Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

vineri, 30 mai 2014

Fișiere mari: pro user tips

Două chestii care mă ajută la lucrul cu fișiere mari:

1. Am scris un ghid de utilizare, cu multe imagini. Fișierul Word are 1,6 MB, PDF-ul generat din el are vreo 8. Opțiunile de export din Office n-au ajutat, dar i-am putut reduce mărimea sub MacOS fără a avea alte programe instalate:
- am deschis pdf-ul în Preview
- am apăsat tasta Alt și ales din meniul File - Save As... (fără Alt apare altă opțiune, Duplicate)
- în fereastra apărută am selectat în opțiunea Quartz Filter: Reduce file size


Fișierul meu a fost comprimat la 1,4 MB. Bineînțeles, a făcut asta prin compresia imaginilor, deci nu aplicați procedeul asupra unui document pe care-l trimiteți la tipografie, dar pentru o printare normală sau vizualizarea pe ecran diferențele sunt insesizabile.

2. Thunderbird încorporează sistemul FileLink, util pentru trimiterea fișierelor mari, nu prin email (unde este conținut doar un link) ci prin diverși furnizori de spațiu de stocare online. Eu folosesc Box.com, dar are suport și  pentru UbuntuOne și YouSendIt. Detalii despre configurarea FileLink găsiți aici.

Funcționează așa: atașezi un fișier mare unui email. Thunderbird observă că are peste X megabytes (x este configurabil) și se oferă să-l trimită prin Box. Dacă accepți, aștepți să-l urce pe site și la final apare în textul mailului link-ul de download. În timpul ăsta poți compune textul mesajului. Util, dar mai ales simplu și integrat.



joi, 29 mai 2014

Din lumea celor care nu cuvântă în românește. Azi, prințesa manelelor

Textul este original, primit pe email de un prieten, organizator de evenimente. Am scos doar numerele de telefon și numele persoanelor, ortografia și punctuația n-au fost alterate. Al-te comentarii nuș au sensul, plânge-ți, râde-ți, minuna-ți-vă:
domnu (..) da-ca dori-ti sa colaboram pentru un eveniment cu Nicoleta (..) si formatia ei o poti contacta la numaru ei prsonal de  tel (..) cand dumneavoastra doriti sa stabilesti evenimentu va pot da niste preturi informative cu formatia live program pe care al stabilim an preuna costa 1700 de euro  program cu sidiu pe negative 1400 daca va hotarati puteti lua legatura telefonica cu doamna nicoleta (..) sa faceti un contract pentru evenimentul stabilit de dumneavoastra si doamna nicoleta (..) va las un clip cum meati cerut cand am vb cu dv la tel o seara buna va multumesc astept un raspuns 

marți, 27 mai 2014

Elveția: 50 shades of grey

De dragul conversației...

Am citit pe mai multe bloguri știrea că elvețienii au respins ”(..) prin referendum impunerea unui salariu minim de 3.300 de euro lunar. 76% dintre votanţi au spus “nu” acestei propuneri, promovată de sindicate. Elveţienii au considerat că, prin stabilirea unui salariu minim (de asemenea mărime), economia ar fi avut de suferit şi prosperitatea naţiunii ar fi scăzut, în loc să crească” - petreanu.ro.

Frumos. Mi-am adus aminte de o altă știre, din februarie, ce a trecut aproape neobservată în România:
Calling someone a “foreign pig” or “dirty asylum-seeker” is insulting but is not against Switzerland’s anti-racism law, the country’s top court said in a ruling (..) 
The Federal Tribunal said that while such terms were clearly insulting, they were too broad to fall foul of anti-racism rules because they did not target a particular ethnic group, race or religion. 
It also said calling someone “dirty” — even if the individual’s nationality was mentioned — was not against the anti-racism law.
Probabil legi anti-xenofobe n-au. Cum zice alt articol, e ok să-l faci pe om ”nigerian împuțit”, doar ”porc negru” sau ”porc evreu”... e de porc.

luni, 26 mai 2014

Spiderman cu fustiță

Probabil majorității dintre voi vă pasă la fel de puțin de noua serie de filme The Amazing Spider-Man ca și mie, care am adormit la penultimul și n-are de gând să-l vadă pe cel mai recent. Nici nu știam cine-i Andrew Garfield până de curând, când a fost invitat la Saturday Night Live (nici acolo n-a făcut sketch-uri memorabile), dar urmăresc știrile din muzică și am descoperit ceva ce m-a făcut să-l apreciez un pic mai mult. O recentă controversă, minoră, în jurul noului videoclip Arcade Fire îl implică și pe Omul-Paianjen în discuție, pentru că este protagonistul acestuia.

Până la poveste, să vă zic două vorbe despre Arcade Fire: sunt o trupă de canadieni ciudăței ce cântă un indie rock melodic; au intrat în atenția mea în 2010 cu albumul The Suburbs, pe care vi-l recomand (piesa mea preferată este aceasta). În 2013 au lansat un album nou, bizar, dar cu câteva piese faine. 

