Este localizat în spațiul în care înainte a fost Flanco, în curtea Plus-ului de pe Alba Iulia. Se deschisese joi dimineața iar în primele două zile avea discounturi și promoții, dar sperasem că până vineri la ora 19 a trecut valul de disperați. Parțial adevărat: rafturile unde bănuiesc că au fost produsele promoționale erau goale dar coada la casă șerpuia printre trei rafturi! Așa că am dat o scurtă tură, n-am văzut nimic care să merită o așteptare de 30 de minute și am plecat, scrutat suspicios de paznic.

duminică, 27 iunie 2010

Poza de la miezul nopții

Grădina Zoologică, cu pozele prelucrate ca să simuleze HDR:

Somon bun

Pentru că ieri a ploua prea frumos ca sa ieși din casă, maître Bobu a prezentat meniul zilei:

Antreu: pate de foie gras, cu gem de ceapă, pe pâine prăjită. Credeți-mă pe cuvânt, e de un milion de ori mai bună decât arată, dar vă trebuie rude în Franța care să vă trimită ingredientele. Avantaj el și noi că-l cunoaștem.


Felul principal: file de somn, cartofi la cuptor cu rozmarin și salată. Plus două sosuri, unul cu muștar de Dijon și miere, celălalt cu unt și lămâie, incluzând și niște prafuri speciale tot de la Francia.

vineri, 25 iunie 2010

Săptămâna calendaristică

Nu foarte folosită în România dar uzual întâlnită atunci când ai contacte de afaceri cu cei din Europa de Vest, săptămâna calendaristică este numărul unei săptămâni în anul curent. Unele evenimente durează o săptămână întreagă sau e suficient să fie specificate ambiguu prin acest număr, nefiind necesară o dată exactă. De exemplu o delegație poate avea loc în săptămâna 26 și atunci știi că de luni până vineri ești plecat. 

Însă de aici începe distracția: există mai multe convenții asupra alegerii primei săptămâni din an. Vă gândiți că probabil prima săptămână este cea în care pică 1 ianuarie și aveți dreptate, aceasta este una din variante, dar nu și cea mai folosită. Mai există cel puțin două variante: prima săptămână este cea cu 3 sau 4 zile din anul respectiv. Dacă vă uitați pe calendar o să vedeți că 2010 a fost problematic: 1 ianuarie a picat într-o vineri, așa că două din cele trei variante dau săptămâna cu 1 ianuarie ca săptămâna 1; cea mai folosită variantă, cea cu patru zile, dă săptămâna care începe în 4 ianuarie ca săptămâna 1. Dar asta n-a fost tot, mai putem complica problema: la americani săptămâna începe duminică, nu luni.

Am pățit-o și noi. Trebuia să plec în delegație în săptămâna 1 după sistemul german (cu 4 zile) dar calendarul colegei mele, românesc, are marcată săptămâna 1 pe el ca fiind cea cu 1 ianuarie, așadar m-am trezit cu bilete de avion pentru o săptămână mai devreme. Schimbarea lor n-a fost gratis, deci săptămâna asta poate să usture la buzunar, dacă nu ești atent. 

joi, 24 iunie 2010

Songs to remember

Slovo - Whisper. Nu foarte cunoascută dar frumoasă și relaxantă. O să vă placă:


și un remix, la fel de bun:

Office 2010 pe net

Vreau să vă povestesc de vreo săptămână următoarele, poate o să vă fie de folos:
La câțiva ani buni după Google Docs, Microsoft oferă ceva similar, o parte din suita Office 2010 pe web la adresa office.live.com. Nu se descarcă nimic ci se folosește direct din browser, gratuit, trebuie doar un cont Live, fostul Hotmail. Există versiuni ”lite” de Word, Excel și Powerpoint. Plus OneNote, pe care nu-l folosește nimeni.
Dacă aveți un document existent trebuie să-l uploadați în contul dvs (SkyDrive) sau puteți crea unul nou direct de acolo. Facilitățile sunt relativ modeste dar acoperă funcțiile folosite de 80% dintre utilizatori - și gratis! 
Un review:

La asta nu m-am gândit

a: imi trimiti pe mail cand termini?
ct: stai 2 min ca e aproape gata
ct: mi-am schimbat calculatorul de la ultima baza de date exportata
ct: asta merge si mai repede
a: unul mai bun?
ct: apple macbook pro
a: uau
ct: da..
ct: 17 inch, full hd
ct: carcasa aluminiu
a: poti juca tenis de masa cu el

miercuri, 23 iunie 2010

Blue Air, spammer

Îi iubesc tot mai mult pe ăștia. Ieri le-am făcut reclamație la OPC, pe email. Încă n-au răspuns, să vedem cât de serioși sunt și băieții de la OPC.
Până una-alta, cum zilnic îmi trimit mailuri nesolicitate, care în situația dată mă umplu de draci, am încercat să mă dezabonez de la newsletterul lor de kkt. Rezultatul mai jos. Grrrr!

