Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

duminică, 25 octombrie 2015

Tribul CSU

Articol apărut în numărul 150 al revistei CSU Fans, ediție aniversară și retrospectivă. 

Păstrez în memorie câteva amintiri clare din interacțiunea cu baschetul: momentul în care profa’ de sport a avut inspirația să ne dea și un alt tip de minge decât cea de fotbal, în clasa a 7-a; meciurile Sibiului, din “Aprozar”, transmise de Antena 1 sâmbăta dimineața; excursia de câteva zile în creierul munților, în care singura informație pe care am cerut-o de acasă când am prins un telefon fix a fost dacă am ieșit campioni (titlul al 2-lea); inaugurarea Sălii Transilvania, apoi meciul de retragere al lui Benny Pelger; primul streetball CSUFans și cel în care ne-a arbitrat Toci; recordul 72 ore de baschet; efuziunea perioadei Schomers și, peste toate, scandările întregii săli, care ridicau părul pe ceafă și muiau genunchii adversarilor: CSU! CSU! CSU!

În Sectorul A am trăit singurele momente când am simțit că fac parte dintr-un trib, toate diferențele de vârstă, educație, poziție socială s-au estompat – probabil am dat singurul Prefect care țopăia agitând fularul în spatele coșului gazdelor, încercând să distragă atenția echipei adverse.

Chiar dacă anii 2000 n-au adus un nou titlu la Sibiu, mă bucur că am făcut parte din comunitatea creată în jurul forumului csufans.ro, că a apărut această revistă și toate celelalte activități de promovare a baschetului și fair-play-ului în sport, că am cunoscut o mulțime de oameni faini din diverse cercuri, pe care altfel n-aveam cum să-I întâlnesc, și că de câte ori calc în sala Transilvania dau de prieteni vechi.


Atmosfera de la meciurile cu miză nu poate fi descrisă și îmi doresc să mai avem parte de ea și în anii ce au să vină, ca să poată înțelege și copiii noștri spiritul CSU și să nu ne creadă niște nostalgici care folosesc cuvinte mari.



duminică, 4 octombrie 2015

Puterea e în număr: Sibiu Guitar Meeting

În alte părți se bat recorduri pentru cel mai mare covrig/cârnat/șotron/steag cavaleresc din lume, iar la Sibiu 215 chitariști (din care aproape 200 de copii și adolescenți) s-au strâns la prima ediție a Guitar Meetingului ce a avut loc ieri după amiază în Piața Mică. Dacă era organizată doar o simplă întâlnire nu ieșea așa bine, dar cei de la Școala Play au gândit o acțiune de durată, au făcut repetiții cu copiii în ultimele luni - la sediul asociației sau în tabere de chitară, le-au dat caiete cu notele muzicale, partiturile pieselor care vor fi cântate și informații despre artiștii care le interpretează.


În spatele filmulețelor pe care o să le vedeți mai jos se ascunde multă muncă, iar acești copii trebuie aplaudați și încurajați să progreseze; pe de altă parte să încununezi munca de câteva luni cu un concert amplificat, acompaniat de o formație profesionistă și alți 200 de chitariști e un sentiment grozav și nu poate decât să te facă să continui. Îmi povestea un prieten imediat după eveniment că fața luminoasă și zâmbitoare a puștilor a fost priceless, mai impresionantă decât sincronizarea cântării. 

Așadar lumea s-a distrat. Cristi Hrubaru de la Rock FM a prezentat în nota caracteristică, ne-am distrat și noi, puținii adulți care am avut curaj să ne înscriem iar câțiva au făcut spectacol cu chitarele electrice și au dat o notă rock evenimentului, anunțând într-un fel concertul de final dat de profesori. Prietenii amatori de chitară au regretat că nu și-au făcut timp să repete și să participe, dar poate vor reuși să vină la anul, ediția a doua se anunță și mai interesantă, există deja niște planuri ambițioase, iar evenimentul o să fie mai elaborat și mai spectaculos. Bineînțeles, numărul participanților nu poate decât să crească.



luni, 28 septembrie 2015

Experiența RAD Race 2015

Cum ziceam joi, mi-am petrecut weekendul în Utrecht cu colegul Titi, la concursul RADRace. Joi seara la 20 am aterizat la Düsseldorf, am preluat o mașină de la colegii din Germania și am plecat spre Olanda. Pe la miezul nopții am ajuns la hotel iar vineri la 7 dimineața ne-am înființat la sediul Cap Gemini, am instalat sculele și la 8 eram pregătiți să ascultăm tema competiției. 

Până la 9.30 a ținut briefingul, apoi ne-am apucat de treabă. Scopul: crearea unei aplicații pentru management de evenimente, cu tot ce ține de aceasta (import date de test, împărțire utilizatori în membrii și non-membrii și definit drepturi de acces, definit eveniment, durată, invitați. meniu, prețuri, rapoarte, formular de înscriere, document de plată cu referință unică, management plăți și creare documente de comandă pentru furnizori, trimitere prin email și export date). Timpul total: 8 ore vineri și încă 4 sâmbătă, în echipe de câte două persoane, cu ce unelte software am dorit.


La ora 18, cu creierii varză, am plecat la o bere și să vizităm un pic centrul Utrechtului. Foarte mișto orășel, un fel de Amsterdam în miniatură, multe terase pe marginea canalului principal. N-am rezistat prea mult. După un somn adânc, la șase eram fresh și foarte lucid în modul în care o să ne ducem la capăt aplicația și cum o să ne împărțim sarcinile și să legăm toate punctele în ceva coerent. Făcut cu colegul planul de bătaie la micul dejun și la 8, când s-a deschis sala, i-am dat bice. Pe la 10 ne-au băgat primul change request, să fie posibile mai multe evenimente simultan. Nicio problemă, prevăzusem această posibilitate. Apoi la 11.15, cu 45 de minute înainte de închidere, ne-au dat a doua modificare, să implementăm un alt tip de eveniment, cu număr limitat de locuri și sumă minimă care trebuie achitată.


La 12 ne-am oprit, a luat juriul fiecare echipă la rând, câte 30 de minute, apoi la ora 18 a desemnat câștigătorii. N-a fost un podium clar, dar din ordinea menționării și cuvintele adresate am dedus că am fi pe locul 3 sau 4, din 8 echipe. Alte echipe au fost un pic mai atente la detalii de suprafață, gen rapoarte mai frumoase, câteva câmpuri de informații, posibilitatea de a tipări vouchere de participare cu coduri de bare, lucruri care erau vag menționate în concept. 

Noi ne-am axat pe o analiză mai adâncă a cerințelor, spre deosebire de restul am avut subcomponente la meniu, adică dacă pe poziția din meniu scria ”varză și roșii”, la noi în sistem era definit clar că acea poziție conține varză și roșii, ca să le poți comanda de la furnizori diferiți. Spre comparație, câștigătorii trimiteau un document Word către furnizor, în care menționau că au nevoie de ”varză și roșii”. Au avut alte puncte tari și experiența edițiilor anterioare, mi se pare corect că au câștigat, noi am fost un pic superficiali la validarea datelor. 


