Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

duminică, 31 ianuarie 2010

Poza de la miezul nopții

Astăzi nimic deosebit. O sală de ședințe VIP din Mandalay Bay, Las Vegas. Faine fotoliile.


Dacă doriți să recitiți...

Totdeauna când îmi aduc aminte de faza descrisă în postul de mai jos mă amuz:
http://www.calinturcu.net/2006/11/being-translated.html

vineri, 29 ianuarie 2010

Photo Booth

Aplicatia asta de pe Mac OS X e genul ala de prostioara numai buna de facut cu prietenii in fatza webcamului. Simuleaza un aparat foto public, stiti voi, camaruta aia in care intri si faci poze pentru pasaport sau scoti limba cu sora-ta pentru posteritate. Profitand de camera video inglobata si condimentand totul cu un efect pop art, uitati-l pe Turcu pictat de Andy Warhol.

joi, 28 ianuarie 2010

Songs to remember

O să vă deprim şi-mi cer anticipat scuze. Piesa e pentru toţi cei care au pierdut pe cineva drag. Prima dată când am auzit-o, m-am gândit la bunicul meu şi mi-au dat lacrimile. Poate voi nu sunteţi aşa slabi de înger :)
Sophie Zelmani - Maja's Song:


In storms and rain
it's hard to light the candle
and I'm sorry when
it's snowing on his stone

Couldn't lend
him to you forever
said the hard man
from above 

Neviem ťa nájsť

Adică, pentru puținii dintre voi care nu vorbeste slovaca, "nu te găsesc". Piesa asta e la radio 24 din 24. O aud dimineața în drum spre lucru și seara la întoarcere. OMG, azi dimineață m-am trezit fredonând-o. M-au stricat?

miercuri, 27 ianuarie 2010

N24

N24 este un canal de știri nemțesc, adică nu aduce deloc cu Realitatea. Îl urmărim la micul dejun și au o chestie (că emisiune nu-i pot zice) foarte interesantă, înainte de știrile de la 8 arată două minute imagini live de pe webcam-uri din întreaga lume, împreună cu informațiile despre vreme și ora locală: India, Noua Caledonie, Elveția, etc.
O întâmplare haioasă de azi dimineață: reporterul aflat în stradă explica ce frig e în Germania, că oamenii ies din casă cu căciulă și două pulovere pe ei, când, cine trece prin cadru agale: o pitzi în fustă mini!

marți, 26 ianuarie 2010

Tot cu Macul

Aseară, ajuns la hotel la 20.30, am sărit masa de seară, am mâncat un sandwich cumpărat dintr-o benzinărie şi m-am apucat să-mi explorez mac-ul. Întâi update la Os X, ca să fiu sigur că am toate condiţiile asigurate pentru o instalare de Windows 7 cu ajutorul BootCamp, programul făcut special de Apple pentru acest lucru. Din toamnă, când a apărut OS X 10.6 şi până acum au făcut băieţii update-uri de aproape 1 GB, aşa că a durat ceva să le descarce. Apoi am făcut două partiţii, am instalat Windows şi Office şi driverele. Şi s-a făcut ora 1. Suficient. Azi continui, am o grămadă de tooluri şi configurări care trebuie făcute, nu ştiu câte programe pe care le folosesc ocazional o să mai meargă, dar are balta peşte şi internetul alternative.

Ce e ciudat la Mac: trackpadul n-are butoane, oricum în universul Apple se foloseşte doar un singur buton al mouse-ului, mai nou există şi un click secundar, echivalentul click dreapta, dar ca să-l produci ai vreo ţşpe variante: ori apeşi tasta Ctrl simultan cu clickul normal, ori apeşi în colţul trackpadului, ori apeşi pe trackpad cu 2 degete, o nebunie. Mai ales când eşti novice şi le încurci. Că tot vorbim de trackpad, e multitouch, adică poţi scroll doar periindu-l cu două degete, poti trece de la o aplicaţie la alta periindu-l cu 4 degete, pentru 5 degete şi degetele de la picioare încă n-am găsit nici o funcţie şi nici n-a venit cu pedală.