Ultimul single, We Exists, e inspirat din povestea unor tineri homosexuali din Jamaica, ce trăiesc constant cu frica că o să mănânce bătaie iar vedeta videoclipului este Garfield (Andrew, nu motanul), deghizat în femeie. O tanti i-a intrebat pe cei de la Arcade Fire de ce nu au folosit un actor 'trans' adevărat. Răspunsul solistului mi s-a părut excelent: ”For a gay kid in Jamaica to see the actor who played Spider-Man in that role is pretty damn powerful, in my opinion.”

Au trecut 21 de ani de când Tom Hanks juca în Philadelphia, în ziua de azi greu stârnești controverse/awareness cu acest subiect care nu mai șochează - Arcade Fire reușesc, dar nu de asta am scris: ce mi se pare foarte tare e că un actor în plină ascensiune, care probabil simte presiunea întregii mașini de făcut bani ce poartă denumirea de ”franciza Spider-Man”, își permite să facă un rol de acest gen, extrem de efeminat.

Povestea aici, videoclipul mai jos:

vineri, 23 mai 2014

Twenty: posibil cea mai bună pizza din Sibiu

Weekendul trecut am mers cu băeții să vedem un meci de fotbal în locul lor favorit: pizzeria Twenty. Fotbal n-am mai văzut de anul trecut, dar în Twenty n-am mai intrat de mai bine de zece ani. Din laudele lor anterioare am înțeles că Twenty e pentru pizza ce e Kon Tiki sau Prima pentru ciorba de burtă. Deși nu-s un mare fan al acestui tip de mâncare, pot să confirm că a fost delicioasă: sos de roșii discret, completat cu un altul, ce conținea și oregano, ingrediente puse cu dărnicie și blat subțire. A fost așa bună încăt, deși plin, am mâncat ce n-a mai putut soția, din cea luată acasă, la pachet.

M-am trezit cam târziu să-i fac poză:


Surpriza a fost ca locul să fie aglomerat, plin la șapte seara. Are o clientelă preponderent tânără, probabil studenți, nu doar din cauza prețurilor ci și din cauza aerisirii ineficiente: trebuie să mergeți cu hainele de club, nu cu cele de serviciu. Alternative există și sunt folosite: multă lume comandă acasă (a sunat telefonul încontinuu) sau puteți merge la Music Pub, unde servește aceeași echipă, după aceeași rețetă.

joi, 22 mai 2014

Trăiască Spot Healing Brush Tool!

... cu setarea Content-Aware. 

Îmi trebuia o poză pentru o broșură, iar singura poziție cât de cât omenească pentru o ditamai căsoaia pe care, din motive de amplasament, n-ai cum să o fotografiezi fără cabluri este asta:


Da, știu, nici pe mine nu mă mulțumește unghiul. Credeți-mă, restul variantelor erau și mai groaznice. Oricum, după descoperirea uneltei din titlu și vreo două ore de muncă în Photoshop, poza arată așa:


Mai e nevoie de muncă, dar rezultatul final va trebui să fie alb-negru și destul de mic, deci sunt șanse să fie acceptabil. 

Dacă sunteți interesați de subiect, din tutorialul acesta am învățat tehnica. E simplă:


miercuri, 21 mai 2014

Muritor de rând, la Cannes

Datorită știrilor despre Festival, mi-am amintit că anul trecut am vizitat Cannes-ul și n-am scris despre asta. E un orășel-stațiune drăguț, dar nu e un loc opulent, cel puțin nu atât cât mă așteptam eu să fie - nu e un Monaco.

Poza făcută de la castelul din vârful dealului ajută cel mai bine la înțelegerea geografiei locului:


În plan apropiat se află portul de agrement, în spatele lui Palais des Festivals et des Congrès, centrul unde are loc Festivalul începând din 1982, iar în depărtare faimoasa Promenade de la Croisette, cu hotelurile și plaja de lux.

Hotelurile și promenada sunt într-adevăr frumoase, aranjate și luxoase:


În zona farului din stânga sus există un heliport
... însă Palatul Festivalului nu e o minunăție, e chiar banal în zilele normale:


Din lateral e un pic mai interesant:


Iahturile din marina adiacentă sunt peste medie, dar nimic ce n-am mai văzut, cel mai mult mi-au plăcut bolurile cu scoici ale unuia:



De jur împrejurul Palatului, încastrate în podea, sunt plăcuțele cu mulajul mâinilor vedetelor:



Centrul vechi e pitoresc, relativ ieftin și lipsit de fițe:



Nu știu cât costă hotelurile în plin sezon, dar o excursie de o zi e suficientă pentru a lua contact cu zona, poți parcurge tot ce e important de văzut destul de repede.

marți, 20 mai 2014

Europarlamentare: lozinci și site-uri. România vs Germania

Mi-am pierdut o jumătate de oră din viață, ca să văd cum tratează principalele partide românești europarlamentarele. Mi-era aproape clar dinainte că o să dau peste un sictir general și n-am fost dezamăgit.

Încep cu sloganurile de campanie autohtone, conform ziare. com: "La bine si la greu", "Alege bine!", "Aducem bani pentru romani/Bani pentru romani, bani europeni!", "Hotilor, banditilor, ce-ati facut cu tara noastra? Puscaria va mananca!".

În Germania, de pe site-urile oficiale:
- CDU: ”Pentru orașe, comunități și județe puternice. Pentru o Patrie unde merită să trăiești”.
- CSU: ”Pentru o Europă mai bună”.
- SPD: ”O Europă a șanselor, nu a șomajului”. ”O Europă a democrației, nu a regulilor impuse de cei puternici”.