În retrospectivă e ușor de analizat ce ai greșit, însă pe moment, când ești prins cu o grămadă de detalii și te grăbești să termini e mai complicat să fii lucid și să acoperi toate cazurile. Și nici nu mai prea ai chef, vrei doar să se termine, o dată ce ai stabilit clar cum abordezi problema și ai un concept care știi că acoperă bine subiectul, restul e doar rutină, ceva ce ai făcut de zeci de ori până atunci și devine plictisitoare implementarea :)

Mai trebuie menționat că noi n-am mers cu uneltele noastre clasice (PowerBuilder și frameworkul de Enterprise) ci cu niște instrumente software (designer de sql și bază de date) scrise de colegii mei în ultimul an, ba chiar cu una care nu exista acum două luni (TimeLine Developer, un editor de cod bazat pe frameworkul nostru și pe C#). Acesta a fost de altfel scopul experimentului, să analizăm cum se comportă aceste unelte și cât de competitivi suntem. Concluzia: foarte competitivi, după ce mai îmbunătățim niște chestii pe baza experienței acumulate, o să avem șanse reale la pocal anul viitor. Ce a mers însă foarte bine a fost colaborarea dintre noi, am fost pe aceeași lungime de undă, ne-am împărțiti bine sarcinile și am profitat de experiența fiecăruia.

Mâine mergem la Stuttgart, participăm la concursul ERP of the Year, secțiunea construcții de mașini. Postul acesta e scris mai mult pentru colegi, că-s sătul să răspund la aceleași întrebări :)

joi, 24 septembrie 2015

Ce căuta Turcu-n Olanda

Câteodată mă înham la mai multe chestii decât ar trebui. Destul de obosit de nopți dormite în reprize,  dominate de o pruncă căreia îi ies dinți sau doar caută atenție și nu poți să o pui jos nici ziua, nici noaptea, plec azi în delegație. Nu orice fel de delegație, ci competiție IT în Olanda.

Niște entuziaști organizează de mai mulți ani un maraton de programare la Utrecht, intitulat RADRace, acronim ce vine de la Rapid Application Development. O echipă de două persoane trebuie să termine în 2 zile o temă dată. Două zile e mult spus, de fapt sunt vreo 10 ore în prima zi și încă o dimineață în a doua. Dacă vreți să vedeți cât e de muncă și cum arată tema din 2005, intrați aici.

Așadar mâine și poimâine bag la greu RedBull, cafea, ciocolată și uzez tastele laptopului sau îi fac masaj colegului, încă nu mi-e clar cum împărțim sarcinile :), nu mă căutați că nu vă răspund. Nu cred că un joint aduce inspirația în programare - din păcate.

Cea de-a doua chestie la care m-am înhămat e Guitar Meetingul din 3 octombrie. N-am de repetat ”decât” opt piese. Mai povestim despre asta când mă întorc.

Maastricht

vineri, 18 septembrie 2015

Childproofing sucks

Ca un tată responsabil ce sunt, am răspuns apelurilor repetate și tot mai insistente ale nevestei și am început să transform casa dintr-un ex-cuibușor de burlac într-o zonă sigură pentru practicanții de fotbal american și pentru copii.

Pardoseala pentru copii, conformă standardelor SR EN 1177, EN71 și DIN A4, e încă într-un container, probabil pe drum din China, deci n-am ce să comentez despre ea. Încă. O aștept cu nerăbdare, ah, parchetul meu lăcuit...

Înainte de a continua, trebuie menționat că am cumpărat numai lucruri de calitate, nemțești, ca să fiu sigur că nu-mi stric mobila și că țin.

Un success total au fost protecțiile pentru sertare, chestiile alea care în teorie împiedică bebelușul să umble prin dulapuri și în practică enervează pe toată lumea. ”Io” nu-mi pun țigănii în casă, așa că am ales un model invizibil, care se montează în interiorul sertarului. La sertarele din bucătărie am constatat că n-am de ce prinde partea fixă, decât de fundul sertarului de deasupra. În sufragerie am descoperit că ar trebui să întorc mobila cu fundul în sus ca să pot să prind șuruburile, altfel n-am loc de manevră și-mi întră în deschizătura sertarului doar o șurubelniță de ceasornicărie, mult prea firavă pentru înfiletarea șuruburilor necesare. O să mai încerc să văd dacă-s bune la dulapuri - n-am luat ”decât” 12 bucăți.

Alt succes parțial, potențial fâs, căci durează 24-48 de ore până se lipeste, e protecția pentru frigider. Am descoperit că nu-mi intră mâna între mobilă și frigider, ca să o lipesc pe laterala lui, așa că am apelat la o foarfecă și niște carton, pentru aplicat presiune. Mâine știu dacă deschidem ușa cu tot cu protecție sau chiar ține. N-am mari speranțe, citiți mai jos de ce.


O altă investiție de excepție a fost în protecția pentru marginile și colțurile meselor, Întâi am făcut un mic calcul și am descoperit că nu câștig destul ca să-mi permit să acopăr toate zonele potențial periculoase, așa că am luat 2 seturi, de probă. Am curățat și degresat zonele care urmau să fie acoperite, iar aseară așa arăta sufrageria noastră (de unde și analogia cu domnii aceia care joacă un fel de rugby în tampoane).


Azi dimineață, trei minute după trezire:


Concluzia: cred că mai bine învelesc dirct copilul cu spuma poliuretanică rămasă.

P.S. Prea devreme pentru așa ceva sau e amuzant doar la băieței?

joi, 17 septembrie 2015

Orange a introdus niște oferte decente

Nu prea-mi place să dau bani firmelor de telecomunicații, că nu-s mare povestitor, am acces la net și pot comunica bine și nediscriminatoriu online prin email, WhatsApp, Viber, FB Messenger, Yahoo Messenger, iMessages, Twitter Direct Messages și HipChat (la lucru). N-am utilizat încă Wire, Lync și Hangouts, dar cine știe când vine și ziua lor. 

Din această cauză, de curând am închis un abonament de Vodafone pe care nu-l mai utilizam și am renunțat la fixul Telekom; singurul număr privat rămas e cel de pe Orange (am și un fix NextGen, dar nu-i știu numărul, a venit moka cu abonamentul). Plătesc cam 70 de lei, suma unui abonament de 12 euro și niște depășiri pentru trafic de net. 

M-au bucurat noile ofertele Orange de săptămâna acesta, mai mult că au scăpat de denumirile zoo stupide, dar și pentru că au abonamente decente cu trafic de date 4G inclus. Am trecut la abonamentul Me 13 (euro), cu 2 GB trafic de date inclus. Am oscilat între acesta și cel de 14 euro, unde ai mai multe convorbiri și Orange TV, dar mai puțin net. Restul opțiunilor, comparativ cu abonamentul vechi:


Știu că Digi are oferte bune și poate și Vodafone, dar nu-mi pasă, sunt mulțumit cu Orange, parcă au remediat și din problemele cu semnalul în zona centrală a orașului.

miercuri, 16 septembrie 2015

iOS9 pentru români

La lăsatul serii în 16 septemvrie, Anul Domnului 2015, va apărea iOS 9. Eu îl folosesc de o săptămână (pus golden master pt developeri pe iPhone6 și iPad3) și am constatat că e stabil, nu se mișcă mai greu decât 8-le, ba chiar a băgat nițică viață în Safari-ul de pe iPad, care era aproape inutilizabil în v8. Doar de vreo 2-3 a avut momente când era laggy, dar există deja beta pentru iOS9.1 și ăla cică e și mai rapid. Și dacă nici ăla nu-i de competiție, există speranța că 9.2 va fi raiul ifoanelor.