Monitorul e cel mai fain lucru, rezoluţie full-hd, 1920 x 1200 pixeli, scalează foarte bine la rezoluţii mai mici, dar…numai în OS X. În Windows 7 dacă vrei o rezoluţie diferită de cea nativă, arată blurat. Tipic.

Tastatura: cu iluminare din spate, noaptea e foarte plăcută, în schimb n-are o grămadă de taste cu care m-am obişnuit: Delete (doar Backspace), Page-Up/Down, Printscreen, Home, End, Pause – o parte se pot simula cu combinaţii de trei taste. Lejer, cum ar fi…

Difuzoare bune, urlă destul de tare şi nu distorsionează, dat tot vă trebuie staţie pentru un chef mai sănătos. Bateria cică ţine 8 ore, dar e doar marketing, plus că nu e optimizat pentru Windows, care îi mai şi încălzeşte fundul de alumiuniu. Nu mă plâng, ştiam toate astea.

O altă chestie mişto e magnetul de lângă alimentare, când aduci în apropierea mufei cablul de alimentare îl trage magnetul şi se cuplează automat. La fel de frumos sunt şi găurile care-ţi arată starea bateriei, din păcate amplasate în lateralul carcasei, nu în faţă, aşa că nu le vezi direct. Da-s făcute cu laser, frate!

Are două plăci video incorporate, una mai slăbuţă, să nu consume bateria şi una mai puternică ca să poată face aplicaţiilor grafice. În OS X poţi comuta, în Windows e implicit folosită cea mai puternică. Deci 8 ore de baterie?

Hard disk-ul este de 500 GB, suficient deocamdată, are şi webcam încorporat în rama monitorului, dar nu-mi place, mă face mai ţigan decât mi-aş dori. Ştiu, dacă el e cool nu trebuie să fiu şi eu automat. Gata, l-am lăudat destul, back to work.

luni, 25 ianuarie 2010

MBP

Mi-a venit, cu ajutorul unui coleg neamţ, noul laptop, un Apple Macbook Pro. Şi, coşmarul oricărui fanatic Apple, de abia aştept să vină seara, să ajung la hotel şi să instalez Windows-ul pe el! :))

duminică, 24 ianuarie 2010

Poza de la miezul nopţii

Altă cameră de la Schönbrunn în care am reuşit să fac poză - Millions Room. Numele se datorează valoroaselor lambriuri de lemn dintr-o esenţă rară de trandafir.
Detaliile: http://www.schoenbrunn.at/en/things-to-know/tour-of-the-palace/millions-room.html



to vienna

well, it's been a long week at home, so i must start moving again. back to vienna, back to slovakia, back to work. i'm in the terminal, it's bleaker than ever, the bag shop has moved out, the fastfood is odorless and deserted and the blueair plane to london 'bloody' empty. an hour trip, a car rental and an evening on the freeway hotel, in the morning again on the road. gtg. sorry for the typos i'm on my ipod. ciao

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Jurământ de pitzi

Nu-i adevărat!
Jur!
Pe ce?
Să-mi iasă riduri!

Mda, înseamnă că vorbea serios...

vineri, 22 ianuarie 2010

Cele mai slabe parole

Am citit în PCMag care sunt cele mai slabe 20 de parole, adică folosite cel mai frecvent. Statistica vine de la utilizatorii site-ului rockyou.com.