Visual acoustics

...este titlul unui documentar despre Julius Schulman, un celebru fotograt specializat în arhitectură, mai ales în cea modernistă din zona Los Angeles. A trăit 98 de ani și a fost plin de viață. Una din cele mai celebre poze făcute de el este mai jos. Pentru altele căutați cu încredere pe Google Images, o să vă doriți una din casele fotografiate, dar, așa cum spunea cineva în documentar, uneori pozele erau mult mai bune ca realitatea.

marți, 22 iunie 2010

Go Go Nitramonia!

M-a amuzat un status de messenger. Ăștia săracii nu pot să mituiască arbitrii sau să plătească jucătorii în produse, nu că n-ar avea lumea nevoie de niscaiva explozibil, dar te riști?
Și mie mi se păreau unele scandări de la CSU penibile... Tra-la-la putea foarte bine fi înlocuit cu bum-bum-bum :D

De ce-mi plac americanii

Mi-am amintit de o întâmplare din avionul Atlanta - Las Vegas. Pe locul din fața mea era un domn la costum, genul ăla de american care se crede important și când își bagă degetele în nas. Lângă el avea loc colega mea, un motiv în plus ca să fie cocoș. După noi intră o doamnă cu o mână în gips și în loc ca importantul om de afaceri să o ajute, fiind mai aproape, se întoarce spre mine și mă roagă să-i dau o mână de ajutor doamnei ca să-și pună bagajele în compartimentul de deasupra scaunelor. Ridic o sprânceană, că doar n-am tăblița cu „primesc comenzi” atârnată la gât dar o ajut pe femeie. 
Ne așezăm, avionul decolează, vine stewardesa cu căruciorul cu băuturi, americanul se întoarce către mine și-mi întinde o bancnotă de 5 dolari, cică face el cinste. WTF? Doar nu crede că am ajutat-o pe femeie de dragul lui? I-am mulțumit rece și l-am refuzat, nu mi-a venit nici o replică deșteaptă în cap dar m-a enervat suficient cât să-mi aduc aminte de fază după cinci ani.

luni, 21 iunie 2010

Fotbal de calitate

În sfârșit un meci pe care l-am putut urmări până la capăt:

La zoo

Acum o săptămână am auzit pe cineva povestind despre grădina zoologică din Sibiu, așa că weekendul acesta când am întrebat-o pe Alinuța ce vrea să facem și a zis: mergem la zoo, nu m-am mirat deloc, fiind și ea de față la convorbire. 

La Londra am mers cu plăcere la zoo, am avut ce face o jumătate de zi, pe a noastră am epuizat-o într-o oră dar am găsit câteva modificări față de ultima vizită de acum trei ani (povestită undeva pe blogul ăsta, dar nu mai găsesc linkul). Majoritatea modificărilor sunt în bine, ce nu s-au schimbat au fost cocalarii, la trei lei intrarea e plin de prostălani de nici nu te miri cum ajung la știri mușcați de animale.

Deși micuță, s-au făcut lucruri bune, aleile arată bine, relativ noile țarcuri sunt ok, nu-mi plac neaparat improvizațiile făcute ca teribiliștii să nu mai devină hrană pentru urși și nici vechile cuști, părăginite. Ar mai trebui vopsit pe ici, pe colo, cam peste tot și angajați niște îngrijitori cărora chiar să le pese de animale nu să stea la povești între ei, dar înțelegem că e criză.  Poze:



duminică, 20 iunie 2010

Poza de la miezul nopții

Trandafirii bunicii, un pic stilizați:

sâmbătă, 19 iunie 2010

RCS, end of story

Aseară pe la 8 mă trezesc cu un tehnician amabil de la RCS la ușă, îi arăt problema, măsoară calitatea semnalului lângă tv și la intrarea în casă și constată că pe acest traseu se pierd 10 decibeli datorită cablului vechi pe care-l am la ușă (e zidit în perete la renovare și e montat de prin anii 90) plus splitterului care trimite semnal în trei camere. După cinci minute de meșterit în cutiuța lor de pe scara blocului m-am ales cu semnal de calitate 90% și o imagine clară la tv. Acum mai rămâne să mă conving că-mi place fotbalul...

PS: I-am povestit de panaramele de la serviciul lor hotline și de textele cu conectarea simultana pe HDMI și SCART. A dat a lehamite din mână.
PPS: Știți care a fost efectul că le-am trimis mail prăpădiților de la BlueAir? Acum primesc spam de la ei zilnic!

vineri, 18 iunie 2010

Back home

Weekendul trecut n-am fost acasă, am stat pe stadion la concert sau în curtea pensiunii la aer și ați văzut ce am pățit luni pentru prima dată în viață - conjunctivită, acum îmi reiau obiceiurile păcătoase pentru că eu țin la ochii mei. Așadar azi bem în Oldies.
PS. Nu că ar interesa pe cineva dar în 4 zile am bifat 44 de ore de  muncă,  vreo 4 de drum cu mașina, azi am mai băgat o după amiază la birou pănă la 7 seara, plus cei 1000 de km făcuți în weekend, așa că chiar am nevoie de o beție revigorantă.

