Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

joi, 30 august 2007

Concediul – partea a doua - Insula Krk


Dupa plecarea din Gyor ne-am intors pe M1 spre Budapesta si de acolo via M0 pe M7/Balaton spre granita cu Croatia. Maghiarii aproape au terminat si aceasta autostrada, doar un segment mai lipseste dar e in lucru, asa ca in curand Croatia va fi accesibila mai rapid. Oricum in Croatia autostrada e gata de ani buni, inca din 2003 acest tronson era facut. Diferenta fata de Ungaria si Austria este ca la croati se plateste autostrada la bariere, nu prin vignieta si din cauza aceasta iesi mai scump, e aproximativ 30 de euro o traversare pe autostrada. Dar nu sta politia sa te hartuiasca asa ca poti sa gonesti confortabil cu 160 la ora. Ce-au reusit croatii sa faca e minunat, un sir de viaducte si tuneluri, multe dintre tronsoane facute de Strabag, adica aceeasi firma care la noi da chixuri - prietenii stiu de ce. Ultima portiune dinainte de insula Krk e doar partial gata, adica doar un sens este terminat si se circula pe cate o banda, dar este efectiv facuta pe varful muntilor si pentru a cobori spre insula trebuie sa cobori pe serpentine. Podul spre Krk este de asemenea impresionant si bineinteles, cu plata.

Krk este cea mai mare insula a croatilor, are si aeroport iar pentru a o parcurge de la un capat la altul iti ia aproape o ora, pentru exista doar doua benzi iar in unele locuri sunt chiar serpentine (imaginati-va un drum serpuind, intr-o parte muntele iar in cealalta marea). Noi ne-am indreptat catre cea mai indepartata localitate a insulei, Baska, pt ca stiam ca acolo e plaja cu nisip. Neavand nici o rezervare am mers la o agentie de turism si am aflat ca mai au un apartament liber la 3 km de plaja, in localitatea invecinata. Pentru ca urmatoarele doua birouri turistice nu avea nimic disponibil am ales-o cu draga inima pe aceasta. Dezavantajul era ca a trebuit sa mergem la plaja cu masina dar nu pot sa zic ca m-a deranjat prea tare. Asa cum se vede si in poze totusi plaja nu a fost cu nisip ci cu pietris, doar in apa fiind nisip - si pesti care iti treceau pe la picioare si pe care ii puteai admira prin apa clara. Pe langa promenada, plaja si portuletz, ne-a placut foarte mult peisajul de sus de la biserica, mormintele de pe marginea dealului cu privelistea spre golf fiind un loc interesant de veci. Pozele de acolo imi plac cel mai mult.

Stara Baska (Baska veche) este un satulez de pescari, cu un drum ingust si serpuitor si cu o plaja in fundul unei rapi adanci, daca va uitati in poze observati ca lumea-si lasa masinile pe marginea drumului si cobora pana in fundul rapei, chestie pe care noi n-am facut-o si ne-am multumit cu poze.

Vrbnik este alt sat pitoresc de pe insula, cu doua golfuri, unul in care isi ancoreaza navele iar celelalt pentru inotat. Fiind situat destul de sus fatza de nivelul marii privelistea este uimitoare, noi am prins si o zi cu vant asa ca marea se izbea cu zgomot de stanci si lasa dare de spuma alba. Spre amiaza s-a mai linistit "briza" si am stat un pic la plaja, am intrat in apa mai mult tras de un contra-val decat de buna voie, pe cand incercam sa stau pe scari si sa ma acomodez cu temperatura apei. Claritatea deosebita si fundul stancos al apei pe care ti se parea ca-l poti atinge cu piciorul au fost iarasi impresionante. Cand soarele a devenit prea puternic ne-am plimbat prin centrul localitatii, stradute mici si intortocheate, unghere, cotloane, flori si mult soare. Pozele vorbesc mai bine decat as putea-o eu face.

Krk, localitatea cea mai mare de pe insula, m-a cam dezamagit. Putine restaurante, portul nu foarte atractiv iar orasul vechi destul de paraginit. Ma asteptam la mai mult, dar nu s-a ridicat la intaltimea celorlalte locuri de pe insula.