Poate n-am făcut cea mai bună traducere (bevormundung?), dar cred că ați înțeles ideea. Altele, văzute pe stradă la Nürnberg:
- "Protecția datelor, nu colectarea lor"
- "Drepturi egale pentru emigranți"
- "Renunțarea la energia nucleară în toată Europa"
- "Monedă solidă, nu Euro"

Mai erau câteva ce marșau pe sentimentele împotriva emigranților, că și ei au extremiștii lor, însă toate cele văzute în stradă au un mesaj concret, pe o temă de interes pentru cetățeni. Ale noastre sunt doar vorbe; eventual promisiuni vagi, iar prin oraș n-am văzut altele, ”targetate”. 

Protecția datelor? Drepturi pentru emigranți? Energie nucleară? Monedă solidă? Ieri am auzit la un matinal radio un sondaj în care oamenii dintr-un sat erau întrebați ce ar face dacă copiii lor ar fi homo sapiens. Nu vreți să știți răspunsurile. Sunt mulți și votează.

Pe site-urile partidelor nemțești Europarlamentarele sunt în centrul atenției, sunt descrise programe, prezentate lozinci și spoturi audio-video, totul axat în jurul partidului. La noi punctul central sunt oamenii, proprii sau dușmani. Fie vorba între noi, nici nu știu de ce se chinuie cu site-uri, chiar și așa prost făcute cum sunt, când marea majoritate a celor care-și exercită dreptul de vot e din tabăra celor de mai sus. Nu era mai simplu cu ”găleata pe care v-o dăm noi cadou e mai mare, mai rezistentă și mai frumoasă?”.

Să vă zic, totuși, ce-am găsit pe web:

- PNL: la prima vedere, jale, doar un link către un tabel cu candidații. Dacă cauți mai bine, pe prima pagină există o imagine care duce către o pagină goluță, intitulată ”Manifestul PNL pentru PE”, de unde mai trebuie să dai încă un click pentru a ajunge la textul manifestului;

- PSD: Victor Ponta pe toată prima pagină, un contor cu zilele rămase până la scăparea de tiranul Băsescu (LOL, bă, maturilor din cel mai tare partid al României), iar la secțiunea Campanie câteva imagini și câteva informații generice, un pdf exportat din powerpoint cu 20 de puncte succinte despre planul pe următorii cinci ani și prezentarea catindaților. Comparați cu socialiștii nemți;

- PDL: pdl.ro nu există, dar există pdl.org.ro. Simplu și intuitiv. Au o pagină cu ”de toate”: un pic de text și listoiu cu canditați, bine măcar că nu l-au făcut tabel. Titluri portocalii pe fond alb - durere de cap garantată;

- PMP: pmp.ro nu duce nicăieri, dar pmponline.ro e activ (pronunțat pimponline, bineînțeles). N-au decât prezentarea candidaților, dar măcar nu i-au înșirat pe toți. Păsăricilor, aia cu ”bădărănia discreditează România” mi s-a părut extrem de ironică.

Trebuie totuși să votăm pe cineva, ca să nu aleagă consătenii pe unul care ne-ar linșa când va auzi că suntem homo sapiens.

P.S. Așa-mi trebuie dacă umblu pe site-uri dubioase, prietenul google a tras concluzii greșite. Cum scap de reclame? Aș fi vrut să-l văd pe VP în costum popular, dacă tot l-au decorat cu motive tradiționale.


luni, 19 mai 2014

Futurisme cu Piața Unirii

Poate ați auzit de planul Primăriei de a transforma Piața Unirii în zonă pietonală, cu un centru de conferințe și un teatru modern construite pe locul Cazarmei 90 și al Teatrului actual. Sună bine. 

Cum îmi închipui eu proiectul: nu renunțăm la sensul giratoriu, îl mutăm în subteran, iar Trinkbach, pârâul catre trece prin zonă, este readus la suprafață într-o mică albie amenajată prin zona pietonală, până la o deschidere în sol, de unde coboară, sub formă de cascadă, fix în mijlocul giratoriului. 

I-am da gata pe toți, ar veni lumea să vadă minunea, ar fi noul Montjuic/Bellagio. Însă trebuie să avem grijă cu Cindrea, după cum îl cunosc o să vrea să amplaseze o piață tărănească și acolo.

Dacă pentru câteva minute rezistăm tentației de a, mă scuzați, eluda meandrele concretului: ce ne facem cu țigănia asta de bloc care ne strică ”skyline-ul”?


vineri, 16 mai 2014

Lei cu posesorii de mașini mici, mielușei cu restul

Ajung ieri acasă: mare agitație în fața blocului, claxoane, muți oameni nervoși cu valize și papornițe, toată strada Maramureșului blocată, coadă de vreun kilometru, până spre podul de peste Cibin. Se stricase un autocar de Bihor, cu remorcă, taman în curbă. Cred că era defect de câteva ore pentru că tocmai venise o a doua mașină, ca să preia pasagerii. Asta se întâmpla la ora 17:30. Bineînțeles, niciun polițist care să dirijeze traficul nu era prezet, doar nu lucrează un sfert de oraș în zona de vest și ora respectivă nu corespunde momentului în care rup porțile de la serviciu mii de oameni ce se disipă prin Turnișor și Ștrand în tot Sibiul. Dacă vă întrebați la ce e bun noul viaduct de pe Calea Șurii Mici încercați să circulați prin Turnișor la ora aceea, în orice zi lucrătoare.