Leagănul respirației

După primele pagini ale cărții Hertei Müller am descoperit că mă leagă de ea mai multe motive afective. Unul ar fi faptul că personajul principal este sibian, al doilea că pe autoare o cheamă la fel ca pe bunica-mea și acest lucru are legătură cu al treiea: și străbunicul meu a fost deportat în Siberia atunci când nemții au pierdut războiul. Despre asta se povestește în carte, supraviețuirea într-un lagăr de muncă rusesc a unor sași deportați. Oskar Pastior și amintirile lui stau la baza romanului; străbunicul meu n-a avut norocul să se mai întoarcă și tragic este că în apropiere, la câțiva kilometri depărtare, în alt lagăr și fără să știe nimic de el, a fost deportată una din fetele sale, care din fericire a supraviețuit și s-a întors acasă. O altă săsoaică cu aceeași soartă o a fost vecina noastră, se pare ca cine scapă dintr-un asemenea loc de coșmar trăiește mult și bine, aproape de 90 de ani. 

Despre carte nu vă povestesc nimic concret, trebuie citită. Poate nu o să rezonați la ea la fel ca mine dar sigur o să vă impresioneze. Când o termin, prima pe lista celor care o vor primi va fi bunica mea, sunt curios ce impresie o să-i facă.

Dacă tot v-am povestit despre străbunicul meu, să vă spun și cum a ajuns să fie deportat: orașul fiind plin de ruși care opreau oamenii pe stradă iar dacă erau sași îi trimiteau direct la gară sub escortă, colegilor lui de serviciu le era frică să meargă la fabrică să-și ridice salariul, așa că el, om mai în vârstă, s-a gândit că este scutit de asemenea griji și a plecat să le aducă banii și celorlalți. Continuarea este o dramă pe care v-o puteți imagina si singuri. 

joi, 17 iunie 2010

Songs to remember

Îmi place că în momentele de criză artiștii americani cântă pe placul poporului, de inimă albastră și lefteră, dar culmea, nu e nimic strident în asta, adică nu-l văd pe Ștefan Bănică cântând că n-are bani de pâine sau pe Paula Seling căutând rime pentru mop. La noi toți sunt cool și singurele piese cu versuri sensibile sunt alea scrise de poeți morți sau de Tudor Chirilă după ce-o băut cu muza.
Revenind la patriotismul american de la țară, pe lângă Buce Sprinsteen un alt favorit al redneckșilor și al meu, Tom Petty, are un album nou, Mojo, iar piesa mea preferată se numește Something Good Coming și are niște versuri triste dar pline de speranță:

I'm a honest man / Work's all I know / You take that away / Don't know where to go
http://www.tompetty.com/discography/lyrics/lyric/song/18

Je, scandalagiul chior

Acum sunteți deja obișnuiți să citiți de discuțiile mele cu cei de la RCS și BlueAir. Adică mai mult cu ăia de la RCS, că BA nu catadicsește să răspundă. Când am plecat am trecut și pe la ghișeul lor din aeroport, i-am amintit fetei de cerere și că-s aproape două luni de când am formulat-o, a zis să mai aștept că au multe. I-am zâmbit și i-am zis că există și alte căi, adică, așa cum m-a sfătuit chiar un angajat de-al lor, ar fi bine să merg la OPC. Coming soon.

Cei de la RCS au fost drăguți, luni seara la 8 m-a sunat o angajată de-a lor dacă ar putea veni colegul de la tehnic pe la mine, la ora aia! I-am zis că doar vineri revin, m-au reprogramat.

În altă ordine de idei, am început să văd din nou, am cumpărat Visine și nu m-a ajutat la nimic, cred că am conjunctivită, dar am sunat la mama și mi-a zis ce picături cu antibiotic să iau. Farmacistul din micuța localitate cu 6000 de oameni știa engleză, așa că ne-am înțeles, mi le-a dat fără rețetă. Tobradex, la 3.10 euro, 5 ml. Acasă cică costă 18 lei, deci Slovacia e o țară mai ieftină. Visine, e 3.54 pentru 15 ml de lacrimi artificiale. Pe dumnealui l-am cumpărat de la altă farmacie, ieri de dimineață, m-am pregătit cu traducerea în slovacă, noroc cu Google Translate. Dar n-a fost nevoie, și acea farmacistă o rupea un pic în engleză, plus că Visine e internațional. Și nefolositor.

miercuri, 16 iunie 2010

Nicăieri nu-i ca acasă

...adică caniculă. La Viena era suportabil, după cele 35 de grade la plecarea din Sibiu. Nori, temperaturi medii, o plăcere. Ba luni dimineața chiar picura. În Slovacia la fel, luni seara erau 15 grade, am tremurat la o terasă cu o geacă ușoară pe mine. Marți un pic mai cald dar totuși plăcut, doar că în fabrică se încing betoanele și în hala cu 70 de mașini de filatură e ca în saună, nu vreau să mă gândesc ce-i acolo când e arșiță. Nu e totul perfect, m-am pricopsit ieri cu niște ochi uscați și lipicioși, ori sunt alergic la bumbac sau praf ori e de la statul cu nasu-n monitor între 9 și 20.30. Dacă nu ”orghesc” o să vă mai scriu, altfel învățăm Braille împreună. 