rockyou

Articolul complet: http://www.pcmag.com/article2/0,2817,2358273,00.asp

Lust for life

Aţi auzit de domnul ăla care şi-a tăiat urechea, Vincent Van Gogh pe numele lui de botez. Irving Stone, înainte să se ocupe de italieni faimoşi (ca Michelangelo), s-a ocupat un pic, aşa, câţiva ani, cât de-un doctorat serios, de acest olandez zburător şi torturat tormentat (phii, să nu vadă chiar nimeni că tormented nu se traduce aşa în română? :)). VG a avut o viaţă fascinantă, mizeră şi plină de privaţiuni, trăită în frustrarea de a fi neînţeles de aproape toată lumea, de a urmări un scop - găsirea unicului lucru la care se pricepe bine - şi de a confirma că n-a trăit degeaba. Credeţi-mă, oricât de înflorită poate fi o carte, în momentul în care te afli în faţa unei picturi de VG nu se poate să nu o priveşti altfel ştiind că în spatele ei se află 30 de ani de suferinţă. Irving Stone este definitiv unul dintre marii scriitori ai secolului XX, având marele merit de a promova arta şi artiştii, ceea ce nu-i uşor, dată fiind cantitatea de muncă implicată în documentare. Dacă v-o recomand? V-o şi împrumut, numai s-o citiţi!


joi, 21 ianuarie 2010

Songs to remember

Mă bătea gândul de ceva vreme să mai încep un serial, aşa că în fiecare joi seară o să aveţi parte de muzică memorabilă. Pe unele le ştiţi, altele le ştiaţi şi le-aţi uitat, câteva poate o să fie în primă audiţie, sper să vă placă. De obicei nu prea-mi pasă de comentarii dar la serialul ăsta sunt curios dacă piesele vă trezesc ceva. Încercaţi să ascultaţi şi versurile, de preferinţă nu la serviciu ci intr-un moment de relaxare.
Prima piesă, un cover Peter Gabriel după Lou Reed - The power of the heart:
...you know me I like to dream a lot...


(O dedicaţie anticipată pentru V-day)

Taximetrişti de colecţie

Faptul că inteligenţa rămâne constantă deşi populaţia creşte se manifestă cel mai pregnant la taximetrişti. Când faci comandă la taxi, dai adresa şi adaugi "în curbă, la ANL-uri", nu te aştepti ca berbecul de taximetrist să oprească taman în curbă şi să blocheze circulaţia, în vacarm de claxoane şi înjurături, când tot orbetele vede că pe contrasens se află o stradă secundară, o "insulă" şi nişte locuri de parcare libere, deci loc de parcare berechet. Sper că omul aplica dictonul "clientul nostru, stăpânul nostru" nu că şi-a uitat singurul neuron neuzat în baie, în paharul în care îşi ţine proteza, pentru că era cam în vârstă iar odată cu vârsta se presupune că vine şi experienţa.
Cireaşa de pe tort: o luăm noi frumos pe un sens unic şi pe contrasens, deci nelegal, vine alt taximetrist în vârstă. Mai nou lupta împotriva senilităţii se duce în trafic?
Cireaşa de pe cireaşa de pe tort: ajungem în capul străzii de destinaţie, ia virajul încet şi cu atenţie, vede din timp că se apropie nişte fătuce şi că vor să traverseze strada, pe trecere, trotuarul e cu scări, momentan pline de zăpadă şi îngheţate, ele le coboară şi dau să treacă iar noi aproape ne trezim cu fetele pe capotă pentru că berbecul opreşte tardiv. Fetele se opresc şi ele cu greu la câţiva centimetri de maşină, pentru că e alunecuş, ăsta se holbează la ele ca boul şi demarează fără să le ofere prioritatea pe care o aveau şi fără să zică nimic.
E al doilea taximetrist săptămâna asta la care-mi vine să-i trag un pumn în ureche.

miercuri, 20 ianuarie 2010

Automobilistică

Un prieten care are o firmă de piese auto îmi povesteşte că aproximativ 80% din piesele de la direcţie pe care le vinde sunt pentru partea dreaptă. O fi vreo explicaţie logică dar să le găsim şi pe cele amuzante:

