Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

luni, 28 februarie 2011

O activitate care mi-a făcut multă plăcere

Aşa cum poate câţiva ştiţi şi la restul nu vă pasă, sunt şi moderator al forumului neoficial al echipei sibiene de baschet csufans.sibiul.ro. În jurul lui am coagulat o echipă faină de suporteri, meritul îi aparţine în primul rând lui Tudor şi familiei Solomon (Monica şi Corne), care au avut iniţiativa. Nu ştiu exact detaliile, pe atunci îl ştiam doar pe Corne, dar în alt context, jucam baschet împreună duminica, dar cred că Tudor a avut primul forum gratuit, apoi când s-a închis acesta a făcut Monica altul, tot gratuit. În 7/11/2005 s-a lansat forumul actual, Ovidiu Şopa i-a pus la dispoziţie Monicăi platorma sibiul.ro la rugămintea vărului său, Claudiu Hila, alt fan înfocat. Apoi s-a răspândit vorba printre cei din galerie, vechi susţinători ai baschetului, am aflat şi eu, m-am înscris, am început să avem tot felul de discuţii, unele mai spumoase, altele mai încinse, de-a lungul anilor am crescut şi am... decăzut, o dată cu echipa aş putea spune. 

Din punctul meu de vedere, forumul este locul unde mi-am format mâna la scris, memorabile sunt discuţiile conexe aflate la "Subiectul lui Călin" unde ne aberam pe orice temă amuzantă - tineri şi cu timp liber. Între timp priorităţile majorităţii celor de acolo s-au schimbat, timpul liber e mai puţin, noua generaţie de forumişti are câţiva reprezentanţi de valoare dar ar mai fi loc de mai mulţi - probabil o să apară dacă echipa o să joace bine şi o să atragă lumea la sală. 

Interesante, pe lângă discuţiile legate de meciuri, sunt şi linkurile spre articolele din presă, care agreghează aproape toate ştirile din baschet relevante în ultimii 6 ani precum şi subiectele dedicate juniorilor, pentru că pe ei nu-i promovează mai nimeni.

Revenind în prezent: astăzi m-a contactat Monica, "mama" forumului, cea care l-a bibilit şi ţinut sub control de-a lungul anilor, pentru a-mi spune că renunţă la partea de administrare. Decizia nu e pripită ci logică: Asociaţia "Al 6-lea jucător" are planuri mari şi cu forumul, o să-l integreze site-ului asociaţiei www.csufans.ro. Noi neavând timp mult la dispoziţie, Monica în calitate de administrator/designer/programator, eu ca moderator, e firesc să-l predăm unora care vor şi pot să facă treabă. Bineînţeles, nu ne retragem complet, rămânem membri, cititul forumului este o activitate zilnică pentru mine, de acum o să fie mai uşor pentru că nu va trebui să încerc să găsesc formule de compromis între bici şi zăhărel, pentru a nu lăsa unele situaţii tensionate să scape de sub control. 

Cam atât am avut de spus, dacă mai îmi amintesc ceva relevant o sa fac un update :)

Monica, multumesc de încredere şi de excelenta colaborare! 
Dragilor, a fost onorant să vă bat la fund! :)) 
Hai CSU!

duminică, 27 februarie 2011

Poza de la miezul nopții

Las Vegas, The Strip:


Ondskan

Cine s-a uitat la profilul meu a văzut că una din cărțile preferate îi aparține lui Jan Goillou și se numește Ondskan (Evil în engleză). Șansele-s mici să o fi citit, deși a fost tradusă în românește în urmă cu vreo șase ani de Humanitas.  De curând am văzut că există și un film făcut după carte, tot de suedezi - au o literatură respectabilă care nu începe cu Millenium. Așa că am  făcut rost de varianta HD, recent apărută, deși filmul e din 2003 și m-am bucurat să-mi amintesc detaliile poveștii. Este vorba despre un tânăr abuzat de tatăl vitreg, care reflectă violența mai departe și ajunge să fie exmatriculat din școlile publice, singura șansă de a da la un colegiu bun este să facă un an într-o școală privată, de elită, fapt pentru care maica-sa trebuie să vândă niște tablouri și lucruri din casă. Ajuns în respectabila instituție de învățământ, descoperă un sistem de disciplină abuziv, impus de cei din anii superiori care terorizează clasele inferioare. Cum rezistă fără a fi exmatriculat din nou dar și fără a se lăsa călcat în picioare o să descoperiți dacă citiți cartea sau vedeți filmul. Este și o poveste de dragoste pe acolo, plus ceva nazism iar totul se bazează pe fapte reale și pe ”modelul suedez” al anilor 60.
Mai multe despre autor, unele lucruri foarte interesante: http://en.wikipedia.org/wiki/Jan_Guillou
Despre lansarea cărții în România: aici

sâmbătă, 26 februarie 2011

Sfat dacă vindeți mașina

Toate telefoanele de la potențiali cumpărători le-am primit ca urmare a publicării anunțului pe autovit.ro. Nimic de la mobile.ro sau alte site-uri; deși am mai pus anunțul pe diverse site-uri de gratuite și am fost sunat de câteva ori de diverși operatori de la alte site-uri auto. Așadar, nu vă pierdeți timpul cu restul, dați un ban la autovit dar merită.

Einstein

Citind la Shnucky pe blog despre Einstein, mi-am amintit de povestea amuzantă a faimoasei poze de mai jos: după un dineu obositor cu ocazia împlinirii a 72 de ani, la care a fost în centrul atenției și tracasat de fotografi, Albert Einstein se urcă în mașină pentru a pleca spre casă. Dar nici acolo nu are liniște, un ”paparazzi” nu-i dă pace și mai vrea o ultimă poză cu el zâmbind. Așa se realizează o imagine antologică. Poza originală include și laterala mașinii, dar de obicei se folosește doar prim-planul cu Einstein.