La începutul anului vă povesteam ce complex balneoclimatic mișto construiesc slovacii în Piestany, stațiune de băi termale. A ieșit..un mall - Aupark. E cochet, niște poze aici:
Încă nu l-am vizitat dar cred că o să intru după niște picături pentru ochi în farmacia din el.

În rest nimic interesant, mă minunez în continuare despre complexitatea factorilor care pot afecta bunul mers al unui proiect și de prostia veșnic surprinzătoare. Nu poți să iei în calcul toate modalitățile pe care le are un prostănac ca să strice ceva, chiar nu poți. Nu mă consolează cu nimic totuși. De exemplu: dacă un aparat nu reacționează suficient de repede când apasă pe buton, ce face omul? Nu așteaptă două secunde, mai apasă de 2-3 ori, pe cât posibil și pe alte butoane. Și dacă nici atunci nu merge înfige o șurubelniță în ecran, că doar nu-i plătit din banii lui.

marți, 15 iunie 2010

Întâlnirea de 10 ani

Una scurtă dar haioasă, că n-a mers netul aseară și n-am putut pregăti nimic: 
povestea un cunoscut că el a făcut întâlnirea de 10 ani de la terminarea școlii...de șoferi!
Adică s-a întâlnit cu instructorul la o bere.

luni, 14 iunie 2010

Eric Clapton Live

Ca orice concert la București și acesta a trebuit să înceapă cu întârziere pentru că n-a venit lumea. La 20.30 prezentatoarea lansa apeluri disperate ca spectatorii să-și ocupe și să înceapă show-ul. După 10 minute apare slabu' de Geoană cu ”Mihaela, dragostea mea” și doi SPP-iști. Nu-i vorbă, și prezentatoarea era blondă veritabilă, ni-l prezintă pe ”marele nostru artist” Eric Clapton. O fi având buletin de Marea Britanie. De bucureșteni m-am scârbit definitiv, am avut locurile chiar în primul rând din spatele secțiunii VIP, central, foarte bună vizibilitate, așa că le-am urmărit comportamentul mai bine decât îmi doream, până și la concert încearcă șmecherii, schimbat locul plătit cu unele libere la secțiuni mai bune, căutat să se bage în față în orice situație, păcatele uzuale.

Concertul a durat fix două ore, rock și blues de excepție, multe cover-uri și multe solo-uri.  Winwood e poli-instrumentist dar excelează la clape, Clapton cântă dumnezeiește la chitară, amândoi au făcut un show care a meritat tot efortul.  Remarcabile au fost Layla, la chitară acustică, Crossroads, un powerblues și Cocaine, ultima din set-list, extinsă și ea. Mențiune specială Voodoo Child a lui Hendrix lungită și remodelată la aproximativ 15 minute! Din păcate bis-ul a fost scurt, doar o piesă, la fel și plecarea de pe scenă, fără un ”goodnight Budapest”, fără prezentarea trupei, fără nimic. Din fericire, dacă ați ratat concertul îl puteți asculta cumpărând CD-ul sau DVD-ul celor doi ”Live at Madison Square Garden”. Conține aproximativ același set-list fiind tot din acest turneu.

Mai multe detalii și filmulețe pe Hotnews:

duminică, 13 iunie 2010

Poza de la miezul nopții

O pensiune din Apuseni:

sâmbătă, 12 iunie 2010

RCS, try 2

Dacă tot am avut ieri liber am sunat la RCS să mă plâng iarăși de calitatea semnalului HD. De data asta am avut onoarea să vorbesc cu o femeie, i-am tăiat încercările de a mă face să rescanez rețeaua, să schimb tv, să schimb cabluri și metode de conectare și am ajuns la o informație bună: m-a pus să intru la setările decodorului și acolo scria clar ”putere semnal 15%”. MOFO! Adică mă tot frecați și aburiți de o săptămână ca să ajungem la aceeași problemă: transmiteți un semnal de kkt. 
15%?? zice ea. Și e constant? Nu, nu-i constant, mai scade și la 14! Ce credeai, că te-a pălit norocul și stă de obicei la 99% și eu te sun doar că-mi place vocea ta?