  • când este un cuplu în maşină, de obicei bărbatul conduce. Deci femeia stă în dreapta. Sunt femeile mai grase, se uzează mai repede piesele de pe partea lor?  Radiez misoginism, ştiu.
  • aţi băut o bere şi v-aţi urcat la volan. Nu-i frumos, dar se întâmplă şi celor mai buni. Străzile se îngustează, e tot mai dificil să controlezi maşina, în stânga poţi să te abaţi puţin pe contrasens, dar în dreapta te penalizează bordura. Voila!
  • pe principiul “locul mortului e în dreapta, nu în stânga”, tendinţa în caz de potenţial accident e să te bagi cu partea cealaltă a maşinii şi să eviţi pe cât posibil partea unde te aflii tu. Instinctul, bată-l vina.
  • atacul energetic. Pai da! Aşa cum ştie orice prostănac, flacăra violetă nu doarme şi atacă de pe trotuar. Ai ghinionul să te întâlneşti pe stradă cu un nene psi, gamma sau omega, imediat ajungi cu roţile-n rigolă.

Am uitat ceva?

marți, 19 ianuarie 2010

Bancheri cu faţă umană

Astăzi vă povestesc o întâmplare relativ duioasă. Acum câtiva ani trec pe la o bancă din centrul oraşului ca să vizitez o amică ce lucra la departamentul de credite. A fost o vizită de curtoazie, un pic din plictiseală (era perioada când încă mai aveam timp să mă plictisesc) combinată cu un interes pentru condiţiile de creditare. Ne retragem în sala de întâlniri de la etajul întâi, parterul fiind dedicat operaţiunilor bancare pentru public, povestim ce povestim, până când la un moment dat se deschide uşa şi apare o bătrânică cu două plase. Ne salută (noi salutăm înapoi), pune plasele pe masă, se duce la watercooler (noi ne uitam holbaţi, întrebându-ne ce caută doamna acolo), ia un pahar de plastic şi îl umple cu apă, scoate din poşetă un medicament şi îl ia cu apă (eu deja amuzat, prietena mea ruşinată că toată morga respectabilei instituţii bancare s-a dus dracului), apoi se aşează pe un scaun ca să se odihnească şi ne povesteşte nişte chestii (eu şi mai amuzat, amica încurcată, prinsă între mila faţă de bătrânică şi dorinţa de a o scoate afară). Până la urmă femeia ne spune la revedere şi iese, in her own time. Poate dacă eram un client mare ar fi fost vreo problemă legată de profesionalismul instituţiei dar aşa n-a fost nici un bai. De fapt am întâlnit şi mult mai rău: aveam un prieten care se culca în sala de şedinţe când venea la lucru rupt după o noapte de beţie.

luni, 18 ianuarie 2010

Live Writer

Update: ce-i scris cu roşu e adăugat după încercarea de a publica. După cum vedeţi n-a mers totul ca pe roate. Dar până la urmă am găsit soluţia.

Odată cu lansarea Windows 7 Microsoft nu mai oferă programe gen Mail şi MovieMaker incluse ci sunt disponibile pe site-ul download.live.com, nu numai pentru utilizatorii de W7 ci pentru oricine are un calculator capabil să ruleze platforma .NET (deci inclusiv XP). Singurul progrămel care mi-a atras atenţia deocamdată a fost Windows Live Writer, în care şi scriu acest post. Săptămâna viitoare, când voi trece la W7, o să încerc probabil şi MovieMaker.

Revenind la Live Writer, deja i-am găsit o funcţie în plus faţă de Blogger: poţi face ca un link la un site să se deschidă într-o pagină nouă fără efort. În Blogger, din câte ştiu, trebuie să editezi manual codul HTML. Imediat o să încerc să adaug şi nişte poze, alt capitol la care Blogger cam suferă, niciodată nu le pot alinia şi introduce în paragraful în care doresc fără câteva încercări.

DSC05984 O grămadă de efecte şi pentru poze, inclusiv rotire, deschidere poză mare într-o fereastră nouă, bordură etc.