Povestea completă: aci
Postere cu Einstein la posterland.ro: aici.
Dacă vă place relativitatea, citiți și asta.

vineri, 25 februarie 2011

Născut pentru a peria

Eu: e vreo problemă daca nu vin după ea la Bucureşti şi o trimiteţi dvs la Sibiu?
El: a, nu, doar că nu o să am eu plăcerea să vă cunosc

Despre mâncare

Ca să nu zic că n-am postat nimic azi, prin amabilitatea Electrica care ne-a lăsat fără curent şi a bateriei laptopului plus a netului mobil, vă recomand încă o dată musacaua de la restaurantul grecesc Akropolis - acum cu poze. Plus o altă recomandare de la Izi D'oro: portofolio di pollo con crudo - adică piept de pui umplut cu bacon cu garnitură de spanac şi legume.




joi, 24 februarie 2011

Songs to remember

Un clasic, un pic uitat: Journey - Faithfully.

Glen

Glenlivet, Glenfiddich, Glen Grant, Glenmorangie, Glen Elgin - Ce naiba înseamnă glen în scoţiană?
Răspuns: vale.

http://en.wikipedia.org/wiki/Glen

Am vândut mașina

Ieri. Cuiva din Timișoara, să o calce pe Nebuloasă. Dar nu vroiam să mă laud că am dat-o cu jumătate din banii cu care am cumpărat-o acum patru ani, nu... ci mă gândeam așa: dacă ar fi să plec în Germania după alta, luând în calcul peripețiile pe care le am cu amenzile în Ungaria, ar trebui să iau extinctorul, vesta și trusa medicală cu mine, nu? Că doar n-o să mai cumpăr un set nou. Vă imaginați fața ălora de la aeroport dacă eu mă prezint cu extinctorul în bagaj?

Pentru aprofundare amenzi Ungaria: http://www.calinturcu.net/2006/07/entry-for-july-12-2006.html

miercuri, 23 februarie 2011

3DSecure kinda sucks

Mi s-a recomandat de la bancă să activez serviciul 3DSecure pentru cardurile mele. Citez: ”cel mai înalt standard de securitate a plăților pe internet”. Fain, hai să-l activăm atunci. Ups:
”Respins datorita incercarilor repetate de autentificare. Va rugam sa va contactati banca emitenta”


Ce chestie, nu merge de prima dată pentru niciunul din carduri și zău că nu cred că a mai încercat cineva cu ele. Încă o victorie a informaticii!

The Sunset Limited

Show me a religion that prepares us for death. For nothingness.
Cam așa vorbește Albul. Negrul propovăduiește credința. Albul vrea să se sinucidă. E un șah al ideilor. Aveți 90 de minute și vreți să vă utilizați creierul? Uitați-vă la un film regizat de Tommy Lee Jones, cu el însuși și cu Samuel L. Jackson. Pe tot parcursul lui m-am gândit ce fain ar fi dacă asta ar fi o piesă de teatru. Dacă i-aș putea vedea de la 5 metri. Nu se întâmplă mare lucru în afară de dialog. Dar e un dialog plin, filosofic, interpretat de doi actori de excepție.

Sau puteți să vă holbați la emisiunea Românii au talent. Am auzit că e plină de ciudați. :D

marți, 22 februarie 2011

Să spălăm bulgărește parbrizul

O vechitură de Ford cu numere de Bulgaria, în fața mea la semafor. Deschide șoferul geamul, scoate o sticlă de 0.5 litri și cu mișcări repetate aruncă apă pe parbriz. Apoi pornește ștergătoarele. Metoda asta n-o știam! Am coborât eu o dată din mașină, când veneam de la Brașov și am aruncat zăpadă pe parbriz, că înghețase lichidul în tuburi și nu mai vedeam nimic, dar faza cu sticluța mi-e nouă. Oare în mașină are o găleată din care o tot umple? Sau un bax de apă plată?

Idei în dialog

x: Turcule, te-ai facut rau, cred ca ai nimerit numai taximetristi nepotriviti
c: ai taximetristi in familie?
x: tata
x: dar e al doilea job pe langa cel de ofiter
c: :))
c: pai vezi, la tine e altceva. io ma refeream la aia cu taximetria la baza
x: si cum faci delimitarea? ca din cate stiu eu nu exista scoala de taximetristi
c: dupa creier
x: am vrut sa-ti dedic o postare "cand turcu se intreaba, x ii raspunde" dar m-am razgandit
x: iar tata mai are si un fiu, deci fac si baieti
c: e facut pe vremea cand era ofiter :D
x: :))
x: i-am dat link sotului meu
c: deci acum ma uraste si mai multa lume :D
x: nu, a ras copios
c: inseamna ca te-a recunoscut
x: deloc
x: a spus ca se simte onorat ca m-am casatorit cu un ardelean , ca nu-mi doresc BMW, ca am facut facultatea la Sibiu, master-ul, doctoratul, ca are o sotie care nu are ticuri decat verbale.
c: :))

luni, 21 februarie 2011

Fata mea este model, tatăl ei a fost la fel

Cunoașteți vreo fată de taximetrist? Dacă da, e un copil/adolescent/om normal? Vă întreb pentru că deja am adunat niște povești din cursele cu taxiul și-mi fac probleme. Bine, trecem peste faptul că n-am auzit șofer să vorbească despre băiatul lui, probabil ăștia fac numai fete sau am eu față de ginere de taximetrist. Între claxonatul unei bunăciuni de pe trotuar și înjuratul altor participanți la trafic, cam astea-s poveștile:

- Fata numărul 1: își dorea BMW. Nu ceva de fițe, ci unul mic, compact. Tac'su își iubea progenitura, deși parcă nu i-ar fi cumpărat aspirator de bani. Din păcate pentru ea, a dat părintele exact peste mine, capsat, venind de la service, așa că nu cred că o să i se indeplinească visele prea curând. Ironia situației e mai evidentă decât un negru la Poplaca, așa că nu insist. Sau poate taximetria e mină de aur?