Mă întorc de la baschet pe la 8 seara, autocarul bun plecase, cel vechi rămăsese abandonat. Surpriză neplăcută: azi dimineață era tot acolo, încurca altă rundă de șoferi. Interesant este că sunt programate lucrări de asfaltare în weekend, azi noapte a fost frezat asfaltul pe sute de metri, până la autocar, sunt curios dacă-l tractează Primăria, frezează în jurul lui sau îl transformă în giratoriu. 


Ar fi meritat ornat cu graffiti peste noapte. Nu cred că mai are sens să menționez că nu mi se pare normal cum i-a durut pe toți în cot, de la polițiști până la transportator.  Mi-aș lua autocar numai ca să mi-l parchez acolo în fiecare seară.

Ce mi s-ar fi părut normal? Să apară poliția, să dirijeze circulația și să aranjeze tractarea autocarului la baza Tursib, șoferul a stat pe acolo cel puțin 3-4 ore. Dacă proprietarul își dorea mașina înapoi, să plătească contravaloarea tractării înainte.

joi, 15 mai 2014

Pentru fani și hateri

N-am mai scris nimic răutăcios în ultima vreme, cred că-mi ies din mână. Mi-am adus aminte de spammerul lorand soares szasz citind comentariile despre Eurovision. De unde până unde? Pentru că mi se pare mult mai mișto și mai catchy numele de Conchita Wurst decât al lui.

miercuri, 14 mai 2014

May the 4th be with you

... adică ziua neoficială Star Wars. Am descoperit asta mergând la film în Nürnberg, pe 4 mai, și dând peste o armată de ciudați, veniți la integrala SW:


Noi am văzut Transcendence, despre care nici nu mai contează ce rating are, suficient că vocile erau în germană. Măcar l-am vizionat comod, în sala Deluxe, căci doar acolo rula la ora când ne-am dus noi. Ne-am întins pe niște fotolii ce se transformau în pat când apăsai pe un buton și am ronțăit nachos de pe măsuța cu braț mobil - 15 euro biletul, dar cu cocktail de frăguțe de bun venit inclus în preț, iar fanii Star Wars, priceless :))


Dacă era un pic mai târziu și mergeam mâncat, poate și ațipeam. Mi-am adus aminte de cea mai tâmpită experiență cinematografică, când am rezistat la plictiseala aia de Pacient Englez, trei ore, pe un taburet, într-o sală arhiplină, la Pyamid...

În altă ordine de idei, am mai văzut următoarele chestii recomandabile:
  • Filme cu muzică: The Rise and Fall of the The Clash - dacă vă interesează nițică istorie punk-rock;
  • Documentar despre vin: Red Obsession, narat de Russell Crowe; cum cumpără asiaticii tot vinul roșu de Bordeaux, ce investiții fac cu el și câtă contrafacere există: cică sunt mai multe sticle de Chateau Margaux 1982 pe piață în acest moment decât s-au produs în acel an, iar o sticlă goală de orice Grand Cru se vinde cu 500 euro pentru că e „refolosită”;
  • Documentar cu sport: Linsanity - despre Jeremy Lin, primul jucător american de origine asiatică ce ajunge în NBA. Nu i-a fost ușor, a primit foarte puține șanse, deși a fost cel mai bun de-a lungul carierei de junior;
  • Seriale: Fargo - de departe cel mai bun nou serial, cu Billy Bob Thornton și hobitul Martin Freeman. Ușor negru, un pic amuzant, criminal de-a dreptul;
  • Filme: The Railway Man, cu Colin Firth și Nicole Kidman, povestea reală a unui britanic, supraviețuitor de lagăr asiatic de prizonieri de război, care reusește să se împace după mulți ani cu torționarul său. The Book Thief - când aveți chef să plângeți; despre copii, nemți, evrei, război și cărți.

marți, 13 mai 2014

Există benzină E10 în România?

Când am închiriat mașina în Germania, mi-a zis domnul de la ghișeu că pot alimenta și cu E10, dacă vreau, că-i mai ieftină. N-auzisem de sortimentul ăsta, nici nu-mi amintesc să-l fi văzut la pompe anul trecut, în tura europeană de 5000 de km. Poate exista și l-am ignorat, neștiind ce este.

Am căutat pe Google și am descoperit o Directivă Europeană din 2009, ce descrie benzina E10 și motorina B7:
”(...) stabileşte condiţiile introducerii pe piaţă a unui nou tip de benzină fără plumb, care poate conţine până la 10% (în volum) etanol (sau un amestec de ”compuşi oxigenaţi” până la o limită echivalentă de 10%) - benzină cunoscută sub denumirea de E10, precum şi a unui nou tip de motorină, care poate conţine până la 7% esteri metilici ai acizilor graşi (EMAG), motorină cunoscută sub denumirea de B7”
Deci în E10 crește procentul de etanol (bio) la 10%, față de 5% cât se găsește în benzina normală. 