Poza de lângă şi acest text sunt băgate într-un tabel, pentru o mai bună formatare, tabel căruia i-am aranjat dimensiunile cu mouse-ul.

Fotografiei i-am aplicat o bordură tip “instant photo”

Şi publicarea cu fotografie a eşuat. În final am găsit problema, e trecută la final cu albastru :)

Un album foto rapid:

Aici trebuia să fie un album, care teoretic arată foarte bine. Practic, ai nevoie de un Live ID ca să-l publici. Am Live ID , dar la publicare am primit o eroare 403 Forbideen.

Până la urmă iată şi albumul

Sexy huh? Mai există opţiuni şi pentru hărţi şi video, precum şi un preview (care include toate elementele grafice ale blogului, luate de pe site!) şi un editor HTML.

Pentru a vă conecta la blogul vostru e suficient să alegeţi la instalare categoria “Other”, să introduceţi adresa http, username-ul şi parola. Programul va detecta platforma şi va iniţializa restul setărilor (cum ar fi tagurile anterioare). Cu Blogger merge foarte bine.

Şi acum: Publish.

Later, later update: Am rezolvat problemele marcate cu roşu. Rezolvarea: try going to http://picasaweb.google.com, log in as the same Google Account you use to post to Blogger, and create an empty album called "Windows Live Writer" (without the quotation marks)

Stupid, dar merge.

Inna

A trebuit să ajung în Slovacia ca să-mi dau seama ce mare star a devenit fătuca asta. Videoclipuri la tv, muzica  difuzată la radio, ba chiar mai rău: spoturi şi jingle-uri cu Inna! Se pare că în Europa de Est e în vogă, în schimb în Austria n-am auzit nici o piesă la radio.
Interesant a fost când am luat masa într-o seară într-un restaurant din Piestany iar televizorul mergea pe un post de muzică. În vreo nouăzeci de minute de două ori Inna, o dată Dj David şi cred că a mai fost măcar o piesă pe care o cântă un român. E greu să-i dibuieşti sub pseudonimele astea internaţionale, dar e bine că exportăm şi noi ceva, doar totdeauna am fost buni la calculatoare, nu? :D
Le-am zis la colegi că Inna e româncă, era videoclipul cu marea (Amazing), un frumos peisaj litoral. A întrebat unul: e plaja din România? Hell, no! Noi n-avem peisaje aşa exotice. Acum am citit că e filmat în Portugalia.

duminică, 17 ianuarie 2010

Poza de la miezul nopţii

Una din cele mai interesante camere de la Schönbrunn: The Porcelain Room, biroul Mariei Theresa.




vineri, 15 ianuarie 2010

Cum să ascunzi o macara în văzul lumii

În buricul Vienei, dacă ieşi la plimbare neştiutor nu vezi nimic deosebit:



....dar dacă te uiţi în sus...


joi, 14 ianuarie 2010

Avatar

Cum ziceam, l-am văzut în 3D, cu ochelarii ăia ridicoli, nu la IMAX ci la cinema-ul în limba engleză din Viena - http://www.haydnkino.at. A fost primul film 3D pe care l-am văzut şi din rândul 5 am avut nevoie de câteva minute ca să mi se obişnuiască ochii. A fost o experienţă interesantă, deşi durează 2.45 ore filmul este alert şi nu te plictiseşti deloc. Imaginaţia şi tehnica sunt debordante, lumea concepută de producători este foarte frumoasă şi pentru ea a fost făcut filmul în 3D. 
Dar ...
povestea este cea clasică de la Winnetou încoace - şi nici aia n-a fost o premieră. Băiat ajunge într-o lume nouă, băiat impresionează prin inconştienţă dar şi prin calităţi native, boy meets girl, fata îl învaţă pe băiat să se adapteze, băiatul devine acceptat de societate, băiatul şi fata se îndrăgostesc, boy screws up, boy saves world. Indienii erau pieile roşii, ăştia-s albaştrii.
Ce mai e de spus? N-are sens să vi-l povestesc, e noul Titanic, o să-l vedeţi cu toţii.