Am testat chiar și Siri, dar am ales limba engleză-indiană, ca să nu-și bată capul cu accentul meu non-Oxfordian și non-Harvardian (româna, firește, lipsește din ofertă). Merge brici, ne înțelegem așa de bine încât mi-a pus un reminder cu o săptămână mai târziu.

iOS9 aduce o cârcă de îmbunătățiri subtile (baterie, installere mai mici, feature-uri utile prin toate zonele sistemului) și mai puțin subtile (copy/paste pe tastatură, mail și note cu conținut mai bogat și desene, link-ul back to...). O listă relativ completă aici și aici un top20.

Însă, ca român care trăiește în România și are cont pe Store-ul din aceeași țară, n-o să aveți următoarele (încă):
- News - lipsește iconița cu desăvărșire, dar cui îi trebuie când există originalul - Flipboard;
- informații de tranzit în Maps - habar n-are de orarul RATS, RATB și Metrorex, dar poate o să apară aplicații add-on;
- Apple Pay (și nici în Wallet nu mi-e clar dacă poți salva cardurile de fidelitate române);
- Sugestii de puncte de interes aflate în apropiere (pe noul ecran de sugestii Siri);
- Siri în română;
- Apple Music doar parțial, fără posibilitatea de a descărca piesele (fără iCloud Music Library).

luni, 14 septembrie 2015

Focus Festival 2015

Îmi place stilul de muzică pe care-l promovează Focus Festival, dar recunosc că n-avea ce căuta în Piața Mică, așa că decizia de a-l muta în poiana din parcul Sub Arini mi se pare extrem de bună. Avem micul nostru Woodstock, cu hamace legate între copaci, târg de vechituri, activități conexe, bere și noroi. Poate mai mult noroi la anul, de data aceasta vremea a devenit gradual rockeriță și a ținut cu participanții, duminică mai ales fiind o zi foarte faină. Mi-a plăcut că era curat, niciun gunoi aruncat pe jos, pubele la îndemână și lume civilizată.


Unde se mai poate lucra: la marcaje (fosforescente sau reflectorizante), lumini și indicatoare. Era o beznă pe aleile din pădure, dacă n-aveai telefon mobil cu lanternă putea deveni interesant pentru glezne. Pe altă parte, de pe pod, din întuneric, ți se dezvăluia brusc o atmosferă ușor mistică:


Am fost sâmbătă la concertul The Mono Jacks și duminică la Robin and the Backstabbers, formațiile mele preferate pe zona alternative. Sonorizarea a fost cristal, Robin a sunat mult mai bine decât în dățile anterioare când i-am văzut, coerenți și profesioniști- ca să fiu sincer, live-ul n-a fost punctul lor tare până acum, deci surpriză plăcută. La fel și The Mono Jacks, de care îmi pare rău că-s așa puțin cunoscuți, au piese bune și merită să fie la fel de populari ca Robin - doar sunt la fel de depresivi :)


Cred că Focus Festival are șanse bune să crească în următorii ani, întrebarea e ce (alte) trupe poate să aducă, a cam trecut prin toate proiectele interesante din România.

vineri, 11 septembrie 2015

Geantă de laptop cu autocurățare

Acum 6 ani am primit de ziua mea o geantă de laptop faină, Samsonite; a costat probabil o cârcă de bani. După vreo patru ani de folosință zilnică, am început să am un respect foarte mare pentru ea, nu doar că era indestructibilă, nu se cojea, rupea, julea dar era tot timpul curată! De fapt părea că se curăță singură sau că în materialul ei nu intră praful. N-am spălat-o niciodată, dar câteodată o frecam de mașină sau o puneam pe jos și avea zone gri, prăfuite. După câteva zile însă, acestea dispăreau singure. Mare minune.


Am trăit cu respectul ăsta exacerbat până într-o zi când am văzut-o pe femeia de serviciu cum o curăță.

vineri, 28 august 2015

Cum să obții abonament de 1 euro la Romtelecom

Încă una cu Romtelecom, că-s foarte darnici: am scris deja în câteva rânduri că-s sătul de calitatea serviciilor lor și vreau să renunț la postul fix de acasă. M-au enervat de când am avut postul suspendat aproape un an, deși plăteam facturile. O dată am plătit factura cu întârziere și m-au blocat. Ulterior, până n-am constatat eu că-i postul blocat, cam după un an (așa că vă dați seama că le dau 44 de lei lunar degeaba), ei nu mi-au deblocat telefonul. Cireașa de pe tort a fost pățania recentă, cu mutarea postului telefonic al mamei.

Am sunat la hotline și i-am rugat să-mi comunice cum pot rezilia contractul, dar nu înainte să-i întreb dacă n-au cumva un abonament mai mic de 44 de lei (am doar serviciul telefonic de la ei). Operatorul a spus că acesta e abonamentul minim. Același răspuns mi l-a dat altcineva de la hotline și anul trecut.

Am completat, tipărit, semnat și scanat o cerere de desființare a postului telefonic și le-am trimis-o pe email. M-a sunat cineva după câteva zile și a încercat diverse nade: dacă nu vreau și partea de tv sau telefonie mobilă și, ceea ce m-a scos cu adevărat din sărite, dacă nu vreau un abonament de 4 euro, cu minute incluse sau unul de 1 (un) euro, cu care pot fi doar sunat - că-s un abonat vechi și e păcat, bla bla. 

Săptămâna trecută se pare că nu eram un abonat suficient de vechi pentru oferta asta. Nu e vorba de nicio gafă a operatorilor, așa e sistemul, până nu ești hotărât să pleci se pișă pe tine. E, acum nu mai vreau eu să stau.


vineri, 21 august 2015

Marțianul: un roman SF care va deveni clasic

Andi Weir, un programator fascinat de SF și fizică, s-a apucat să publice în foileton pe site-ul personal nuvelele și cărțile SF pe care le concepea. Una din scrieri, Marțianul, a avut succes, iar fanii i-au cerut să scoată și o variantă pentru Kindle. A ajuns bestseller, apoi a vândut drepturile de publicare unei edituri iar în toamnă, pam pam!, apare un ditamai filmul hollywoodian, cu Matt Damon.


Cartea descrie supraviețuirea unui astronaut uitat pe Marte și, pentru a fi cât mai exactă din punct de vedere tehnic și științific, autorul a studia mecanică orbitală, condițiile de pe Marte, istoria zborurilor în spațiu și botanică.

E o lectură captivantă, plină de umor, alertă și, în ciuda celor scrise în paragraful de mai sus, nu este greoaie. Dacă sunteți pasionați de știință sau SF-uri, o să vă placă mult. Două fragmente, ca să vă dați seama despre ce vorbesc:

“I set the little rover on my workbench and pried open a panel to peek inside. The battery was a lithium thionyl chloride nonrechargeable. I figured that out from some subtle clues: the shape of the connection points, the thickness of the insulation, and the fact that it had “LiSOCl2 NON-RCHRG” written on it.”