- Fata numărul 2: cuminte, dom'le, nu parașută ca altele. Nu-i plac cluburile, acum a ieșit prima oară în Liquid, la majorat. Ghinion, le-or furat gecile și poșetele. Deși el i-a spus să nu-și ia decât banii și strictul necesar - așa se merge în club. Misterul e de unde știa el, că n-avea față de clubber.

- Fata numărul 3: cum stăm noi la semafor, ne depășește o salvare, doar cu girofarul pornit, că era 11 noaptea. Taximetristul atoateștiutor, deslușitorul tainelor universului, arbitrul traficului: "dă drumul la sirenă, 'tu-ți m.m.". Mă pune dracu să deschid gura, să-i zic că poate omul nu vroia să scoale tot orașul, că girofarul ăla e suficient de puternic ca să te facă atent noaptea, chestii din astea de bun simț.  Nimic. ”Ba să pună sirena, că uite la boul ăla cu BMW ce repede mergea, poate intra în el”. Sesizați recurența problemelor cu posesorii de BMW, da? Apoi tot el continuă ”apăi și dacă pornea sirena, probabil ăia din mașină ascultau muzică tare și n-auzeau”. Drobul de sare, reinventat.  ”I-am zis la fiica-mea, să n-o prind cu căștile în urechi pe stradă. Dacă vrea să asculte muzică să asculte la maică-sa acasă.” E oarbă, domnu?

Așadar, eu îmi imaginez fata de taximetrist (cu excepția celei de la nr 1) drept un șoricel sfios, cu un mic tic - i se zbate un ochi sau colțul gurii.  E genul care visează să plece la facultate în alt oraș și să-și refacă viața, eventual să cunoască un moldovean vânjos, care să impună respect. Vă dați seama de câtă intimitate are parte dacă iese la o intâlnire cu un băiat? Cu taxiul nu pot să meargă iar mașina nefericitului va fi reperată oriunde. Consemnul la frontieră e glumă pe lângă rețeaua ăstora. Elvis has left the building...

duminică, 20 februarie 2011

Poza de la miezul nopții

Directia 5, Vintage Pub:

Organe de mașini

Românu-i foarte atașat de organele lui interne; și nu doar fizic. Am auzit de curând o expresie pe care n-o știam (de unde rezultă că e bine să socializezi cu minoritățile conlocuitoare și mă refer prin asta la olteni): ”m-am împipotat”. Adică s-o fudulit. Juriul n-a deliberat deocamdată dacă ”mă fudulesc” sună mai mișto decât ”mi s-a umflat pipota”, că doar și fuduliile-s organe, nu? 

Temă pentru acasă: a se studia expresiile și a se identifica regionalismele asociate:
- ”îi dă la pateu”
- ”mă arde la lingurică”

sâmbătă, 19 februarie 2011

Din auzite

1. Cum mergeau ei așa cu mașina de firmă, venind din delegație, el la volan, ea lângă:
- mă Dragoș
- da Camelia
- nu-i dai a patra?
- bine Camelia
Schimbă din a cincea în a patra. Pauză...
- tu Camelia, de ce m-ai pus să bag a patra?
- n-auzeam motorul

2. Drum în pantă (la vale, pentru ecologiști):
- mă Dragoș
- da Camelia
- nu oprești motorul?
(WTF??)
 - nu Camelia
Pauză...
- de ce să opresc motorul Camelia?
- ca să respire
(WTF?? x2)
- cine te-a învățat asta, Camelia?
- tata... e instructor la școala de șoferi

vineri, 18 februarie 2011

Mic paradox bancar

Mi-am mai adus aminte de o cerință birocratică. Dacă vreau să-mi fac un card de credit la banca unde am contul de salariu trebuie să le duc adeverință de venit. Nu-i overkill din moment ce toate datele sunt deja în sistemul lor, ei virându-mi salariul în cont și având și borderoul?

Later edit: mi-am căpătat cardul. E... auriu.

Te vrem în tribune!

Aveți planuri sâmbătă ora 18? Dacă sunteți în Sibiu vă invit la un meci de baschet pe care-l presimt frumos: CSU Sibiu - Tg. Mureș. În acest sezon la puține meciuri ne-am mobilizat dar acum este cazul să-i ajutăm din tribune, avem nevoie de multe victorii pentru a intra în playoff și trebuie să-i susținem moral. Ne-am întărit în iarnă, echipa începe să joace, o să fie o atmosferă frumoasă în sală, așa că scoateți tricoul galben de la naftalină, luați doi-trei prieteni de aripă și veniți la meci! Dacă-i frig dau eu ceaiul :) Contez pe voi, anonimilor!

joi, 17 februarie 2011

Songs to remember

Încă una bună, deși tristă. Parcă nu-i așa superficială, nu? Roxette - I'm glad you called.
Versurile: http://roxette.se/lyrics.php?show=148

Direcția5@Vintage pub

N-am vrut să mă duc. I-am văzut la mare, acum mulți ani, n-a fost urât dar nici nu-s pe felia mea de muzică. Dar dacă am fost invitat, nu puteam fi nepoliticos, nu? :) Proporția a fost de 4 femei la un bărbat, vreo 200 de persoane au umplut pub-ul. La 10 fix a început concertul și la 12 s-a terminat, cu o pauza de 15 minute la jumătate. Cât privește punctualitatea și seriozitatea, patronii localului i-au lăudat generos pe cei de la D5. Au fost mici probleme cu sonorizarea la început, cel puțin în locul unde stăteam eu nu se auzea foarte bine, dar le-au remediat prompt. Băieții au cântat piese noi și vechi, își promovează noul album căruia i-am remarcat coperta elegantă, n-o să intru în detalii că nu le cunosc discografia prea bine. Haioase fetele groupies din fața scenei, care în a doua parte a show-ului au cântat în fiecare pauză dintre piese hituri D5. 