miercuri, 13 ianuarie 2010

Schönbrunn

Rezidenţa de vară a familiei regale, palatul este una din atracţiile principale ale Vienei, mai ales vara. Iarna nu e coadă, relativ puţini turişti, nu te înghesuie nimeni şi poţi să priveşti liniştit stilul de viaţă al împăraţilor austro-ungari, deci şi ai noştri. Acelaşi sentiment, ca în toată Viena: băi, astea-s plătite de stră-străbunicul! Şi noi acum mai plătim o dată ca să le vizităm. Cool.
Nişte poze, făcute cu camera "ascunsă" pentru că şi aici fotografiatul este interzis. Dar cum spuneam, eram aproape singur pe acolo.
Plus pagina de Wiki pentru cine are chef de istorie: http://en.wikipedia.org/wiki/Schönbrunn_Palace










marți, 12 ianuarie 2010

Belvedere

Belvedere, palatul care adăposteşte colecţia de tablouri austriece, în frunte cu Klimt şi al său Sărut, devenit simbol naţional şi marketat fără limite, este foarte frumos vara, cel puţin aşa am văzut în poze. Cum iarna nu-i ca vara, momentan nu-i splendit. Compus din două clădiri, Belvedere superior conţine arta clasică iar cel inferior arta modernă şi expoziţiile temporare. Cel inferior nu şi-a meritat banii, destul de puţin interesantă expoziţia. Cel superior în schimb a fost frumos, dar nici pe departe la fel de impresionant ca cel văzut anterior, adică Dresda. În afară de Klimt şi o sală cu post-impresionişti în care am admirat minute bune un Van Gogh, conţine doar austrieci plicticoşi, dar nu-s eu un expert în materie de artă. Cea mai ciudată era sala de la intrare în care un artist contemporan te invita să urli, pentru că toate urletele sunt înregistrate şi va face un colaj. Aşa că lumea urla, tot palatul răsuna din când în când de urlete şi era ca la zoo, la tigri, când le e foame. Poze n-am putut face decât afară, nu e permisă fotografierea exponatelor. Pe tigri nu i-am pozat.







luni, 11 ianuarie 2010

Viena iarna

Ce poţi să faci într-un weekend ploios în Viena? Să cutreieri prin muzee, să mergi la film şi dacă ai noroc, să dai peste un Irish Pub şi să mănânci ceva. Aşa că am văzut galeriile de artă de la Belvedere, palatul regal Schönbrunn, Molly Darcy's Irish Pub şi Avatar 3D la un cinematograf în engleză. Despre toate în următoarele zile, deocamdată vreau să vă zic că am văzut în două zile maşini de dezăpezit mai multe ca în întreaga viaţă în România. În parcarea hotelului de pe centura Vienei erau două, pe austostradă se plimbau tot timpul trei iar în oraş erau unele mici pentru trotuare şi zone pietonale plus unele care împrăştiau sare pe drum. Asta în condiţiile în care n-a fost un weekend greu, ceva lapoviţă, mai mult ploaie dar lumea lucra preventiv, anti-polei.
Şi acum nişte poze din centrul oraşului, observaţi decoraţiunile de sărbători sub formă de candelabru:





duminică, 10 ianuarie 2010

Poza de la miezul nopţii

Încă un tablou care mi-a plăcut la Dresda: Jean Etienne Liotard - "The Chocolate Girl", inspiraţie pentru logo-urile unor firme de ciocolată de-a lungul timpului. Admiraţi realismul aproape fotografic al pastelului, vizibil mai ales la paharul cu apă. 



sâmbătă, 9 ianuarie 2010

De ce zboară milionarul cu o farfurie la el?