PS: au scorpioni. Mici si negri. Am vazut doi intr-o seara cand ne-am intors la apartament. De atunci n-am mai lasat geamul la baie deschis. Restul aveau plasa...

miercuri, 29 august 2007

Concediul – partea intai – Ungaria


Hielau si salutari din Jermania, unde-s 16 grade si eu inca obisnuit cu canicula – si, ce-i mai trist, cu haine potrivite de canicula. Sa va povesteasca happy hipo ce-o facut in concediu, ca poate v-ati uitat la poze si vreti sa stiti ce se ascunde in spatele lor. O luam organizat, ca-n albumul foto si incepem cu prima zi, drumul si sederea la Gyor.

Intr-o miercuri, la ora 5 dimineata am purces in expeditie: me, my self, my car and my ex (Ali). Totul la plesneala, nimic stabilit, initial trebuia sa fim mai multi dar pana la urma a fost super bine si in doi. Destinatia primei zile era Gyorul, locul unde se afla temporar sora Alexandrei, la prietenul ei. Distanta am parcurs-o repede, 7.30 ore, la amiaza deja eram acolo, instalati confortabil si cu un prosciuto melone in fatza. Plus gulas, ca deh, traditia obliga (yummie). Gyorul este un orasel cochet (140.000 locuitori) si pana mi-am facut eu somnul de dupa-amiaza, numai bun de reincarcat bateriile, fetele s-au plimbat prin magazine. Apoi pe seara am iesit la masa, pe un vapour cu aburi andocat pe malul unui brat al Dunarii si transformat in restaurant international. Foarte buna mancarea, buna si berea locala si tare palinka. Dupa cina ne-am continuat betzia …aaa plimbarea, la un cocktail bar asa cum in Sibiu nu gasesti. Bauturi una si una. De fapt doua: shoturi de flying vodka si grand finale cu zombie-uri. Si zombie ne-am facut, numai bine sa dormim dusi si la 7 sa fiu singurul fara mahmureala, nu inteleg de ce..dar a prins bine ca doar eu eram soferul.

Asta a fost un episod scurt, introductiv, maine urmeaza povestea zilelor pe insula Krk.

joi, 9 august 2007

Wow!

Ia uitati-va aici:
http://www.ynet.co.il/articles/0,7340,L-3434851,00.html

Zice Oancea, care stie araba la fel de fluent ca mine dialectul mandarin:
"vreau sa spun ca dupa ce am citit articolul al carui link a fost postat de ovi mi-am dat seama ca ei au copiat articolul scris de dragos popescu pentru prosport iar comentariul de sub poza cu dan marginean este acelasi cu cel existent pe site-ul mediafax. dezamagitoare presa araba. trebuie mentionat faptul ca la final de articol scria ca daca nu se va omologa recordul se va pune o bomba la sediul cartii Recordurilor, nu de alta, da' englejii au mai multe trupe in irak decat noi, romanii"

Oanceo, cum se zice corcodusha in araba?