Majoritatea știrilor despre E10 de pe Google sunt din 2010 și 2011, multe din ele fiind ușor alarmiste, gen ”E10 poate fi dăunătoare pentru motor”. În contrapartidă, pe site-ul Ministerului Economiei există un document unde toți producătorii importanți spun ce modele sunt compatibile - aproape toate cele de după anul 2000. În rest e liniște totală, câteva discuții vechi pe forumurile auto, nu găsesc nicio informație de actualitate, să văd dacă se vinde E10 la pompe. Apropo, în Germania costă cam cu 5-10 cenți mai puțin decât cea de 95, au fost rebotezate Super E10 și Super E5.

Pentru majoritatea dintre noi, teoretic, benzina E10 n-ar constitui nicio problemă, poate doar un consum mai mare cu 5%, dar combinația de putere calorică mai mică și proporția crescută de sulf din benzina românească o să dea probabil niște rezultate ”interesante”.

P.S. Din experiențele mele:
- cu benzina de 92 din Austria motorul merge mai bine decat cu 95-ul autohton;
- goluri de putere la accelerație cu benzina de 95 de la orice stație de benzină românească, motivate de cei de la service prin nivelul de sulf ridicat, semnalat și  înregistrat și de computerul mașinii.

luni, 12 mai 2014

Vizită la sediul SAP Germania

Înainte să scriu postul ăsta am citit cu atenție Non-Disclosure Agreement-ul de 18 pagini pe care mi l-au trimis cei de la departamentul juridic al SAP-ului înainte să ne invite la ei, în cadrul organizat, la o ședință de testare a unui produs. Cred că generalități am voie să prezint, deși nu mi-e foarte clar ce acoperă Bundesdatenschutzgesetz-ul și alte alea. Văd că le-am dat voie să înregistreze, dacă vor, și video-testimonialuri cu mine. De donație rinichi n-am descoperit nimic, dar mai SAP.

Sediul SAP se află în orășelul Walldorf, la 20 de kilometri de Heidelberg. E un campus sănătos în care lucrează circa 11.000 de oameni. Pentru că în Walldorf n-ai ce face, ne-am cazat în centrul Heidelbergului iar dimineața a fost interesant, toată lumea pleacă la serviciu cam la aceleași ore, deci sunt cozi atât la ieșirea din Heidelberg cât și la intrarea în Walldorf, situația fiind mult mai albastră pe ultimul kilometru înainte de SAP, unde se formează coloane lungi și mai durează 15 minute până să dai de următoarea probă, găsirea unui loc de parcare. 

Campusul SAP se vede la orizont, în dreapta

Noroc că-s nemți și ordonați, există marcaje iar clădirile sunt numerotate clar și vizibil. Am primit anterior, prin email, chiar și un ghid oficial cu informații utile pentru vizitatori. Din păcate nu menționa cozile și nu avertiza să luăm o marjă de 30 de minute în plus față de cât estima programul de navigare.


În clădirea numărul 5 se află centrul de training. De fapt sunt trei clădiri, unite prin coridoare, fiecare cu câte trei etaje. Am văzut facultăți mai mici. Surprinzător, n-au securitate și nu primești ecuson, există doar un ghișeu de informații și câteva monitoare care indică sălile unde au loc cursurile actuale. Teoretic poți pleca din oraș, intra în clădirea 5, urca la etajul 2 și bea cafea gratis în cafeteria amenajată acolo. În schimb la sala de mese există un sistem de autorizare cu cartele RFID, dar numai la ”împinge tava”, dacă vrei cafea sau suc te poți servi liniștit de la automate. Îmi imaginez că la celelalte clădiri de birouri e un pic diferită situația.

Cu două zile înainte își anunțase demisia CEO-ul lor, dar nu părea să-i pese cuiva, viața celor aflați cu șapte nivele de management mai jos nu e afectată de asemenea mutări - mi-a mărturisit asta unul din traineri. În schimb de când a fost cumpărată firma Sybase (care făcea software-ul cu care lucram noi) de către SAP, s-au adăugat consistente niveluri birocratice și de ”obstacole legale” în a face lucrurile simple, ceea ce pentru angajații unei o foste companii americane cred că e destul de obositor și iritant. De fapt, dacă rămânea Sybase, puteam testa din confortul birourilor noastre programul, nu trebuia să ne deranjăm să ajungem la Walldorf.

Fiecare din cei chemați la testare a primit un username și un calculator, am putut testa doar pe hardware-ul SAP-ului, în mediu controlat. Teoretic; practic porturile usb nu erau blocate. Există rețea wifi pentru musafiri, dar trebuie să-ți faci cont, ceea ce implică introducerea adresei de email a unui angajat SAP, ”sponsorul” care-ți va autoriza contul.


Cam astea-s toate informațiile de interes public, nu cred că mi-ar face plăcere să fiu o furnicuță anonimă într-un mușuroi gigantic, însă banii par să fie buni, predomină limuzinele iar chiriile  cerute pentru locuințele din Heidelberg sunt măricele (apartament de 200mp, 2200 eur pe lună, la rece - văzut în vitrina unei agenții imobiliare).

vineri, 9 mai 2014

Castelul din Heidelberg

Acum vreo 20 de ani am avut o poză cu castelul din Heidelberg. Poate o vedere sau o foaie a unui calendar, nu mai știu exact. Cam așa era, dar un pic mai frumoasă:


Ieri, pentru că am terminat treaba mai repede, am urcat până la castel, dacă tot eram la mai puțin de un kilometru de el. Am ales varianta drumului cu 300 de trepte:


Marea majoritate a clădirilor e în ruină, dar castelul principal a fost reconstruit la începutul secolului XX. Cam tot atunci au început americanii să-l facă faimos, iar acum are circa 3 milioane de vizitatori anual. Se vede, e plin orașul de ei, am văzut până și grup de turiști indieni.