Trebuie reținut că din două în două săptămâni, miercurea, o să fie concerte live, următoarele două formații programate sunt Taxi și Compact. Filmulețul o să apară în curând la Brylu, care a filmat mai ceva ca ăia de la Antena1.

Îmi cer scuze pentru review-ul telegrafic, da-s obosit. Stop :)

Aberația de engleză

Încep un nou serial cu difuzare neclară: engleza pentru ingineri și botaniști.
Astăzi vorbim despre expresia ”stand-up man”.

Explicație: 
Transporturi: un bărbat cu abonament la autobuz, totdeauna stând în picioare, pentru că cedează locul bătrânilor;
Apicultură: o persoană cărea îi e frică să stea jos, ca să nu se așeze pe o albină;
Muzică: acela care se ridică în picioare la concerte de muzică clasică de urlă cei din spate ”stai bă jos că nu vedem scrisul”;
Electricitate: cel care schimbă becurile / stadiu intermediar spre ”fried-up man”;
Sport: fotbal - portarul, polo - arbitrul, curling - arbitrul de linie;
Aviație: arabul ăla bărbos și simpatic;
Transhumanță, păstorit și agricultură: baciul ardelean;
Bioagricultură: baciul ardelean cu certificat de producător, îmbăiat luna curentă;
Clubbing: turcu în oldies.

A nu se confunda cu stand-up cafe, care desemnează o cafenea fără scaune dar plină de capre.

miercuri, 16 februarie 2011

Multă atenție la nevoile clientului

Mi-am făcut ieri timp în pauza de masă și am mers la BT pe Centru ca să-mi schimb cardurile (unul de credit și unul de debit). Totul bine și frumos, doar că domnișoara responsabilă cu ele avea promoție la Mastercard Gold, card de debit, să-l botezăm MGD. Cu cip, cu facilități, cu asigurare de călătorie, dar și cu 0,2% comision de extragere și taxă anuală de 80 de lei. Mă convinge să-mi schimb cardul de debit/salariu cu ăstalalt, pentru cip, nu pentru altceva - în străinătate începe să conteze, unele magazine refuză plata dacă n-are cardul cip, plus că o să pot face plăți pe internet direct cu cardul de debit. 

Eu scriu formularul pentru MGD, ea-mi ia cardul de debit nou nouț Visa Electron și mi-l distruge. Anterior mi l-a distrus și pe cel care expira. MGD urma să fie înlocuitorul VE, nu merg ambele în paralel, au același cont la bază. Ridic privirea din foi și îi zic: 
- pe ăsta nou când mi-l dați? 
- peste o săptămână, răspunde ea candid. 
- și eu ce fac până atunci, că nu m-ați întrebat dacă vreau să scot niște bani, mi-ați distrus ambele carduri și m-ați lăsat fără finanțe! îi zic, amuzat doar, pentru că scosesem întâmplator niște bani ieri.
- aveți cardul de credit, răspunde ea netulburată.

Mișto, nu? O săptămână o să trăiesc din împrumuturi.

Later edit: ca să nu ne luăm prea în serios, vă menționez că se pot scoate bani de la ghișeu sau se poate bea pe datorie :))

marți, 15 februarie 2011

Bonus de fidelitate

Mersul la sală oferă din când în când și alte satisfacții decât o poftă de mâncare exacerbată. Înainte de a detalia trebuie să spun că sala noastră de cartier e liniștită, nu vin gherțoi dar nici  mimoze, așadar te poți concentra liniștit și poți lucra fără a fi întrerupt de hăhăieli sau concursuri de miss ganteră. Din păcate aseară ordinea firească a universului a fost perturbată. Grav. A apărut în peisaj o fitzi (piți cu fițe). Costum de sport mulat, relativ acoperitor, cu o mică excepție, pieptul, unde un designer pervers i-a făcut o tăietură generoasă. Fata a fost foarte conștiincioasă, a executat toate exercițiile pentru abdomen posibile și imposibile, ba chiar de mai multe ori, ca să aprofundăm. V-am zis că avea costum mulat? 

Dar ce înseamnă exercițiu imposibil? Pentru mine e ceva ce văd doar la tv, la concursurile de gimnastică, de exemplu urcatul pe multifuncțional, atârnatul de bară cu capul în jos, la 2 metri și făcut abdomene - în sus. A fost chiar haios, o singură fată pe post de liliac și vreo zece băieți care au uitat de ce-au venit și s-au strâns în cerc. La bis am avut parte de o altă premieră, cum stătea ea atârnată de membrele superioare s-a gândit să-și treacă picioarele printre mâini și să sară de sus printr-o rotire spre spate. La fel de amuzanți au fost și băieții, ce poți să faci într-o sală de sport relativ mică, plină de oglinzi, ca să nu te holbezi ca nesimțitul? Îți verifici telefonul, unghille, crăpăturile din tavan, curățenia podelei, fixezi un punct de pe perete, orice numai să nu pari obsedat. Oameni cu bun simț, deh. Sper să nu mai vină.