“Each crewman had their own laptop. So I have six at my disposal. Rather, I had six. I now have five. I thought a laptop would be fine outside. It’s just electronics, right? It’ll keep warm enough to operate in the short term, and it doesn’t need air for anything. It died instantly. The screen went black before I was out of the airlock. Turns out the “L” in “LCD” stands for “Liquid.” I guess it either froze or boiled off. Maybe I’ll post a consumer review. “Brought product to surface of Mars. It stopped working. 0/10.”

Trailerul filmului:


marți, 18 august 2015

Cazare în Sibiu: apartament pentru patru turiști

Update 2017: apartamentul nu mai este disponibil

Pentru că avem ceva experiență în călătorii, camere de hotel și apartamente închiriate în scop turistic, ne-am hotărât să introducem apartamentul acesta în regim hotelier, pe site-urile de profil, și să-l dotăm cu toate cele necesare pentru a-l face o bază utilă de explorare a Sibiului și împrejurimilor. 


Amplasat în apropierea Centrului istoric, foarte ușor de ajuns la el de pe autostradă, retras, ferit de zgomotul șoselei, cu posibilități multiple de a parca mașina, are pe partea cealaltă a străzii centrul cartierului, cu magazine (Lidl) și bancomate, stații de autobuz și parc pentru copiii.

E format din trei camere, un living unit cu bucătăria în mijloc și două dormitoare amplasate la extremități. Pe lângă toate facilitățile normale (saltea nouă, centrală termică, cablu-tv și internet wifi de viteză mare cu acoperire în toate zonele), le punem la dispoziție musafirilor tot ce ne-am dorit, ne-a plăcut sau ne-a lipsit în călătorii:
- prize de curent libere lângă fiecare noptieră (cine și-a făcut probleme că are telefonul la încărcat noaptea în alt colț al apartamentului și nu aude alarma ca să ajungă la aeroport știe cât de utile și de neglijate sunt acestea);
- cafeaua și ceaiul din partea noastră: există filtru de cafea dotat cu toate cele necesare, chiar și cu cafea :) Doar lapte nu avem, dar organizăm o văcuță, la cerere. Dacă e caniculă, vă așteaptă o sticlă de apă în frigider;
- mașină de spălat rufe și detergent, plus balcon unde se pot întinde hainele - sau sta pe șezlong și admira apusul. Da, câteodată mai trebuie să speli, chiar și în concediu;
- fier de călcat, pentru că nu puteți merge la concert simfonic, teatru sau Muzeul Satului cu tricoul șifonat; 
- plouă sau n-aveți chef de ieșit? Puteți folosi umbrela, setul de șah, avem cărți și reviste în diverse limbi sau puteți bea un vin (desfăcătorul e altă unealtă care lipsește frecvent din inventar și îți dai seama de asta doar după ce te plimbi prin casă cu sticla în mână);
- am pregătit o listă cu numere utile, gen taxi și comenzi de mâncare, iar pentru pizza avem chiar și un set special de unelte.

Una din cele mai neplăcute probleme când ajungi obosit și sătul de drum într-un oraș străin e să nu știi încotro să o iei, dacă merită să o iei pe jos spre destinație sau dacă taxiul e țeapă, așa că oferim (în măsura în care suntem în oraș) transferul de la gară, autogară sau aeroport. 

Dacă sună interesant, ne găsiți pe AirBnB, dar răspundem și la mesajele primite aici. Bineînțeles, nu ne supărăm dacă citiți și dați mai departe :)

Update 02.02.2016: 
- avem profil și pe Booking.com iar scorul nostru în acest moment este de 9.5 din 17 review-uri;
- mașina de spălat n-a fost cerută de multă lume așa că am renunțat la ea iar baia a devenit automat mai spațioasă;
- avem un nou pat, mai lat, în dormitorul secundar, cu saltea mai bună;
- am mai făcut și alte mici ajustări, care sporesc confortul oaspeților.


vineri, 14 august 2015

Galaxy Alpha - cel mai bun iPhone făcut în Coreea

Samsung a reușit să producă în sfârșit un telefon finuț, decent în toate aspectele, care arată bine, cu ecran de 4,7 inch, adică pentru oamenii care constituie marea masă a cumpărătorilor și nu se dau în vânt după palete de ping-pong. În mod ironic, cel mai probabil n-ați auzit de el. Motiv pentru care se și vinde cu o sumă care-i conferă un raport excelent preț-calitate: 1600 lei. Îl laud pentru că l-am recomandat la doi oameni și amândoi sunt mulțumiți de el.


N-are card de memorie, dar are 32GB intern, n-are ecran Full-HD, ci 720p și, dacă nu ați citi specificațiile, probabil n-ați sesiza diferența în practică. Arată, vorba review-urilor, ca o corcitură de iPhone 4 și iPhone 6, dar hei, asta-l face atractiv, subțire și delicat. În mod logic, bateria n-o să te țină extrem de mult, dar trece ziua, poate apucă chiar două până la reîncărcare. E primul telefon Samsung (din câte înțeleg) cu ramă de metal. În rest, are chestiile la modă pe platforma Android: procesor octacore, cititor de amprente, camera de 12 megapixeli care poate filma și 4K.


Un iPhone 6 de 16 GB costă minim 2600 de lei. Ăsta e cu 1000 de lei mai ieftin, sunt convins că oamenii care caută un telefon de acest gen, dar nu-i interesează marca, l-ar alege mai des, însă nu prea apare în oferte, articole și reclame. Se pierde în marea de produse aruncate de Samsung pe piață.


miercuri, 12 august 2015

Ajutați un biet tătic să nu se facă de râs

Pentru voi, ăștia mai pricepuți în parenting și semiotică, se dă următoarea situație: eu, tată, sex masculin. Ea, bebiță și fetiță. Cum e corect să i te adresezi:
  • mami, furnicile nu se mănâncă” sau
  • tati,  dacă nu mai plângi mergem la maimuțe”
Dacă era băiat, era clar ”tati”. La fel și dacă eram amândouă fete (clar, nu tati). Dar așa?


marți, 11 august 2015

Ce e mic, argintiu și bâzâie prin Sibiu?

Atenție bicicliști, dacă auziți un foșnet în trafic, nu sunt copacii de pe margine, ci noua mașinuță care circulă prin oraș.

Mă simt electrizat că un sibian a investit la nord de 30.000 de euro ca să-și cumpere un BMW i3. Electric. Cam cât un Matiz. Dar cu 170 CP. Și autonomie maximă de 200 km.


Eu fac în medie 10.000 km pe an cu mașina personală. În acest timp poate merg în concediu de două ori, nu neaparat cu mașina, dar la aeroport în alt oraș sigur, plus alte câteva drumuri mai lungi când e nevoie. E clar că o familie care are două automobile și se află în aceeași situație ar putea opta pentru unul electric, de oraș - mai ales dacă stă la casă, că nu prevăd prea curând apariția unor stații de încărcare în Ștrand, lângă gunoaie. Dacă chiar s-ar monta, toate grădinile de lângă calea ferată ar fi luminate feeric din a doua zi. 