Pentru că și ea mi-a servit aceeași poveste cu conectarea simultană pe SCART și HDMI, m-am enervat și i-am sugerat că nu știe ce vorbește, până și în manualul decodorului scrie că diferă doar calitatea semnalului, nu că ar trebui conectate simultan. Mi-a spus că pe SCART în mod normal n-ar trebui să prind canalele HD, doar dacă televizorul meu are decodor digital. Gizăs, cine îi educă pe ăștia? Decodarea semnalului tv se face doar pe intrarea pentru ”antenă”.

vineri, 11 iunie 2010

3 legate

Acum o tai spre București la Eric Clapton, dimineață mă întorc la Sibiu și plec mai departe spre Apuseni la un chef, duminică dimineață mă întorc repede acasă că la ora 15.30 am avion spre Viena. Tocmai am făcut trei bagaje. Până duminică după amiaza nu cred că mă prindeți la net, sper să mai știu să tastez :D

De ziua ta, domnu Teo...

Pentru că a devenit o tradiție să ne luăm peste picior, cu ocazia schimbării prefixului, îi urez/sugerez Băgătoruluideseamă următoarele, în replică la asta:
 - în primul rând să-și vândă Maybach-ul Logan și să-și ia un Porsche, musai roșu, să cadreze cu midlife-crisis-ul care-i bate la usă; că veni vorba, primele simptome le-a avut deja când a renunțat la un post bun ca să devină independent;
- să nu se sperie dacă nu se mai recunoaște în oglindă, nu e definitiv, e doar de la mâna aia umflată, știe el, nu dăm detalii;
- să-și tragă secretară tânără și să fugă cu ea - până la Metro după merinde pentru chef;
- să-și schimbe religia: de la baschet la curling, oină sau cricket, poate va avea mai multe satisfacții acolo;
- să se apuce de cântat la buzuki, ca să-și ocupe timpul și să nu-și pună întrebări existențiale de genul: azi să-mi iau pijama roșie sau albastră?
- din aceleași motive poate încerca să compună poezie, publicată pe blog pentru început, sau pictură, pe care mă ofer să i-o vând prin posterland.ro, dar numai dacă face întâi o boacănă și devine faimos, de exemplu să-l asasineze pe Ferdinand la Sarajevo;
- să continue cu ”gurmanderia”. Ca să gătești când ai nevastă e semn ori de midlife-crisis ori de comportament deviant ce duce la băutul cafelei cu degetul mic ridicat - nu contează, să ne invite în continuare la degustare;
- să continue să iasă cu tinerei ca mine.
Bade, să ne trăiesti!

PS. Post scris deja de acum o lună, noroc că mi-am dat seama la timp de gafă :)

joi, 10 iunie 2010

Songs to remember

Morcheeba revine cu un nou album „Blood like lemonade”. Pe lângă piesa care dă titlul albumului și pe care încă nu o găsesc pe net la o calitate acceptabilă, altă melodie drăguță este Even Though, primul single:

Yearbookyourself

Am râs cu lacrimi aseară, jucându-mă pe yearbookyourself.com. Cele mai bune poze:

miercuri, 9 iunie 2010

FITS 2010

N-am văzut mare lucru din el: artificiile de la deschidere, piesa Firmituri, Bere Gratis și Zdob și Zdub. Stresul dăunează grav culturalizării. 

Mi-a plăcut Bere Gratis dar nu-i iert că nu au cântat și Străzi Albastre. Zdob și Zdub păreau un pic ambetați, nu m-au dat pe spate, dar nici data trecută când au cântat la Sibiu n-au fost pe gustul meu. 

Îmi pare rău că n-am ajuns la one-man-show-ul lui Mălăele, la comedia cu Iureș, la Cavalerul Verde la Cisnădioara și la Ziua futută a lui Nils în Zebrano, nu pentru nume ci pentru că auzisem de ea. Bineînțeles, toate ratate din lipsă de bilete și de chef să mă înghesui pe la intrări.

Dacă mai aveți chef de muzică mergeți vineri la Coldplace în noul Oldies, dar grăbiți-vă, rezervările sunt deja aproape complete.

marți, 8 iunie 2010

Sindromul Stockholm

De obicei primesc cam 10 mailuri pe zi de la un client agitat. Astăzi n-am primit decât unul, de dimineață. Cred că se manifestă sindromul Stockholm la mine, îmi verific mailul tot la cinci minute. Acum a sunat telefonul...dar n-a fost el, să-l văd sunând aș mai trăi o viață. O viață stresată.
Și acum ce să fac?

Stadionul Tineretului Iolanda Balas Soter Rugby National Arcul de Triumf

Ori sunt eu extrem de confuz ori Bucureștiul dă impresia că ar avea mai multe stadioane. Trebuie să ajung la Eric Clapton vineri, pe fostul stadion Tineretului, devenit Iolanda Balas Soter. Na, eu am fost in zona aia și la Leonard Cohen, pe Stadionul de rugby, aka Stadionul National Arcul de Triumf și bag seama de pe hartă că ar fi unul și același. Asta am dedus după mai multe căutări, încă nu-s lămurit de ce o singură locație are patru nume și de ce diverse concerte folosesc diverse denumiri pe care le-a avut respectivul stadion de-a lungul vremii. Care sunteți familiar cu zona, poate mă lămuriți și pe mine dacă am dreptate sau ar fi bine să nu mă duc la Stadionul de rugby că nu e acela.