Caritas

”Angajații spitalului Caritas au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva transformării unității lor medicale în azil.”
Se putea și mai rău, îl puteau transforma în joc piramidal. :D

luni, 14 februarie 2011

Idei în dialog

calin: la multi ani valentine
valy: mersiiii
calin: cateva cuvinte pentru toti cei pe care i-ai nenorocit pe viata?
valy: meri mah

Charm school

A apărut noul album Roxette. Deși nu conține hituri de care o să ne amintim peste ani, are câteva piese bune, dar care încep să-ți placă după o ascultare mai atentă. Așa că l-am lăsat pe repeat tot weekendul înainte să mă pronuț. Ca de obicei punctul lor forte sunt baladele, preferatele mele sunt Speak to Me și In My Own Way, dar nici celelalte nu-s rele. Despre piesele alerte nu-i mare lucru de spus, au rămas la fel de prostuțe și antrenante. Big Black Cadillac m-a scos din sărite la început dar e catchy după a 10-a ascultare. After All și Dream On sunt pop de anii 80 clasic, puteau fi cântate de orice altă formație (preferabil de adolescenți) care se uită la Beatles ca la soare. Per ansamblu sentimentul meu dublat și de un interviu pe care l-am citit este că Gessle și-a răscolit prin arhivă și prin cântecele rămase la stadiu de demo, le-a mai prelucrat, a îmbinat niște piese din mai multe perioade și a ieșit un album din resturi, neunitar dar decent - mă temeam de mai rău după single. Îl mai ascult de câteva ori și apoi probabil ia calea unui folder îngropat pe hard. 

duminică, 13 februarie 2011

Get Low

Un film frumos pentru o sâmbătă liniștită. Povestea unui bătrân ce poartă un secret care l-a urmărit toată viața. Clasic. La fel ca și Robert Duvall, care mai produce un rol memorabil la bătrânețe. Îmi plac astfel de filme, cu actori bătrâni și plini de vitalitate, care dau tot ce au mai bun și nu pot sta departe de ecran. Bill Murray face și el un rol serios, deși e mai greu să ștergi amprenta comediei la 60 de ani. De savurat.
http://www.imdb.com/title/tt1194263/

PS:Exces de ”bătrân” dar asta-i ideea...

sâmbătă, 12 februarie 2011

Prăvale baba

În principiu nu-i ok să faci mișto de persoana ta când pot să facă atâția alții în locul tău, dar e sănătos, că nu-i bine să ne luăm prea în serios. Azi noapte, bineînțeles că la Oldies, mă deplasez spre baie, pe scurtătură, adică pe scenă. Cobor cele două trepte ale podiumului și când pun piciorul jos, îl simt cum fuge și odată cu el 0,1 tone de turc o iau la vale pe spate. Călcasem pe o sticlă de bere goală ce odihnea pe podea. Din fericire cursa a fost scurtă, am aterizat cu fundul pe scenă, deci am căzut doar vreo 20 de centi, problema a fost că în încercarea mea de a mă redresa mi-am înfipt mâna în pantalonii sau cureaua unei tipe care a avut ghinionul să fie în proximitate.  S-a panicat un pic, că deh, nu-ți e tot una când simți o mână înfiptă în fund, dar mi-am cerut scuze și am salvat ultimul gram de demnitate, deși altă domnișoară din fața ei râdea cu lacrimi. Niciun ponei n-a fost rănit în decursul cascadoriei.

vineri, 11 februarie 2011

Moment Kodac

Colegul Vali a venit ieri la lucru ca un lord englez, în gipanul unui prieten, proaspăt adus din Regat și înmatriculat în Ro. Prietenul la volan, în dreapta, Vali în stânga, că dacă-i mașină englezească are și volan pe partea greșită. Strada Gimnasticii, îngustă și cu sens unic, are o singură bandă de circulație. Pe care au blocat-o ei când au oprit mașina ca să se dea jos Vali. În spatele lor era un moșulică într-o altă mașină. Când îl vede pe colegul că se dă jos din stânga își imaginează că lasă mașina în mijlocul drumului și pleacă. Așa că se enervează, își înfige o mână în claxon, începe să se agite și să urle. Vali se uită la el mirat. Moment în care gipanul pleacă și moșul rămâne blocat, cu gura căscată. Cică momentul a fost priceless.

joi, 10 februarie 2011

Songs to remember

Tori Amos - Winter, de la începutul carierei. Sfaturile tatălui pentru fetița lui:

Plus încă una de excepție - Crucify:
http://www.youtube.com/watch?v=q8ljHOSqc4A&feature=related

Test Google Translate

Google a scos o nouă aplicație pentru iPhone, Google Translate. Pe lângă introducerea textului, în câteva limbi se poate și vorbi iar aplicația încearcă să traducă ce ai spus în microfon. Din păcate limba noastră maternă nu este una din acestea așa că l-am testat în germană. Dacă spui mai mult de un cuvânt rezultatele devin foarte haioase.

Testul propriu-zis a pornit de la ideea că te poți face foarte ușor de râs dacă încurci cuvinte ce se aseamănă. De exemplu, în română între ”diaree” și ”gunoi” nu e nicio asemănare fonetică, în germană însă ”durchfall” și ”abfall” sunt relativ ușor de confundat. 