Însă câtă lume își permite să dea 30k euro pe cea de-a doua mașină, cu scop limitat? Când va scădea prețul spre 10-20k, mai vedem..

Revenind la temerarul early adopter care ne-a propulsat orașul în secolul XXI: aș fi curios care e povestea lui, dacă a adus mașina din Germania pe roți și dacă a rămas vreodată în pana prostului.

luni, 10 august 2015

La Aria cu bebița

De ceva vreme încerc să văd cât îi place o apă mai adâncă pruncei - altă apă decât cea din văniță, unde stă circumspectă, nu se vaită dar nici nu pare să se bucure. Acum două săptămâni am băgat-o cu picioarele într-o piscină de copii și a început să plângă. N-a fost un semn bun, dar am învățat că e nevoie de mamă, nu de tată, și de ceva mai multă răbdare. Așa că i-am comandat un colac pentru gât și ne-am dus la Aria, duminică dimineața, când toată lumea e la plajă. 


Vestea bună e că Aria primește la bazin copii de 6 luni împreună cu părinții și piticii sunt scutiți de plată până la vârsta de 4 ani, vestea mai proastă e că n-au dotări pentru ei. Dacă vrei să-i pui scutecul de apă (da, până aici s-a ajuns) ai două variante: băncuța din vestiar sau bancheta amplasată la ieșirea din vestiar spre bazin, în camera de prim ajutor. Vestiarul este uni-sex, ceea ce e un avantaj când mergi cu copilul, se pot echipa pe rând părinții - nu la grămadă ci în cabinele prevăzute pentru asta.

Cum îmi imaginam, duminica dimineața, pe caniculă, nu e înghesuială la piscina acoperită, așa că am fost doar trei-patru persoane cu copii și un domn care făcea bazine. Ideal pentru orice scenariu (și am avut câteva, extreme, în cap: urlete, vomă, pișu în apă prin pampers și chiloți - plus altele, trăiască diversificarea). Din fericire, după două minute de tatonare în brațele mamei, copiluța s-a relaxat în apă și a început să vâneze jucăriile de plastic pe care i le-am adus. Doar din brațele părinților; colacul de gât n-a fost un succes, e drept, nici n-am insistat, părea ori că-i iasă, ori că o sugrumă, depinzând de paranoia mea de moment. Poate când mai crește și ne mai relaxăm.


În concluzie, prima ședință a fost un succes, chiar dacă după 30 de minute de activitate acvatică ne-am îmbrăcat și ne-am dus acasă, că era agitată și obosită. Nici vorbă de spa, relaxare pe șezlong sau stat la bar - chiar, oare de ce se deschide doar la ora 16, că o apă ai bea și dimineața?

To be continued, ne-am făcut abonament.

marți, 4 august 2015

Asta înseamnă să fii mafiot? Trolăul românaș smecheraș

Poate știți, poate nu vă pasă, că recent lansatul Apple Music nu funcționează în totalitate în România. Adica poți activa cele trei luni de probă și asculta muzică online, dar nu poți activa iCloud Music Library, deci nu poți salva pe telefon sau calculator melodiile care-ți plac, să le asculți offline.


Cineva a deschis un topic pe platforma de suport Apple cu informații despre această problemă. S-au strâns 11 pagini de discuții între români, cu soluții, răspunsuri primite de la suport și ingineri, civlizat și aproape exclusiv în limba engleză, ca să înțeleagă toată lumea. De vreo săptămână a apărut un prost și a coborât nivelul discuției la:


În altă ordine de idei, nu vă apucați să plătiți pentru Apple Music cu cont de România, se pare că nu o să meargă prea curând.

marți, 21 iulie 2015

Dovada clară că IQ-ul colectiv o ia la vale

Ca locatar din 1983 al unui bloc de pe strada Maramureșului, mai exact ”în curbă, la gunoaie” (așa cum direcționăm taximetriștii), pot să zic că viața nu e niciodată liniștită. Am avut parte de trafic greu, tiruri care zdrăngăneau toate capacele de canal 24 de ore din 24; am avut parte de vitezomani beți care au intrat în curbă și n-au mai ieșit din ea, înfipți în bloc, mașini parcate sau stâlpi (2x); am avut parte de ploi torențiale când strada s-a transformat într-o mică spre medie Veneție. Am avut ”noroc” să ne aflăm sub culoarul de aterizare al elicopterelor militare și al avioanelor și vis-a-vis de calea ferată. În spatele blocului e o școală, se auzea clopoțelul și urletul hoardelor de copii care năvălesc în pauză (zgomotul ăsta chiar îmi lipsește). Ce mai, dacă puneai o băncuță în fața blocului și o băbuță pe ea, nu s-ar fi plictisit toată ziua.


Cu timpul s-au remediat toate. Am pus termopane, s-a construit Centura, s-a remediat canalizarea, vitezomanii fac raliu în alte părți, unitatea de elicoptere și-a luat zborul. Au mai rămas trenurile și avioanele, șuieratul unei măgăoaie cu aripi care încetinește pentru aterizare e încă impresionant, iar Lufthansa de după miezul nopții o decizie proastă. 

Situația se normalizase și băștinașii nu mai aveau simțurile ascuțite de pericol. Moleșiți de căldură, antena trei și captivitate, au început să treacă calea ferată, aflată în plin câmp, fără să se asigure. Ca urmare, în câteva luni am avut parte de patru accidente, mai multe decât în ultimii 20 de ani. N-am o problemă cu selecția naturală, dar mai nou trenurile trec extrem de încet, semnalizând acustic non-stop. Adică mecanicul de pe locomotivă ascultă manele și înfige mâna în claxon. Partea cu manelele o presupun doar, cine ar putea să audă altceva decât claxonul ăla blestemat. 


Afară e cald și, coincidență, și în casă e cald, așa că stăm cu geamul deschis. Încă n-am învățat-o pe aia mică să doarmă cu dopuri sau căști cu noise cancellation dar probabil urmează. Stimați vecini, treceți cu atenție calea ferată, că-mi sculați copilul!

P.S. Aștept cu nerăbdare Cibinul navigabil

luni, 20 iulie 2015

Haute Couture pentru sămânțari

Relația mea cu moda e relativ platonică, poate nu chiar function over form, dar pe aproape. Aveam o rudă îndepărtată care trecea pe la bunică-mea să împrumute niște bani, afectată și spoită, atunci când mai scăpa de la nr. 3; am crezut că am văzut-o ieri pe Centru agățată de brațul unui domn care-i ținea umbrela, dar se pare că era o designeriță cunoscută, din specia celor care plimbă găini în lesă. Nu-i vorbă, și domnul afișa un spirit liber, când a trecut a doua oară cu umbrela pe lângă noi era desculț, ori i-au intrat espadrilele la apă ori erau prea prețioase să le ude ploaia. 

Deși știu sigur că n-a scris nicio casă de modă (faimoasă sau obscură) sub logo Paris - Milano - New York - Sibiu iar băștinașii sunt renumiți doar pentru felul în care poartă clopul pe ceafă, orașul nostru s-a procopsit cu două festivaluri de modă. Ceea ce e mare lucru, ținând cont că un bărbat care nu vrea să arate a papagal, are la dispoziție doar trei magazine din care să-și poată cumpăra cămăși decente.