Cranberries și Ramazzoti cântă pe ăla de rugby, doar Clapton cântă pe Balas-Soter. Heeeelp!

Pe hartă nu par două stadioane:
http://maps.google.com/?q=Marasti+26+,+011468+Bucuresti,+Romania&ie=UTF8&hq=&hnear=Bulevardul+Mărăşti,+Sector+1,+Romania&ll=44.474017,26.077445&spn=0.014745,0.033023&z=16

Bătaie de joc

Weekendul ăsta mi-am petrecut o parte din timp cu puica, ajutând-o la un proiect de modelare baze de date. În primul rând că un astfel de curs n-avea ce căuta la științe economice, este overkill, eventual doar opțional sau la un nivel de bază.  Pentru o modelare bună îți trebuie experiență și oleacă de cunoștințe despre IT.  Trecem peste asta, ajungem la fapte. Sâmbătă seara vreo trei ore și duminică dimineața alte trei i-am explicat Alinuței ce vrea să zică nenea ăla acolo, am ajutat-o să clarifice cerințele, am făcut niște modele de procese și schemele aferente. Apoi o scurtă implementare în Access pentru că trebuia să arate și baza de date. Lucrul cu bazele de date îmi ocupă o bună parte din timpul în care dau cu sapa la serviciu, inclusiv modelarea lor, așa că o oarecare cunoaștere a subiectului am și eu. N-o fi avut fata un proiect de 10, i-am și spus, și-a ales singură exemplul, nu l-am complicat în așa un hal încât să nu mai înțeleagă nimic, dar atingea toate punctele cerute și era construit logic. Nu fusese la ore, dar avea suportul de curs în format pdf. Ce notă a luat? 5. Cinci. Cinci minus. La fel ca toate colegele ei. Adică nu ești bună de nimic și ai noroc că sunt în toane bune și te trec.

De obicei când un profesor dă la toată lumea note de cinci ori își tratează cursul cu suficiență și nu mai încape în piele de valoros ce e el, uitând că scopul nu e să semneze statul de plată ci să transmită niște cunoștințe ori își bate joc de studenți. Înclin să cred că în acest caz înfumurarea și incompetența sunt dublate și de un oarecare mahalagism. Două exemple:
- A intrebat-o la ce firmă lucrează. Răspunsul lui a fost: aaa, păi dacă lucrezi acolo ești smecheră! ”Acolo” e o firmă normală, nu Trezoreria SUA. Limbaj de autobază.

- A întrebat-o ceva tehnic despre proiect, Alina i-a raspuns, a vorbit despre relațile N la M între două tabele, după cum îi explicasem. Mare greșeală, așa ceva nu era pomenit în curs, doar relații 1 la N sau 1 la 1. I-a zis că așa ceva nu există și că trebuia să învețe din curs. Ia de aici fraiere:
și dacă nu-i clar caută pe Google după many-to-many relations. Dacă vrei te meditez.

O să-i dau și numele maestrului, dar săptămâna viitoare, să treacă întâi examenul. Normal că sunt iritat, nu pentru notă, ea nu contează la nimic, dar pentru efortul depus luat în derâdere, pentru cursul scris în dorul lelii, cu exemple ambigue și pentru bătaia de joc care ține loc de act didactic la unii.

luni, 7 iunie 2010

RCS și HD-ul - întrebare

Ok, am primit sugestia ca din postul anterior se înțelege doar HD și RCS. Nu sunteți singuri:
http://www.inpolitics.ro/halucinant-reformatoarea-tvr-a-confundat-high-definition-cu-hunedoara-art58808.aspx

dar totuși, pe câți i-am băgat în ceață?

RCS și HD-ul

A mers fix o zi. De vineri, în loc de transmisiune clară văd frânturi de ecran, imagini pixelate și în general nimic vizionabil. Doar la posturile HD. Am sunat sâmbătă la hotline-ul lo tehnic, m-a pus un berbec de acolo să resetez aparatul și să mai scanez o dată posturile. S-a rezolvat, adică în loc de canale HD ca prima dată am mai prins trei, nu-i vorbă, celelalte trei nu mergeau nici înainte, iar măcar așa nu mă pot plânge că am canale nefolosite în grilă. Problemele au rămas la celalalte trei canale, inutilizabile ca și înainte. În schimb am învățat fiecare niște chestii:
- el cuvântul artefact (de compresie).
- eu că pe cei de la hotline nu-i învață chiar nimic: mi-a zis că trebuie să leg decodorul de tv atât prin SCART ca să prind programele normale cât și prin HDMI ca să le văd pe cele HD. L-am întrebat care-i logica și a ținut-o pe a lui, moment în care mi-am dat seama că povestim degeaba despre orice probleme aș avea, eu citind măcar scurtul manual tehnic (în care se specifica că e bine să folosim HDMI sau DVI sau SCART, în ordinea asta) iar el fiind un habarnist. Așadar, o singură legătura e suficientă, SCART-ul având calitate mai slabă dar găsindu-se în multe produse iar HDMI-ul fiind foarte modern, oferind cea mai bună calitate dar putând să lipsească din unele televizoare HD-ready foarte ieftine (care s-ar putea să nu aibe nici un port HD sau au doar DVI). Oricum ar fi, spre mirarea lui, eu testasem ambele variante așa că tv-ul era conectat de receiver cu ambele cabluri, singura diferență fiind că pe HDMI frânturile de imagine care se vedeau arătau beton - așadar încercați să folosiți un port modern, merită. 
Concluzia se lasă așteptată, a rămas că transmite mesajul mai departe la cei de la tehnic. Părerea mea este că au să vină să amplifice semnalul, așa am citit pe forumurile pe care se plâng oamenii de aceste probleme. Cât a mers, am văzut un super documentar despre A380 deci investiția e de viitor.