Una din atracțiile pivnițelor este uriașul butoi de vin ce și-a găsit locul în multe povești și romane. Are 9 metri lungime și 6,5 metri diametru, dar a fost folosit mai mult ca atracție turistică decât ca obiect funcțional. Ei zic că a început să curgă, eu cred că și-au dat seama că e mai bună berea germană decât vinul. Ca să vă dați seama de proporții, chestia albastră mișcată din partea superioară a pozei e un om:


Cea mai spectaculoasă priveliște e totuși cea din oraș:


joi, 8 mai 2014

Nițică civilizație germană

Am fost de zeci de ori în Germania, de obicei cu treabă și, spre deosebire de țările vizitate în concedii, pot să număr destul de repede muzeele în care am intrat aici: cele de artă din Stuttgart (pt un Brâncuși) și Dresda, un muzeu industrial în Solingen și cele ale producătorilor auto Bmw, Mercedes și Porsche (dacă se pun). 

Duminică, în Nürnberg, am avut de ales între casa Albrecht Dürer și Muzeul Național German; am înclinat în favoarea ultimului, pe care l-am parcurs metodic. Aduce un pic cu Met-ul din NY, la o scară mai mică, însă va fi extins, tocmai îi construiesc un nou corp de clădire cu 6 niveluri subterane.

E împărțit clasic, ca orice muzeu de istorie, n-am să vă plictisesc cu detalii, însă am câteva poze mai interesante.

Pe la 1700 prințișorii și domnițele nu primeau mașini sport, ci săniuțe coupe, maximul de fiță fiind cele cu încălzire în scaun - se băga o cărămidă încinsă în lădița de sub fund:



În domeniul consumului de bere nu s-a schimbat nimic, nici măcar paharele n-au evoluat de la 1700 încoace: 


Chiar dacă pretențiile femeilor au rămas constante, călătoriile au devenit mai comode, trusa asta de machiaj e mai mare decât o tobă bine făcută:


Și ei aveau farmacii frumoase:


Însă la țară trăiau cam așa:


miercuri, 7 mai 2014

Cum chefuiește neamțul la nuntă

Ieri vă spuneam că la biserică a mers treaba șnur, a început la ora 13:00 și s-a terminat la 14:00. Ulterior am plecat spre restaurantul din vârful unui deal, cu vedere panoramică, curioși să vedem cum se distrează 100 de nemți.


Presupun că știți ce (nu) face românul înainte de-a merge la nuntă. Cică nu mănâncă trei zile. Pe principiul acesta, luasem doar un mic dejun frugal. Când am ajuns la restaurant era aproape ora 15:00 și așteptam cu interes antreurile. Ei bine, antreurile la nemți se servesc la bufet, nu la masă și constau din finger food. Am mai prins o tartină cât o carte de credit și două grisine ce aveau în capăt o bucată de prosciutto. Plus șampanie. Probabil ei prânzesc acasă, ținând cont că ora de masă e 12 iar nunta a început la 13.

După încă vreo jumătate bună de oră s-a servit... tortul. Neamțul mănâncă la ora 16:00 tradiționalul ”Cafe und Kuchen”. S-au pus termosuri cu cafea pe mese, iar bufetul de prăjituri a a fost deschis de miri, care au tăiat tortul, cu spatele către sală și fața către fotograf și perete - dar probabil aici a fost doar o chestiune de organizare, nu de tradiție.

Pe la 16:30 au ajuns și muzicanții, care au început să descarce cutiile cu scule, să le așeze și să facă probe de sunet. Până în momentul când au terminat, două ore mai târziu, n-a fost niciun fel de muzică în sală. Unii s-au apucat de jucat cărți (de exemplu tatăl mirelui), alții s-au întins la povești. S-au făcut pozele de grup pe terasă și s-au dat cadourile. 

Asta-i altă tradiție diferită de plicul românului: într-un colț există o masă a cadourile, unde merge fiecare și pune ce-a pregătit de acasă (în cazul meu niște gravuri de Ștefan Orth, doar nu era să-i duc un filtru de cafea cu avionul), inclusiv o felicitare, pentru că pachetele se lasă acolo, anonim, nu se pun în brațele mirilor. 

Se practică și la noi, dar la ei am văzut că e mult mai frecventă organizarea de jocuri de societatate, nu doar la nunți, ci și la petreceri cu firma. De exemplu, invitații trebuiau să-și scrie numele pe niște ”baloane” din hârtie și să le lipească pe un șevalet pe care era desenat un minivan. Probabil capodopera o să ajungă lângă Orth-urile de la mine. Pe mese erau aparate foto de unică folosință și foi de hârtie cu sarcini, trebuia să pozăm diverse persoane și momente. Nu se fură mireasa sau pantoful ei și nu se cer bani.