Încă una cu milionarul de spa: la fiecare vizită, înainte de a decola îi cere managerului de hotel un set de veselă şi tacâmuri. La un moment dat, intrigat, omul îl întreabă ce face cu vesela iar milionarul îi răspunde că are un prieten cioban, îl sună şi-l întreabă dacă-i acasă, merge la el la Poiana, aterizează, mănâncă nişte brânză proaspătă şi pleacă mai departe.

vineri, 8 ianuarie 2010

Cum merg milionarii la spa

La cel mai de lux stabiliment din oraşul nostru se poate veni şi cu elicopterul, dacă ai aşa ceva prin curte. Un domn din Arad are, aşa că a parcat şi el măgăoaia pe pajiştea hotelului şi a mers la spa o jumătate de zi, nu singur, ci cu două demoazele. La plecare l-a invitat pe chelner să se ducă cu cardul lui până la bancomat şi să-i aducă 300 de milioane lei vechi, dar apoi s-a răzgândit, îi ajung 200 milioane. Chelnerului i s-au muiat genunchii când s-a văzut cu cardul şi pinul în mână, a fugit la sef şi amândoi  au început să scoată banii din bancomat. 200 de meleoane nu se scot aşa uşor, operaţia a durat ceva, dar clientul lor, stăpânul lor. La final au legat sulurile frumos, cu fundiţă şi i le-au prezentat bogătaşului. Care le-a împărţit celor două nimfe, dar nu în mod egal, una a primit 50 şi alta 150 milioane. Ce face fetele? Se apucă să numere banii!
Nu e rostul blogului să ne întrebăm de ce au primit ele banii şi mai ales împărţiţi asimetric. Sau?

joi, 7 ianuarie 2010

Alte poze din Piestany

Ce pot să fac dacă muncesc până la ora 20, apoi ne întoarcem la pensiune, ieşim la masă şi când mă întorc în cameră este deja ora 11 şi-mi cad ochii-n gură de somn? Postez poze şi nici alea foarte bune. Orăşel de 30.000 de suflete dar cu un centru destul de cochet, Piestany nu s-a prea deranjat cu decoratul de sărbători. Un mic patinoar, un mic brad, nişte luminiţe, ceva să fie. În schimb ei construiesc un mega complex pentru bălăcit, pentru că sunt renumiţi pentru apele lor termale.
După cum puteţi vedea, au un jazz bar mişto.




miercuri, 6 ianuarie 2010

Îngerul a strigat: mai multă lumină!

Vă povesteam în decembrie de un înger pus în balconul unei vile din Piestany şi pusesem o poză făcută cu telefonul mobil. Acum am avut ocazia să-l pozez ca lumea. Vreau şi eu vilă cu înger!
PS: Titlul e compus din două citate relativ celebre, cine le ştie?




Iar pe drum

Nici n-a început bine anul şi am şi tăiat-o în delegaţie. Tot Slovacia, unde e la fel de frig şi uscat ca la noi. De fapt acum fulguie uşor, dar nimic spectaculos. De data asta stau două săptămâni şi trebuie să-mi ocup un weekend în Viena. Da, ştiu, mă compătimiţi ca de obicei.
Zborul către Viena a fost ok, singura "chestie" notabilă a fost o româncă cu trei copii. Ea cred că a fost mare fan Ţestoasele Ninja, am impresia că şi-a botezat progeniturile după ele. Tot urla la ei în avion: Leonardo! etc etc
După avion a urmat maşina, de data asta am cerut ceva mai mare ca Fiat 500 pentru că trebuie să mergem iar trei bărbaţi cu bagaje, aşa că am primit un ... VW Polo. Nu râdeţi că pe lângă Fiat e limuzină. Deocamdată n-am păţit-o ca Tudor şi nici nu-mi doresc. Sunt convins că puternicul motor de 1.2 litri şi talentul meu la şofat o să mă scoată din rahat dacă o să fie cazul. Right. Îi paraşutez pe nemţi din mers şi fug. Eventual aruncăm cu bloc-notesuri, pixuri şi mouse-pad-uri după ei.

marți, 5 ianuarie 2010

Tricou de revelion

Nu al meu, dar a fost câştigător, deşi nu s-a organizat nici un concurs:



luni, 4 ianuarie 2010

Retrospectiva 2009: tâmpenii

Pot să zic că în 2009 m-am amuzat considerabil şi nu mi-am propus ca în 2010 să fiu mai bun.