M-am dus sâmbătă să văd concertul Antract pe care s-a produs defilarea; fie vorba între noi, puteam să mă duc și pentru manechine.


Altă idee câștigătoare (mai puțin pentru fetele care erau să alunece) mi s-a părut forma scenei, podiumul care înconjura fântâna, ornat cu lumânări, arăta foarte bine. Ca un plus general, orice acțiune care implică și studenții mi se pare bună, îi ajută să câștige experiență.



Nu mă înțelegeți greșit, mă bucur că a avut loc Fashion Days, altfel erau doar motocicliști în oraș. Dar...

0. Eterna întrebare: de ce dă Primăria bani pentru două evenimente similare, în loc să-i oblige pe organizatori să coopereze sau să intre în competiție de proiecte și să sponsorizeze doar unul?


1. Cele două festivaluri sunt puse unul după celălalt. La prezentarea de sâmbătă seara a fost destul de gol la mesele invitaților, cam 30-40% din scaune au rămas libere;


2. Mai mult, regulile impuse pentru folosirea Pieței Mari implică gratuitate. Gratuitatea atrage tot felul de oameni, care doar cască gura, sparg semințe și n-au nicio treabă cu muzica sau moda. Zero feedback din partea lor și se ajunge la momente penibile. Nu doar că nu înțeleg glumele și nu cântă nimeni refrenul cu formația, chiar dacă piesele sunt din repertoriul internațional, dar nici nu aplaudă după prezentarea colecțiilor.


Poate schimbă Primăria regulile finanțării. Aș zice să mai condensăm evenimentele, să le mutăm în spații adecvate și să vedem dacă chiar au succes, ne pricepem și ne permitem să le facem.

P.S. La celălalt festival de modă n-am fost niciodată, nu pot compara.


joi, 16 iulie 2015

Telekom - la final de mutare

Ieri s-a încheiat telenovela cu Telekom-ul. N-a durat decât 10 zile lucrătoare, cu tot cu intervenții și pile, pentru că așa trebuie să meargă lucrurile într-o companie privată la 25 de ani de când piața a devenit liberă (piața în ansamblul ei, nu cea de telefonie) și, strict teoretic, nu mai ai nevoie de PCR (pile-cunoștințe-relații). 

Reamintesc că estimarea celor de la hotline era de una, maxim două zile pentru instalare. Se pare că așa le arată sistemul informatic, nu iau în calcul faptul că la Sibiu le-au plecat în masă oameni de la tehnic și că puținii care au rămas trag fibră optică în Mediaș. Noroc cu prietena unui amic, care lucrează la alt departament Telekom și a încercat să ne ajute, feedbackul constant primit de la ea a mai risipit frustrarea. Mulțumesc frumos încă o dată Andra și Mircea! 

Chiar și în condițiile astea tot a mai durat cinci zile lucrătoare. Eram deja în tratative avansate cu RDS-ul, dacă mai întârziau o zi și apuca concurența să inspecteze situația în teren probabil anulam acțiunea și portam numărul. Sfat: dacă vă bate gândul să faceți mișcarea asta și aveți două telefoane pe aceeași linie întrebați întâi noul furnizor dacă e posibilă instalarea, s-ar putea să fie prea puțin curent pe fir și să nu sune niciunul.

Un prieten îmi arată că se putea și mai rău: Tânăr bătut crunt de doi angajați Telekom, în sediul companiei de telefonie din Timișoara. Bine, nici articolul ăsta nu e chiar corect, n-a fost în sediul Telekom, ci la un partener iar clientul a fost cel care a inițiat bătaia. Sincer, îl înțeleg.

miercuri, 15 iulie 2015

Short story cu alergători

Acum vreo lună a avut loc un semimaraton la Sibiu. Un prieten a vrut să-și înscrie nevasta dar s-a înscris pe el, din neatenție. La fete. Dacă tot a plătit taxa de participare, a concurat. A ieșit pe locul 8. La fete. Avea entorsă, de la baschet.


luni, 13 iulie 2015

Hello World - prima petrecere de copii

Ieri am participat la prima zi de naștere a unui copil (de fapt cuplaj de trei) de când sunt adult. A fost fix ca-n poza de mai jos, doar că total diferit. Fii-mea nu și-a imaginat că există atâția copii pe lume dar nici nu părea impresionată, la cinci luni suptul degetului mare de la picior e mult mai interesant decât socializarea.


Închipuiți-vă peste 50 de părinți și copii, adunați într-o curte. Haos brownian. La fiecare cinci minute plângea un țânc, ori pentru că altul i-a luat, ori pentru că nu-i dă. În rest doar chiote, sprinturi și voie bună. Am înțeles rapid de ce era plin de mămici iar puținii tați s-au strâns strategic lângă un colț de casă și-și făceau de lucru la foc. Probabil alegerea mâncării a avut loc după o dezbatere serioasă și matură, gen: ce nu e complicat de făcut, merge cu bere și se face în minim trei ore? Gulaș la ceaun să fie!

miercuri, 8 iulie 2015

Telekom - aceleași probleme sub un nume nou

Maică-mea are un telefon fix la cabinet. Foarte util pentru pacienți, care sună cam la fiecare două minute pentru programări și alte informații. Îl știe toată lumea și e vital pentru buna desfășurare a actului medical, motiv pentru care acum trei săptămâni, când s-a stabilit data de mutare, am sunat la hotline-ul ex-Romtelecom, actualmente Telekom și i-am rugat să trimită un tehnician la Aria pentru a discuta cu mine și cu cei de acolo cum putem reloca și lega la infrastructura IT a modernei clinici numărul. Încercam să evit exact situația în care ne aflăm acum.
Așadar am sunat la 1243 și a trebuit să repet același lucru la patru persoane diferite, care și-au declinat competența și mi-au făcut legătura mai departe. Într-un final, o doamnă de la tehnic m-a asigurat că nu e nicio problemă, au capacitate în zonă, să sun cu o zi-două înainte de termen și se rezolvă repede. N-a putut să trimită pe cineva în avans ca să discutăm. 

Mutarea fiind programată pentru lunea aceasta, am sunat vineri. Am parcurs din nou tot meniul hotline-ului până am ajuns la un operator, care m-a ascultat și mi-a făcut legătura la alt departament. O doamnă a înregistrat cererea mea, am lăsat număr de contact, am explicat că e vorba de un cabinet medical și o clinică, adică operația e time-sensitive și posibil complexă, m-a asigurat că aproape sigur luni mă va contacta cineva. Bună pace...

Marți, ora 16, sun la hotline, iau din nou meniul la rând, spun iar poezia și sunt redirectat la alt departament. Altă doamnă amabilă îmi spune că prima cerere e blocată pentru că n-au internet de aceeași viteză în zona destinație. De ce DRACU n-a sesizat nimeni asta și nu m-a contactat nu știu. Le-am spus să renunțe la internet, să mute doar numărul de telefon, așa că a șters vechea cerere și a creat una nouă. Am repetat povestea despre cabinet, pacienți, programări și am întrebat când crede că voi fi sunat. A spus că probabil în aceeași seară, până la ora 18. Bună pace...