La 18:30, bucurie mare, a venit supa. Toată lumea a mâncat două porții, dar au fost și unii care s-au băgat la trei. Apoi s-au întins felurile principale, pe bufet, iar nuntații s-au încolonat frumos și au fost serviți de chelneri. La final s-au pus, tot pe bufet, deserturile.

Să nu vă gândiți că invitații au venit mai târziu, pentru că știau cum stă treaba. Nici vorbă, la ora 15:00 era toată lumea acolo, ulterior n-a mai sosit nimeni.

Pe la 21:30 s-au strâns mesele ce formau bufetul, s-au instalat muzicanții în locul rămas liber și a început concertul live, deschis cu dansul mirilor (Elvis - Can't help falling in love), în timp ce nuntașii s-au adunat în cerc și au făcut baloane de săpun cu ajutorul unor cutiuțe de plastic în formă de tort. Apoi a început cheful și dansul, întrerupte doar de alte două jocuri: mirele și mireasa stând pe scaun, spate în spate, fiecare cu un pantof de-al lui și de-al ei în mână; cineva le punea întrebări și ei trebuiau să răspundă prin ridicarea pantofului corespunzător (cine are ultimul cuvânt, cine e mai sportiv etc). Altul: fiecare carton cu numele invitaților avea un număr trecut pe spate, au strigat 12 numere, iar persoanele respective au câștigat acțiuni făcute cu mirii în următoarele 12 luni (fiecare din ei într-o lună; mers la cinema, la masa etc).

La miezul nopții s-a servit un chilli con carne (tradițional bavarez - glumesc) și ce mai rămăsese din tort, iar pe la ora 2 am plecat. Ultimii invitați au rezistat până la cinci. 

Surpriza a fost la hotel, n-am putut intra în cameră, se demagnetizase cardul de acces. Deși vinul roșu nu mă face mai comunicativ în germană, datorită telefonului de permanență l-am scos pe recepționer din pijamale, în cinci minute a venit la lucru și mi-a făcut altul.

Un coleg neamț a avut nevoie să sune de trei ori la taxi ca să ajungă acasă: primul șofer a zis că nu i-a găsit, iar la al doilea i s-a stricat ambreiajul urcând dealul.

marți, 6 mai 2014

O nuntă catolică

Vineri am participat la nunta unui coleg neamț și n-a fost chiar cum mă așteptam să fie, e destul de diferit organizată față de una românească și e bine să aflați diferențele înainte, ca să mergeți pregătiți.


La biserică e totul frumos și civilizat, aproape ca-n filmele americane. Mireasa e condusă spre altar de tatăl ei, în acordurile unei piese, în cazul de față n-a fost Marșul Nupțial ci Bryan Adams - (Everything I do) I do it for you, cântată live de un trio (voce, chitară și clape). Pentru că drumul miresei durează maxim un minut și piesa are patru și ceva, toată lumea asistă la miniconcert, în liniște, singura diferență e că nu se aplaudă la final. Preotul spune câteva cuvinte, apoi invită unul din nuntași să citească un paragraf despre dragoste, în timp ce lumea ia loc. După aceea urmează o altă piesă live, apoi începe predica. În afară de momentul rugăciunii toată lumea stă jos, inclusiv mirii. 

Urmează momentul cu ”vrei?”/”da!” și cititul jurămintelor, apoi formația cântă Leonard Cohen - Hallelujah. Doi prieteni ai mirilor vin la microfon și înșiră o listă de persoane pentru care să ne rugăm (copiii cuplului, orfanii, rudele decedate, pacea-n lume etc). Se cântă o piesă germană, urmată de o rugăciune, apoi trec din mână în mână coșuri de nuiele în care se pun bani pentru biserică, majoritatea monezi. 

Altă piesă, urmată de rugăciune asezonată cu clopoțel, o parte din versuri sunt recitate în cor. Iar în picioare, pentru Tatăl Nostru, la fel, recitat de toată lumea (care-l știe). Altă piesă, în germană, apoi mirii primesc pâinea și vinul. Preotul bea de două ori, ca să golească cupa. Urmează rugăciunea de final, apoi mirii părăsesc biserica în timp ce un copilaș aruncă petale de trandafir pe jos, totul în acordurile melodiei I got you babe.

Total: fix o oră, din care aproape jumătate a fost concert. Singura parte mai neplăcută e schimbarea frecventă de stare, ba în picioare, ba jos, dar comparativ cu ce se întâmplă la ortodocși, chiar și așa e mult mai lejer pentru toată lumea.

Mâine vă zic cum a fost la petrecere, acolo-s mai multe surprize.

luni, 5 mai 2014

Tiptil, rușii cuceresc Germania

Am aterizat joi seara la München, ne-am luat bagajele și ne-am dus în zona centrală a aeroportului, să intrăm în posesia cheilor mașinii pe care o rezervasem. Am refuzat politicos toate tentativele angajatului care încerca să ne mai vândă niște servicii: asigurare completă, șofer secundar, benzină mai ieftină de la ei, sistem extern de navigație (am observat ulterior că mașina era dotată din fabricație cu unul modern), upgrade la o clasă superioară.