Așadar să vedem cum s-a descurcat Google Translate:
- în primul rând fiecare cuvânt rostit singur a fost tradus corect, chiar și cu pronunția mea;
- combinația ”abfall durchfall” n-a mers în niciunul din cazuri, chiar și atunci când l-am pus pe un coleg sas să vorbească în microfon. Au ieșit tot felul de traduceri, cea mai haioasă: ”abfall duschwand” / ”deșeuri de duș de perete”;
- ”abfall im durchfall” ne-a produs un râs isteric, a fost analizată corect dar tradusă prost: ”picătură în ...” (înlocuiți punctele cu traducerea corectă a cuvântului durchfall).

Scuze celor cu stomacul sensibil.

Idei în dialog

x: 
x:
c:
x: si ala o fi rusinat
c: intrebare: au dus 60 de vamesi si politisti la bucuresti cu elicopterul, pentru audieri
c: la 15 le-au dat drumul
c: i-au si dus inapoi de unde i-au luat, tot cu elicopterul?
x: corect ar fi sa-i duca inapoi tot cu elicopterul
c: exact. poate i-au luat din pat
c a ajuns omul la bucuresti doar in pijamaua lui de matase
c: cum sa vina cu trenul, iarna, 24 de ore pana in moldova?
x: il scot in strada si ii zic: ai bani de taxi ?
c pai da, ca astia sunt aia saraci, ca le-au dat drumul
c: macar sa le semneze naibii o delegatie
x: sa deconteze
c: sa ia diurna pentru cat au stat la interviu, ca doar au fost la institutie conexa
x: normal

miercuri, 9 februarie 2011

De la baschet la twitter

Marți e seara de baschet iar miercuri e totdeauna dificil să mă ridic din pat. Mă simt ca și când aș fi fost prelucrat cu bătătorul de șnițele dar tot e bine că n-am nicio treabă cu tăietorul de castreveți, dacă-mi e permis un banc industrial. E drept, nu totul se datorează vârstei, noi nu jucăm chiar ca niște demoazele, contactul fizic și apărarea ”agresivă” sunt unele din părțile dure, dar plăcute, ale acestui sport. Nu agresivitatea e cea care place ci faptul că-ți determini limitele fizice, că poți face diverse artificii tehnice sau poți apela la improvizații pentru a te impune în fața  unui adversar mai puternic sau că-l poți domina, dar nu subestima, pe unul mai slab. Dacă ai și niște coechipieri pe care îi duce capul, bucuria jocului e imediat mai mare și baschet pare un sport simplu. Deși m-am apucat și de tenis, parcă n-am aceeași tragere de inimă și satisfacție, nu-i sport de echipă și de contact, e clar că nu poți să mergi la fileu și să-i crăpi capul cu paleta adversarului dacă te scoate din sărite, pe când la baschet e mult mai simplu să-l faci să plătească, plus că totdeauna ai încă patru oameni pe care poți da vina - disclaimer: glumă, puteți să mă chemați la tenis în continuare.

După o seară cu patru-cinci meciuri intense, te mai poți târî doar până la dush, apoi în pat la un somn agitat. Ba chiar mi se întâmplă să tresar în somn, mă trezesc întinzând vreo mână sau vreun picior ca urmare a unui spasm muscular. Există o explicație științifică pentru asta, dar dacă aș dormi cu cineva cred că aș băga-o în sperieți. Azi noapte am visat... Twitter și cozi de maimuță. Bine că n-am Facebook! 

Ping-pong cu BT

Acum doi ani, când mi-au expirat primele carduri, m-am dus la agenția unde îmi rezolvam problemele curente, pe Centru, ca să mi le iau pe cele noi. M-au trimis la sucursală, pe Calea Dumbrăvii. Acum îmi expiră următorul set de carduri așa că m-am dus direct la sucursală. Greșit. Cardurile mele sunt la agenția de pe Centru. A vrut domnișoara să-mi explice ce s-a întâmplat dar n-am mai lăsat-o, oricum nu mai conta. Acum, de dragul postului, parcă aș fi interesat să știu totuși care-i logica, poate peste doi ani le mută înapoi.

marți, 8 februarie 2011

D-ale carnavalului

Dacă decembrie e luna cadourilor, februarie e luna carnavalului. Probabil pentru că trebuia să se întâmple ceva și în acestă lună, să revigoreze lumea după acalmia începutului de an. Segmentele de piață ce pun botul sunt împărțite relativ oblu: V-day e pentru tinerii îndrăgostiți; carnavalul pentru copii, tineri ce și-ar dori să fie îndrăgostiți și adulți ce-au dat în mintea copiilor. 

Care-i amuzamentul la carnaval, că eu n-am înțeles niciodată? Te îmbraci în pirat că vrei să vezi cum îți stă cu petec pe ochi? În prințesă pentru că în restul anului râde lumea de tine dacă ieși cu tiară din casă? Misterul de a descoperi ce frumusețe zace sub masca aceea strălucitoare? Are lumea mai mult curaj să se bage-n seamă undercover? Am văzut în toamnă la Halloween unele costume haioase, dar nu suficiente încât să mă convingă că acest obicei trebuie perpetuat și dedicat celor peste 10 ani. Mi s-a părut plictisitor în școala generală, mi se pare și acum la fel. Majoritatea oamenilor n-au suficientă imaginație sau bani (nici eu nu aș investi în așa ceva), așa că-și trag câte un cearceaf alb și pretind că-s stafie, soră medicală sau sultan. Vă rog, ori o faceți ca lumea, ori stați acasă. 