duminică, 6 iunie 2010

Poza de la miezul nopții

Tot Londra, piața din fața catedralei St. Paul. Arată bine de sus:

Capucino Cappuccino

Povestește o prietenă: mă duc la cofetăria Perla, în Piața Mare. Au tot felul de specialități cu cafea. Văd capucino cappuccino în meniu și zic să încerc, să văd ce chestie deosebită o fi. Vine chelnerița:
- un capucino cappuccino, vă rog
Ea zice: - poftim? Capucino? 
- Nu, capucino cappuccino, ca aici, în meniu.
- aaa, păi aia e traducerea în italiană!

Altă fază de la Amber, vineri seara. Vine chelnerița cu brațele încărcate de farfurii și nu poate intra pe terasă, era un câine vagabond care-i bloca culoarul. Se uită la el și zice: paaaardoooonnnn!
Că ne tot plângem că nu avem chelneri stilați, merită premiul pentru eleganță în servicii comerciale, nu?

sâmbătă, 5 iunie 2010

RCS, firmă de melci

Am fost ieri să iau un decodor HD de la RCS&RDS, Ștrand. L-am luat și pe tata că el e titularul contractului. Știam deja că fătuca de la contracte e în pauză de masă între 14-15 așa că la 3 fix eram acolo (oare ce-i trebuie o oră pauză). Un domn deja completa o cerere la birou dar în rest nu mai era nimeni. Ne-am pus în spatele lui, strategic, după câteva minute au început să mai sosească persoane.  
3:10: domnul de la birou completa în continuare de zor hârtii. Fătuca scotea la imprimantă alte și alte seturi, față dos. Unele din ele erau greșite, bag sama că nu s-a prins cum trebuie să bage hârtia în sertarul imprimantei ca să nu-i iasă față-verso în două direcții. Nu-i nimic, scoate altele, dar imprimanta dă rateuri...  
3:20 Deja sunt 10 persoane în spatele nostru. Domnul de la birou aproape a terminat, a semnat un teanc de formulare, după ce a scris o cerere. Nu vroia decât internet și internet mobil. Ne mai trec nervii, totuși eu sunt plecat de la lucru în pauza de masă și mai am treabă.
3:21 Domnul de la birou vrea și un receiver DigiTV. Înjur printre dinți. Alte formulare tipărite, capsate și semnate. Deja e prea multă lume și pute. 
3:30 A terminat și cu DigiTV-ul. Mai întreabă ceva. Dacă îi mai trebuie vreun serviciu îl arunc pe geam! Nu-i mai trebuie, e gata. Fătuca aruncă jumate din foile tipărite la gunoi. Se pune tata pe scaun. Domnul din spatele nostru spune că el era înaintea noastră. Da, era, afară. Când am venit noi era în fața clădirii. Spune că a stat trei ore la altă sucursală și li s-a stricat imprimanta la ăia. Aici a așteptat toată pauza de masă, o ia martoră pe una casierițe. Îi mai comentăm că nu era înăuntru dar îl lăsăm. Zice că nu-i facem nici un serviciu că-l lăsăm. Într-adevăr, ne facem nouă ca mai stăm în putoarea aia! Ni se plânge de serviciile RCS. Îi tăiem macaroana, scrie acolo și taci, că ne grăbim. Vrea să rezilieze. Merge repede, doar cinci minute.
3:40 Ne vine rândul. Ne trebuie titular contract - adus!, cu buletin - adus! și copie după buletin că ei n-au xerox - adus! dar vai, e după buletinul vechi, luasem una pe care o aveam acasă. Fuck. Trebuie să mă duc să copiez. Primul xerox din spatele Alcomsib e închis. Mă trec transpirațiile. Mai e unul în apropiere. Fac două copii, că nu se știe când îmi mai trebuie și mă grăbesc înapoi cu gândul că tata stă după mine deja. KKT. Nici n-a terminat de scris cererea și nu din vina lui. Funcționara iar scoate hârtii la imprimantă. Semnează tata în 8 locuri, 4 chestii diferite, față-verso. Pentru un decodor HD trebuie să mai prelungești contractul cu 16 luni, să faci o cerere, să îl iei în custodie, să-ți tai unghiile și să lași bătrânii să treacă strada. Promitem. Jap, jap, 8 semnături și gata. E 3:50. Mai au doar alte 3 decodoare pe stoc, așa că a meritat efortul, multă lume stă pentru ele. O tai spre lucru, dar la Prefectură e meeting de protest așa că dau în altă coadă. Mai mulți draci.
Seara instalez decodorul, prind patru canale în HD: TVR, două NatGeo, un DigiSport și văd că mai sunt două care nu transmit: ProTV și Sport.ro. Cică până la sfârșitul anului o să fie 10. Să vedem. Dacă aveți drum pe la ei, să fiți acolo la 2:45 și să nu vă grăbiți. Sau mai bine să vă faceți abonament la alții, mai competenți.