Azi la 10 dimineața am sunat iarăși la hotline, după alt sfert de oră pierdut în așteptare a urmat exact aceeași poveste și centralista mi-a spus că cererea e ok, o să o urgenteze. Acum e ora 14:00 și încă aștept un telefon de la ei. Dacă nu se întâmplă nimic până mâine am să o sfătuiesc pe mama să porteze numărul în altă rețea. Nu vă lăsați induși în eroare de denumirea nemțească, Telekom nu doar că nu-s de încredere, dar nici nu le pasă de clienți și mai și mint. Iar eu n-am de gând să-mi petrec zilnic un sfert de oră din viață cu hotline-ul lor. Din fericire nu mai au monopol de mult, dar se comportă în continuare ca și când ei ne-ar face nouă un favor. Oricum s-ar termina povestea, am decis ca numărul meu fix privat să fie portat în altă rețea.

marți, 7 iulie 2015

Statul sunt ei

Trebuie să recunosc, în marea lor majoritate persoanele care lucrează în administrație publică nu-s muncitoare, talentate, dedicate, răbdătoare, dar știu să-și acopere fundul și să-și protejeze scaunul ca niște campioane. Asta pare să fie principala lor competență.

Două exemple recente:

1. Hotelul lu' Citrea - ați citit articolul din Turnul Sfatului? Cât de prompt au acționat angajații Primăriei și cât de vajnici au fost ei în apărarea intereselor cetățenilor - doar că au greșit prin punctele esențiale, suficient cât să nu sufere nimeni important și să nu poată fi trași la răspundere că nu și-au făcut treaba. Hai, treacă de la mine, nu-s toți oameni răi, îi mai ajută și legile proaste. Aștept cu interes noile chichițe administrative pe care o să le găsească anul acesta, pentru că distracția continuă.

2. Dispensarul din Turnișor, care a funcționat din anii 50 în zona centrală a satului/cartierului, a reușit să fie desființat de tripleta directorilor APIA, CJAS și Consiliul Județean. Directorul APIA s-a scuzat că lui nu-i trebuie spațiul dar legea nu-i permite să închirieze, a vrut să doneze spațiul CJAS. Directorul CJAS n-a vrut să audă așa ceva, ei doar hărțuiesc doctori, nu-i competența lor să-i ajute. Problema a ajuns la mărețul Prefect al județului, Ovidiu Sitterli (poate vi-l amintiți de prin presă: impozant, grav și autoritar) care s-a ocupat, recte a făcut rahatul praf. Soluția era să ceară o hotărâre de guvern prin care să treacă spațiul în administrația altei instituții, care să poată să-l închirieze. 

Întrebat în scris, în mod oficial, ce are de gând să facă, nea Ovi (că respectul meu pentru capacitatea lui de a rezolva lucrurile cam la nivelul ăsta de adresare e) a răspuns în aprilie, țineți-vă bine că citez: ”Instituția Prefectului a întreprins demersuri, în vederea rezolvării pe cale amiabilă a celor sesizate” și ”vă asigurăm de tot concursul nostru, în limita prevăzută de lege, pentru rezolvarea situației prezentate”. Un fel de ”dormi liniștit, FNI veghează pentru tine”. Așa au rămas lucrurile până în ziua de azi, n-a mai mișcat niciun impozant din ăsta vreun deget, asta e tot ce ditamai prefectul poate să facă! Doctorii, sătui să fie ținuți în suspans, amenințați cu suspendarea contractelor și plimbările prin audiențe s-au mutat. 

Cei de la Aria le-au oferit spațiu, cu chirie, iar de săptămâna aceasta activitatea medicală s-a mutat acolo. Că veni vorba de chirie - dacă își imaginează cineva că medicii și-au dorit vechiul spațiu fără chirie se înșeală, l-au dorit pentru amplasarea lui în centrul cartierului, ca să le fie tuturor pacienților la fel de ușor să ajungă acolo. Pare utopic, dacă n-o cunoști pe mama, care chiar pune suflet. Au plătit chirie cât le-a permis cadrul legal și ar mai fi plătit în continuare, doar și-au renovat și amenajat cabinetele pe banii lor. 

De ce e importantă locația? Vis-a-vis e școala, se făceau vaccinările și controalele rapid, probabil erau și părinții mai liniștiți, dacă se întâmpla ceva era un medic în zonă. Bătrânii ajungeau ușor, era stația de autobuz la ușă, nu-i vorbă, și acum au soluții, ba chiar și lift, le-or place și lor o sală de așteptare modernă, chiar dacă poate schimbă două autobuze sau urcă un deal pe jos. Mai e însă un factor, la dispensar erau aduși și cei cărora li se făcea rău, mi-a povestit o doctoriță stagiară cum a asistat la câteva resuscitări făcute de mama (care nu vorbește despre așa ceva acasă) - să sperăm că acești oameni vor putea ajunge la fel de repede pe mâna unui doctor când toată Șoseaua Alba Iulia e blocată de mașini. 


În concluzie: suntem de acord că vorbim de un obiectiv de importanță strategică pentru comunitatea din Turnișor? Suntem de acord că politrucii noștri s-au spălat pe mâini, s-au acoperit în fața legii și n-au întreprins nimic pentru comunitatea pe care, teoretic, o reprezintă?


luni, 22 iunie 2015

Ce căuta țapul la FITS

Probabil știți și voi, dar nu vă pasă, că Emil Constantinescu e mare amator de teatru. Anual îl văd la Sibiu la FITS. 

Am fost surprins să-l văd și anul acesta, bănuiam că stă acasă sau se duce la ceva festival prin Gorj, din câte am înțeles din scrisoare deschisă publicată în toamna trecută e mare fan Ponta și atunci mi se pare logic să se abțină și să n-apară la un eveniment organizat sub patronajul președintelui Iohannis, în orașul președintelui Iohannis, la un festival susținut atâția ani chiar de primarul Iohannis. Nemaivorbind de faptul că nu-mi aduc aminte să se fi implicat cu ceva în FITS cât timp a fost Preș, că doar e geolog nu vizionar.

Merită să ne aducem aminte de acea scrisoare în care-l lăuda pe VVP pentru sprijinul în rezolvarea problemelor foștilor deținuți politici și pentru că, wait for it... a fost ”un foarte tânăr participant activ, în 1990, la fenomenul Piața Universității” - niște chestii deranjante când sunt emise de un fost președinte al Dreptei, care, dacă stai analizezi, denotă prostie, senilitate sau parșivărie. Sunt răutăcios, cred că i-a fost greu să găsească ceva lăudabil la Viorel, avea de ales între gogonelele astea, performanțele în baschet și elogii pentru cariera universitară.