Mica Veneție de depresiune

Duminică s-a topit asfaltul. Mergând cu mașina pe o stradă secundară transformată în canal venețian aud la un moment dat niște strigăte în spate. Văd în oglinda retrovizoară doi tovarăși, lângă o Dacie parcată pe trotuar, ce gesticulau furioși în urma mea. Nu-i observasem înainte, fiind mascați de mașină și lucrând sub ea, așa că le-am tras o baie de m-au ținut minte. N-am dat înapoi să le cer scuze, în primul rând pentru că strada nu-i service auto și în al doilea rând pentru că n-aveam chef să iau bătaie.

luni, 7 februarie 2011

Orange n-a auzit de tanda pe manda

După cum se poate vedea mai jos, prietenii mei de la Orange continuă să aibe probleme informatice. După toată telenovela cu opțiunea aceea de trafic de date facturată aiurea credeam că măcar o simplă scădere pot face. Luna trecută au operat reducerea corect pe factură, luna asta nu mai știu să scadă cât adună. Mi-au furat 3,44 lei. Mai puneam 1,56 și-mi luam o apă în Oldies :)) Să-i iert?

Mai am vreo 18 luni de contract, dacă continuă așa la final aș putea să le cer vreo 60 lei plus penalități. Dacă crește euro chiar mai mult. S-ar putea să-mi ajungă de-un concediu în Egipt :))

Să mirosim fără profesor

Sâmbătă seara am fost la teatru, ca de obicei am văzut jumătate de Sibiu și cealaltă jumătate m-a văzut pe mine, e incredibil de frumos câți prieteni și cunoscuți amatori de cultură am - sau e orașul mic? Am vrut să merg la premiera piesei ”Îmi place cum miroși” dar n-am mai prins bilete, așa că am luat la cea de-a doua reprezentație. Comedie. Descrisă foarte frumos de Cristina, n-are sens să reiau cronica (http://orin-mylife.blogspot.com/2011/01/imi-place-cum-mirosi.html), o să fac doar câteva precizări subiective: unele momente și poante sunt foarte bune dar câteva sunt trase de păr iar piesa la un moment dat pare un pic lungită, ar fi fost poate mai bine să fie cu 30 de minute mai scurtă și mai alertă. Nu cred că au reușit prea bine actorii, în afară de Norman (Ciprian Scurtea), să sugereze dezvoltarea ”chimiei” care duce la deznodământ. Chestie de gust, în 95% din timp piesa e plăcută, așa că v-o recomand, unele schimburi de replici m-au surprins și stimulat intelectual.

duminică, 6 februarie 2011

Poza de la miezul nopții

Niște Londra:

Uite popa, nu e popa

Mi-am adus aminte, scriind postul de ieri, de un alt incident în trafic. Miercuri mergeam pe un bulevard dublu, cedez trecerea la niște pietoni, pe banda întâi țâșnește o mașină mică. Ne aliniem în paralel la următorul semafor și mă uit să văd cine-i vitezomanul: un domn mai solid, cu barbă, care tocmai își făcea nenumărate cruci, își șoptea în palme, mai că nu-și scuipa în sân. Am dedus că e preot și că se bucura că nu i-a călcat pe ăia de pe trecere. Apoi și-a pus tacticos niște ochelari gen Top Gun pe figură și n-am mai fost așa sigur de supozițiile mele. Mai ales că era și pe înserate.

sâmbătă, 5 februarie 2011

Un semafor cu personalitate

Nu știu ce-i în neregulă cu semaforul de la trecerea de pietoni de pe Șaguna, dar săptămâna aceasta m-a băgat în sperieți de două ori. Prima oară am crezut că eram adâncit în gânduri și am trecut pe roșu - pentru că mașinile de pe sensul opus stăteau la semafor, ba mi-am făcut o cruce cu limba că n-am călcat pe nimeni (și eu nu-s religios). A doua zi, aceeași poveste: pe contrasens mașini la semafor, la mine verde. Am frânat, m-am uitat cu atenție: la pietoni roșu, pe sensul opus roșu, la mine, într-adevăr, verde. Sper să n-apucăm momentul când va fi verde și la pietoni simultan cu mașinile.

vineri, 4 februarie 2011

Posterland.ro, bloguri și facebook

Despre Posterland și Oldies, de la prieteni: http://nebuloasa.info/postere-si-povesti

Mă învățați să fac popcorn?

Acum vreo doi ani mi-am luat cel mai tare cuptor cu microunde pe care l-am găsit. Cu grill, cu o grămadă de opțiuni, o nebunie, un Veyron al cuptoarelor, mândria oricărei gospodine. Dar nu și a mea. Pentru că eu în majoritatea cazurilor prepar în el... popcorn. Și îl arde!! Jumătatea care înflorește mi-o face scrum iar jumătatea cealaltă n-apucă să se mai desfacă - din cauza norilor negri, alarmei de incendiu și a mirosului de ars.
Problema e că nu are trepte reglabile de putere, de fapt are, dar nu mă prea ajută, adică e doar puterea maximă cu diverse intervale de pauză între emiteri, așa că ultima oară am reușit măcar să nu-i ard de tot pe ăia făcuți. Ba chiar am citit și instrucțiunile! Am parcurs toate cele 30 de pagini, am învățat să fac trei feluri de plăcinte, friptură, mici și somon afumat iar când am ajuns la ultima pagină, la mențiuni, scria așa: se poate face și popcorn, citiți instrucțiunile de pe ambalaj. Argggg!

joi, 3 februarie 2011

Songs to remember

Miro - The Cure, o altă clasică Cafe del Mar. Aș vrea să vizitez Ibiza doar pentru acest local... 


PS. Am găsit metoda să vă scot din anonimat. Cine-i interesat de o compilație cu piesele mele favorite să-mi dea un mail.