M-a amuzat întotdeauna cum clasele de mașini sunt denumite după modele Volkswagen, dar în practică niciodată nu primești VW ci Peugeot, Suzuki sau Opel. Pentru prima oară, însă, surpriza a fost plăcută: mașina de clasă Golf a fost chiar un VW Golf, dotat cu tot ce-i trebuie, inclusiv cutie automată. Următoarele două surprize au fost mai puțin plăcute: când am pornit-o, a apărut pe display un mesaj galben, însoțit de semnul inconfundabil al tăviței de ulei. Textul nu l-am înțeles, era scris cu caractere chirilice.

A durat un pic să dăm peste opțiunea de schimbare de limbă, noroc că era afișat și steagul țării (rus) lângă textul din care nu înțelegeam nimic. Apoi am priceput și textul mesajului de avertizare: nivel ulei prea scăzut. Următoarea provocare a fost să ne descurcăm prin labirintul de parcări supraetajate și străduțe al aeroportului și să ducem mașina cât mai aproape de zona de închiriere auto, pentru a vedea ce-i facem. Problema s-a rezolvat relativ repede, omul de la ghișeu avea în dulap un bidon cu ulei, și-a cerut scuze că n-au sesizat mesajul, ne-a completat nivelul și ne-am despărțit definitiv, după aproape o oră pierdută inutil, ceea ce în mod normal n-ar fi fost așa neplăcut, dar noi mai aveam două ore de condus până la destinație și era deja 9 seara.


vineri, 2 mai 2014

Recomandări pentru FITS 2014 - partea 2

În continuarea listei de recomandări de ieri, sugestiile mele pentru ultimele cinci zile de FITS 2014 sunt prezentate mai jos.

Sfat: uitați-vă cu atenție în program, unele spectacole sunt programate de două ori, în zile consecutive, puteți face diverse combinații în funcție de suprapunerea evenimentelor și disponibilitatea biletelor.

Miercuri, 11 iunie, ora 21:00 -  În ritm de flamenco - dans spaniol


Joi, 12 iunie, ora 21:00, la Cisnădioara - Cantabile, The London Quartet, care a mai fost anul trecut la Alba Iulia. Cred că în acustica bisericii o să sune foarte bine.


Vineri, 13 iunie, ora 18:00 - Oidip, noul spectacol al lui Purcărete. Avanpremiera o să fie săptămâna viitoare, la Teatrul Radu Stanca, bineînțeles. Detalii aici.

Tot vineri, la ora 21:00 - Doamna Margareta/Pe sub piele - dans brazilian.


Sâmbătă, 14 iunie, ora 17:00 - Dragoste perfectă - fado portughez cu Joana Amendoeira. De el mă bucur cel mai mult, ia ascultați cum sună:


Tot sâmbătă, la ora 20:00 - Freak Show - one man show cu Florin Piersic Jr. Estimez că va fi bătaie pe bilete, cumpărați din timp. Detalii aici.

În ultima zi de festival, duminică, 15 iunie, ora 20:00 - Nopțile Parisului - muzică cu Hélène Delavault, ” une chanteuse lyrique”, adică șansonetă franțuzească. Fain titlu:



joi, 1 mai 2014

Recomandări pentru FITS 2014 - partea 1

Săptâmâna trecută am luat bilete pentru tot ce ne doream să vedem la FITS 2014. Ne-am grăbit, ca să nu rămânem fără, dar le-am prins pe toate în rândul A, semn că lumea nu dăduse încă iama la agenție sau pe site. Tip: dacă sunteți în Sibiu, mergeți la Agenția Teatrală, online biletele sunt cu peste 10% mai scumpe.

Pe baza experiențelor din anii anteriori și a motto-ului ”mai mult festival, mai puțin teatru convențional”, am ales mai ales spectacole de dans și muzică, dar și câteva care-s încadrate ca teatru și presimt că au să fie notabile. 

Vă recomand doar din cele care costă bani, ca să puteți lua bilete, la cele gratis decide fiecare, pe moment, cum se împarte.

Vineri, 06 iunie, 20:00 - Cie Carré Curieux, Cirque Vivant - combinație de circ, pantomimă și dans:


Dacă nu vă atrage, cam în același interval orar puteți merge la dans: Jumătatea mea diferită.

Sâmbătă, 07 iunie, 21:00 - Blackbird - teatru la Cisnădioara. Detalii aici. Apoi toată lumea în Piața Mare, la Pasărea Rock.

Duminică, 08 iunie, 21:00 - Deca Dance - dans israelian. Dacă ați fost la alte FITS-uri știți ce înseamnă o coregrafie israeliană, sunt șanse mari să fie unul din cele mai apreciate spectacole.


Luni, 09 iunie, 16:00 - Macbeth - teatru japonez. Se joacă în tehnica comică Noh-Kyogen, Detalii aici. Vă permiteți să mergeți și la ora 4 PM, luni e zi liberă pentru că sunt Rusaliile.

Tot luni, la ora 20:00 - Izvor nesecat - alt spectacol de dans israelian.


Marți, 10 iunie, ora 17:00 - Pe înserat - concert de muzică în biserica evanghelică de lângă Casa Teutsch), susținut de Francesco Agnello la hang, un instrument ce seamănă cu o cataplana.


Tot marți, ora 20:00 - Lebăda neagră și albă - dans spaniol.



Celelalte recomandări, mâine.