vineri, 4 iunie 2010

Discuție cu un actor

- Am jucat în Faust, zice el.
- Serios? Ce rol?
- Eram două din cele patru mâini care ieșeau din dulap la final.

Trei surori

...dar nu de Cehov, ci de Lia Bugnar și cum bine sintetiza un prieten, despre o frigidă, o nebună și o curvă. Am fost miercuri seara la ”teatru”, adică etajul clubului Zebrano, devenit săptămâna asta loc de artă. Piesa ”Fir'mituri” a teatrului Luni de la Green Hours, București, ne-a încântat. Nu durează decât o oră, dar ești în continuu ping-pong între răs și plâns. Remarcabil este că atât regizorul cât și scenaristul joacă în piesă și deși folosesc masculinul, nu sunt Vlad Ivanov. El este doar cireașa de pe tort, total opus rolului din ”4,3,2”, adică un pămpălău sentimental
Nu vă povestesc prea multe, au făcut-o alții deja:

joi, 3 iunie 2010

Songs to remember

O piesă aproape perfectă: solo de chitară magnific, killer bass, voce ușor răgușită, versuri sexy:

Concerte de cumpărat

Ai fost la un concert și vrei să-l ai amintire? N-ai fost și vrei să auzi ce-ai ratat? Până acum aveai două/trei variante: ori ascultai o înregistrare făcută cu reportofonul de un amator, făceai rost de un bootleg semipro 
(în cel mai bun caz  înregistrat direct din soundboard) sau așteptai să apară înregistrarea oficială, după terminarea turneului, dacă casa de discuri considera că merită să scoată un album live. Am descoperit o altă variantă: 
simfylive.com. Nu e gratis, ba unele concerte sunt destul de scumpe, dar dacă e musai, merită.
Mi-am luat Mark Knopfler, Live în London, concert la care vroiam să merg și eu dacă aș mai fi prins bilete, dar o să-l văd la Madrid, la sfârșitul lui iulie. Până atunci mă delectez cu înregistrarea, e decentă, la 320kbps, e făcută acum patru zile, în 30.05, arhiva a avut 250MB și a venit în 5 minute.
Ce mi se pare foarte tare este că poți cumpăra imediat după concert înregistrarea, pe usb stick, de la fața locului!

miercuri, 2 iunie 2010

Mari sibieni

Frumoasă inițiativa lui Tudor și a lui Răzvan Pop. Nu m-am băgat și eu în proiect pentru că blogul meu se axează pe experiențele personale și am considerat că sunt bloguri comunitare mai potrivite pentru asta dar le mulțumesc că m-au luat în calcul. Dacă-mi permiteți un pronostic, Sami von Brukenthal o să-i bată prin knock-out pe toți ceilalți, avem cea mai mare moștenire de la el. Pe locurile 2 și 3, din rațiuni afective, mari români care au poposit în Sibiu: Gheorghe Lazăr și Lucian Blaga. Dacă ar fi să alegem mari rășinăreni care de abia au așteptat să o taie prin lume: Goga și Noica Cioran. (Dacă tot m-a corectat Corne, am găsit și un mare păltinișean)

PS: Dacă era și Ghiță Mureșan sibian, intra în concurs? :D

marți, 1 iunie 2010

Pacientul englez

Poate mergeți și voi săptămâna asta la teatru și dați peste vreo piesă la fel de interminabilă ca filmul din titlu, o capodoperă a plictiselii. L-am văzut la cinema, renumita sală Pyramid, unde prin nouăzecișiceva erau ziua proiecții de film și seara chefuri cu manele. Îl urăsc cu sentimentul sincer al omului înalt care a trebuit să stea pe un taburet trei ore și să suporte nu doar tortura lipsei de acțiune ci și efectele gravitației. Când aud de el îmi vine să pun mâna pe topor și cred că de atunci simt o repulsie pentru deșert, nici când am fost în Tunisia nu m-au interesat excursiile în Sahara.

Twitter and me

Am auzit că unii din voi mă urmăriți pe Twitter. Vă place cum scriu? Eu nu știu ce postez ... pentru că nu sunt eu și n-am cum să mă uit, n-am cont pe Twitter! :)))