  • Cea mai mare nebunie a fost cea cu petiţia. Era să devin mai faimos decât doream, dar a fost distractiv;
  • De 1 Aprilie i-am copt-o lui Brylu. L-am mai chinuit şi prin noiembrie, dar el e băiat fain şi nu se supără;
  • Am publicat şi un text scris în 5 minute, "in one take", pe Daily Cotcodac şi sunt tare mândru, deşi textul e ..chiar de 5 minute şi 2 parale;
  • Şi cu voia dumneavoastră, ultima şi cea mai gigantică tâmpenie din listă, în cooperare cu Teo: campania împotriva adevăratului fiu al mamei Omida a blogurilor sibiene. Începutul aici, dar e bine să consultaţi toată arhiva băgătorilor pe luna februarie 2009, că tare am mai dat la gioale şi ne-am ţinut cu mâinile de burtă de atâta râs. Un fleac, l-am ciuruit.
PS: Acest post încheie seria retro.

duminică, 3 ianuarie 2010

Poza de la miezul nopţii

Continui seria tablourilor văzute în Dresda cu Bunavestire a lui Francesco del Cossa. Tabloul e pus chiar lângă intrare aşa că am avut un şoc când l-am văzut, nu pentru că e faimos ci pentru că citisem de el în cartea "Nu vedeţi nimic" a lui Daniel Arasse. Motivul pentru care Arasse îi dedică un capitol este melcul din prim-plan. Nu o să vă expun eu motivele ci vă invit să citiţi articolul original pentru că l-am găsit pe net. Dar întâi tabloul:


Recenzia cărţii în Caţavencu:

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Retrospectiva 2009: amuzament şi distracţie urbană

Anul 2009 a adus trecerea de la cluburi şi muzică house la locaţii mai mici şi muzică mai variată, preponderent veche. N-a fost o mutare proastă, mă simt mai în largul meu în puburi decât în cluburi, probabil şi datorită schimbării de generaţii, pe mine populaţia actuală din cluburi mă cam lasă rece, atâtea fiţe şi/de prost gust ca la poneii de azi mai rar. Mă rog, oi fi eu demodat, dar numai bine, există locuri şi pentru cei ca mine: în prima parte a anului a fost Fellini iar apoi ne-am mutat în Oldies. Oameni normali, fără fiţe, muzică care nu-ţi scoate rinichii pe gură şi un mediu lipsit de botox şi pectorali creatinizaţi.
Piaţa Mică vara rămâne lipsită de egal ca şi frumuseţe, restaurantele Hermannia şi Tai-Ji nu se fac de râs, cabanele Mai şi Apfelhaus oferă refugiul ideal, la fel şi Perla Păltinişului deşi e mai departe, English Bar-ul de la Hilton e ceva deosebit, numai bun pentru o conversaţie liniştită. Aştept cu interes să văd cum se va reinventa Ocna Sibiului şi-mi doresc ca Cetatea Cisnădioarei să nu se schimbe deloc.

vineri, 1 ianuarie 2010

Revelion în Oldies

Nu cred că poţi greşi cu Oldies vreodată, sunt convins că dacă ar organiza nunţi, botezuri sau tăieri de moţ ar ieşi bine. Aşa şi cu revelionul: bufetul suficient dar nu epatant, lume atât cât să fie plin dar nu înghesuială, lume faină, muzica obişnuită de acolo adică excelentă, şampanie şi discursul Tovarăşului la 12. Ieşitul în Piaţa Mare a fost compromis de ploaie, dar aia n-a fost vina nimănui, aşa că am sărbătorit trecerea dintre ani în gangul de la intrare.
Un 2010 fericit vă doresc.