PFA și norma de venit

Ultimul scandal, legat de PFA la norma de venit: dacă aveți mai multe coduri CAEN ați încurcat-o, va trebui să plătiți norma de venit pentru fiecare cod în parte! Ies niște sume frumușele. Se pare că e pe bune, am aflat de problemă de la câțiva prieteni din IT (thx Sorin, Liviu) și m-au rugat să o popularizez și eu.
Detalii aici:

Știri Posterland.ro

Bannerul de jos trebuia să acopere un geam întreg al unui magazin asociat din Sibiu, dar proiectul n-a mai fost pus în practică. În schimb ne întărim prezența în online, avem bannere pe:

Intrați să le vedeți, sunt diferite, am încercat să le adaptez la specificul site-ului. Le mulțumesc celor pomeniți mai sus și vreau să-i menționez și pe alți vechi prieteni care ne ajută:

Anul trecut am decorat următoarele baruri, puburi și restaurante:

Mai găsiți posterele noastre și în Pappy's, un băruleț din Terezian, plus încă vreo două alte locații cu care n-am avut contact direct, una în Sibiu și una în Mediaș.

Pentru luna aceasta pregătim o reîmprospătare a stocului, cu multe sute de titluri noi și o să livrăm produse celor de la Old Nick Pub, din Sinaia.

miercuri, 2 februarie 2011

Dacă doriți să recitiți

Idei în dialog

c: cand ai timp tre sa-mi povestesti in scris faza cu politistele si biletul vecinei
x: dracu mai stie
c: bine,te ajut
c: deci ajungi acasa si vezi in usa lor un bilet. corect?
x: corect. si ma pune dracu sa-l citesc
x: da asa pe fuga ca imi era jena, daca deschidea vreuna dintre ele usa
x: in prima faza am crezut ca e un bilet din ala de la electrica si de la gaz
x: ca nu ati fost acasa
x: cand colo, vecina de jos, de sub ele
x: incepe: tu fato, ti-am spus de atatea ori sa nu mai umbli cu tocuri pe parchet
c: :))
x: nesimtito, ca se aude si patul cand ti-o tragi
c: :)))
x: probabil ii era ciuda ca ea nu si-o tragea
x: le-a porcit de asa ceva mai rar
c: vecina asta de jos ce varsta are?
x: culmea, e de varsta lor
c: du-te..sub 30?
x: ca daca era o babaciune mai exista o scuza
c: asa. si dupa ce-ai citit biletul ce-ai facut?
x: bou ce sunt, in loc sa il iau si sa ma duc la y sa fac o copie, sun la ele la usa si le zic: aveti un bilet de la vecina de jos
c: :))
x: s-au blocat cand au citit
x: si le-am cerut biletul sa fac o copie
x: nu mi l-au mai dat
x: deci ala, daca il bagam pe net era de istorie
c: ele-s doua acolo si vecina de jos se adresa doar uneia?
c: si au citit ele biletu cu tine in usa?
x: nuu
x: mi-au zis cand am cerut sa mi-l dea sa fac o copie
x: le-a fost rusine si lor de cuvintele alea
x: penala faza
c: vecina de sub tine nu ti-a lasat bilet?
c: ca umbli cu tocuri pe parchet?
x: :))
x: baba? are curaj?
x: sincer, ma gandesc sa dezlipsec aparatoarele de la scaune. sa zgarie putin gresia in bucatarie
c: lasa ca si asa parca zicea ca joci bowling in sufragerie la 5 dimineata
c: si cand colo tu jucai fotbal cu chilotii 
x: nu bowling. biliard
x: si y s-a suparat ca nu l-am chemat si pe el
x: da eu eram pe la cluj
c: pai da, ce prieten esti tu, sa joci singur biliard...
c: ti-ai luat masa de biliard si noua nu ne zici
x: :))
c: nu stiu cum s-a nimerit, dar etajul 1 la voi e de exceptie

marți, 1 februarie 2011

Niet net

Iar nu-mi merge internetul acasă, de ieri. Doar acum am făcut sesizare, în ideea naivă că s-o fi rezolvat de la sine în cursul zilei - sigur! La hotline mi-a răspuns un băiet plictisit, când i-am zis de problemă a început să recite poezia învătață pe dinafară: ”vedeți in dreapta jos o iconiță cu două calculatoare...” Stop! Nu l-am mai lăsat să-și răcească gura pentru că:
- sunt pe MacOS, unde bara de meniu e sus, dar asta i-o trec cu vederea că e un sistem relativ exotic;
- sunt conectat printr-un router wireless - asta putea întreba, iconița cu cele două calculatoare apare doar la conexiune cu cablu de rețea și doar dacă...
- nu ești pe Windows 7, unde iconița e schimbată - și asta putea întreba.

Concluzia e cea de la orice post de-al meu cu hotline-uri. Sunt prost instruiți și fără chef.
Am încercat să mă ajut singur, desfăcându-le cutiuța de pe casa scărilor cu foarfeca, dar o restartare a echipamentului lor n-a ajutat, era păcat să fie așa simplu și să aștept 72 ore după intervenția lor. Până una-alta trăiască netul mobil de mică viteză.

Oare robinetul ăsta ce face?

Unul din colegii mei, a vrut să arate că dacă pe diplomă scrie inginer IT e musai să te pricepi și la termotehnică în general respectiv centrale de apartament în particular. Bineînțeles fără a RTFM. Așa că și-a încărcat instalația cu apă (sună un pic pervers, știu) pentru că era presiunea scăzută. După care a observat că de la un anumit robinet de sub centrală picura un pic (doi pici, trei pici etc). S-a gândit să-l strângă... și-a rămas cu el în mână, era cel de golire de urgență - ăla nu se strânge, ăla pușcă când e cazul. Până nu s-a scurs și ultimul strop de apă din instalație n-a reușit să-l pună la loc. Au urmat câteva ore de șmotru.