Suntem cool prin barurile sibiene, dar polițele politice trebuie achitate.


joi, 18 iunie 2015

Sfaturi pentru bărbații 30+: cum să-ți tunzi sprâncenele

Când ai părul mai lung nu se observă, dar m-am tuns ieri și de dimineață am constatat că am sprâncenele vâlvoi. Poate nu toți sunteți neam de Albulescu, dar dacă aveți problema asta și vreți să luați măsuri, există un mic secret ca să nu rezulte un fiasco și să nu arătați ca Vanilla Ice sau, mai rău, să păreți tot timpul mirați/încruntați. Presimt că cei mai tineri habar n-au despre cine vorbesc, așa că pun întâi o poză cu Înghețata de Vanilie:


Eu am aflat despre amănuntul-care-schimbă-totul de la o frizeriță, care acum câțiva ani m-a întrebat, cu milă, dacă nu vreau să-mi ajusteze și sprâncenele. Banala unealtă de care ai nevoie, pe lângă trimmer, e un pieptene, folosit pentru protecție și măsură - doar ce trece de el va fi tuns. Pare logic, dar cred că e unul din detaliile care ar fi ignorate de mintea unui bărbat ne-metrosexual, genul care-și dă întâi cu ciocanul peste dește și apoi citește manualul și se miră de ce-a putut să facă.

Film artistic:


joi, 11 iunie 2015

Promenada pe malurile Cibinului

Mai știți promisiunea cu Cibinul navigabil? După cum evoluează clima nu cred că o să apucăm ziua, însă restul ideilor care au fost vehiculate în ultimii 10 ani ar putea prinde contur la un moment dat. Sper ca măcar cele fezabile să fie luate în calcul de Primărie. Nu e nevoie de foarte mult.

Sibienii n-au o relație prea romantică cu Cibinul, așa cum au alte orașe cu râurile ce le traversează. Au avut pe vremuri - îmi povestea bunica de vremurile când mergeau la scăldat, undeva în amonte, parcă lângă o moară. Există multe explicații evidente pentru situația actuală: barajul de la Gura Râului care a redus debitul apei și faptul că pe malurile Cibinului era amplasată zona industrială a orașului, generatoare de poluare. 


Însă platforma industrială s-a mutat în afara orașului, multe firme nu mai fac producție în halele de acolo, iar dacă totuși acest lucru se mai întâmplă sunt aproape convins că nu se mai elimină apa uzată și netratată în râu. Dovada vie că poluarea e scăzută sunt rațele tot mai numeroase care populează porțiunea dintre Piața Cibin și Podul Mariei Tereza. Curățenia făcută de Primărie sau diverse ONG-uri împreună cu sălciile pitorești dau un aspect aproape acceptabil zonei. Ar mai trebui niște alei, băncuțe, stâlpi de iluminat din fontă și s-ar putea face ceva frumos. 


Bineînțeles, sistematizarea generală a zonei implică mai multe lucruri, în principal repararea tuturor podurilor, a străzilor și transformarea platformei Independența în cartier sau muzeu. 

Probabil semnalul reabilitării cartierului (sper că există o viziune de ansamblu) a fost dat de noul pod de pe Cibin din dreptul străzii Neculce și încercarea de a face acele alei care nu duc nicăieri. Nu m-am uitat dacă sunt folosite sau au ajuns hazna, cred că traseul de promenadă ar trebui să fie mult mai lung, pe toată lungimea orașului, chiar cu o eventuală pistă de biciclete. 


Să vedem ce urmează după terminarea podului de la Piața Cibin, s-ar putea să fie renovat podul Maria Tereza. Nu înțeleg însă de ce nu sunt băgate în reparație cele două străzi care flanchează râul, au nevoie de ea de când a fost dată în folosință centura orașului, putând primi liniștite titlul de cele mai degradate artere principale ale orașului. Doar pentru că se repară un pod?

marți, 9 iunie 2015

Cronică de Cotroceni: scurtă recenzie

Cartea Adrianei Săftoiu are ”onoarea” de a fi prima carte românească pe care o cumpăr din iBooks Store, în parte și pentru că sistemul de drepturi aplicat de Elefant.ro e indezirabil, nu vă recomand achiziția de cărți electronice de la ei. Am preferat varianta ebook pentru că nu țin să afișez acest titlu în bibliotecă, m-a interesat precum un documentar.


L-am votat pe Băse, am avut așteptări mari de la el, mi-a provocat și dezamăgiri și satisfacții, în ultimii ani trăirile din prima categorie au predominat, nu consider că am fost un băsist fanatic, dar am fost curios să înțeleg mai multe despre rotițele Președenției. În plus, Adriana Săftoiu mi-a lăsat întotdeauna o părere bună, de om decent, părere care nu mi se schimbă nici după această lectură.

Cronica de Cotroceni este compusă din fragmente de jurnal, intercalate cu comentarii retrospective, grupate în capitole sortate în funcție de temă, mai rar cronologic. Din această cauză nu e cel mai simplu mod de a descifra progresul relației între cele două personaje principale (Adriana și Președintele). 

N-am de gând să vă povestesc cartea, aici sunt pasajele cele mai picante, dar nu vă faceți iluzii, nu e o lectură explozivă. Subiectul Udrea e tratat cu amploare, dar cu decență, nu se povestesc eventuale hârjoneli și escapade pe culoarele Cotroceniilor, dar afirma clar că Elena e importantă pentru Președinte, are o influență masivă și eminamente negativă asupra acestuia, că Băse e cocoș de față cu ea și nu riscă să o supere decât prin interpuși. Nu spune că E.U. stă pe biroul Președintelui, așa cum am auzit pe cineva zicând, ci că dă senzația că ar putea face asta oricând și-ar dori. Singurul alt moment fierbinte al cărții e cel care a provocat demisia lui Andrei Pleșu, se găsește și el în linkul de mai sus.

Prin prisma funcției autoarei, relația cu presa, o răfuială continuă și epuizantă, e tratată pe larg, la fel și relația cu P.D-ul și cu Guvernul Tăriceanu. Principalul merit al cărții e că ni-l arată pe Băsescu așa cum e el perceput de un colaborat apropiat: pe o parte conflictual, nedispus să lucreze în echipă, o persoană în jurul căruia nu crește nimic și are nevoie să-și aroge meritele, mitocan și neprotocolar; pe altă parte autoritar, băgând spaima în miniștrii care muncesc și de frica lui, interesat de relația cu Republica Moldova și foarte clar în politica externă, unde ne-au fost deschise multe porți - un merit incontestabil al administrației sale. 

În mod cert, doamna Săftoiu îi plătește niște polițe lui Băse, dar o face într-un mod echilibrat, încercând să-i evidențieze toate laturile, dacă ar fi vrut să-l pună într-o lumină exclusiv negativă cred caă ar fi avut destul material în jurnal, așa cum spune în introducere, o parte din grotesc a rămas ascunsă. Merită citită cartea? Da, nu e lungă, e o rememorare utilă a unor ani în care s-au întâmplat multe lucruri bune pentru România dar care au iscat și multe politici dezastruoase care ne-au adus în această situație internă permanent conflictuală, imatură și incompatibilă cu statutul de țară membră E.U.

Bonus, Berlusconi:



luni, 8 iunie 2015

Formația Antract revine cu un sound modern

Scurta pauză pare să le fi priit băieților domnilor de la Antract, care au scos recent un nou single, demn de 2015: Îndrăgostiții au aripi. 

Îmi place mult, are versuri bune, sunet modern, spațial, în crescendo, începe minimalist și se umple pe parcurs, fiecare frecvență fiind ocupată de un instrument ce se distinge clar în mix, încheindu-se cu o orchestrație elaborată.

Piesa o puteți asculta pe site-ul lor (alternativ, tot acolo, dar cu link direct aici).