Later edit, mi se sopteste in casca: nu este araba ci ebraica

miercuri, 8 august 2007

Anti-stress

Am vazut-o si pe asta. S-a inventat sapunul lichid anti-stress. Da, anti-stress. Copii, multumiti-i la tanti Palmolive si la nenea Colgate pentru acest progres fantastic in domeniul wellness-ului. De acum inainte nu ma mai spal pe maini ca sa omor microbii ci ii fac sa se simta bine - sau eu ma simt mai bine?? Nu mi-e prea clar daca pe langa functia anti-stress are si functia anti-bacteriana. Sper ca da. Ca altfel degeaba ma simt bine...pana la hepatita. E drept ca n-am urlat la nimeni zilele astea dar nici nu pot spune ca am avut ocazia si m-am abtinut. Sapunelul asta mai contine si alte chestii interesante: ylang-ylang. Suna bine, asa-i? Fancy? Ce, n-ati auzit de ylang x 2? Daca era sapun 4x4 poate continea ylang-ylang-ylang-ylang. Asa e doar ylang-ylang si este floarea copacului numit cananga. Dupa "stejar extrema urgenta" avem si "un copac numit cananga". Rime fara numar, de exemplu parca vad bastinasii polinezieni cantand duios din ...whatever... "danga-langa, pica floarea din cananga". Ce rol are ylang-ul asta? Nu mi-e deloc clar, nu scrie. Dar stiu ce-am citit despre tampenia aia de acum cativa ani, cu extract de kiwi. Ajuta la ceva? Cica era plina de vitamine. Pai omul vrea sa se spele sau sa se vitaminizeze? De ce sa nu manance tot kiwi-ul si sa primeasca de n ori portia de vitamine din extract? O fi alergic? Revenind la ylangul nostru. Citesc pe net ca uleiul extras din aceasta floare este folosit in aromaterapia si are ca efect scaderea presiunii sangelui. Daca as fi suficient de tampit mi-as masura tensiunea inainte si dupa ce ma spal pe maini. De fapt ce spalat pe maini, umplut vana cu sapun din asta si facut baitza. Poate-mi scade presiunea sangelui de tot. Care aveti probleme cu hipertensiunea, puneti un pic sub limba, in loc de pastila. Are avantajul ca faceti si baloane si nu mai dati banii pe guma. Mai citesc ca e si afrodisiac dar nu toate uleiurile de masaj sunt afrodisiace? Pana si bietul untdelemn, daca freci bine, e afrodisiac. Parerea mea.

Probabil isi face efectul...altfel n-as putea scrie asemenea tampenii. Sau mai stii...


PS:
De unde pot sa-mi cumpar o tufa?

marți, 7 august 2007

Am facut-o 80 de ore!


S-a terminat meciul, Sibiul a intrat in Cartea Recordurilor, presa urla, unii ne lauda, altii ne iau la mishto. Este un record stupid? Categoric! Aduce ceva? Ooo da! Intr-o tara in care initiativele civice sunt aproape inexistente, in care in presa auzi doar de omoruri si de ... fotbal, o mana de oameni s-au organizat exemplar si ar putea preda lectii unor asa-zisi profesionisti. Ati auzit de baschet zilele acestea, copiii au auzit de baschet, parintii lor au auzit de baschet. Este o sansa ca ei sa aleaga acest sport. Noua ne place sa credem ca e un sport mai nobil ca fotbalul, pentru ca mana e mai aproape de cap decat piciorul. Categoric este mai spectaculos si mai incitant pentru spectatori. Recordul a fost un omagiu adus jucatorului CSU Elemer Tordai, alintat Toci, decedat in urma cu putin timp din cauza unul cancer si ochii plini de lacrimi ai vaduvei lui, prezenta in sala, sunt un adevarat moment priceless.

Faptul ca nu suntem sportivi ci ca fiecare are o alta meserie la baza a contat enorm in organizarea acestui record si probabil asta nu inteleg oamenii "din fenomen" care isi conduc cluburile sportive cam dupa ureche: ca pe langa jucatori trebuie sa fie o armata de oameni care sa se ocupe de alte domenii, ca e o intreaga logistica care trebuie pusa la punct la orice eveniment si ca cel mai important e sa-ti faci treaba cu pasiune si placere. Am avut medici care au vegheat jucatorii, am avut sponsori puternici care au asigurat bugetul si unele dintre necesitati, am avut oameni de presa care au stiu sa mediatizeze evenimentul si sa-l prezinte, am avut website cu stiri si poze, am avut webcam care a transmis evenimentul live pe internet, am avut stewarzi care au vegheat ca jucatorilor sa nu le lipseasca nimic, am avut grafice si programari pentru orice detaliu, inclusiv rezerve si alternative pentur cazurile neprevazute, am avut cronomentru facut special pentru acest eveniment, ruland pe doua calculatoare cu UPS-uri, am avut generator de curent, am avut toalete ecologice, saltele, muzica, majorete, am avut umor si buna dispozitie. Am avut inclusiv fan-shop de unde puteai cumpara tricouri, sepci sau rucsaci cu mesaje legate de record, am vandut toate produsele si o sa mai facem pentru ca cererea e mare. Asa ca daca o sa vedeti un tricou cu "am facut-o 72 de ore" sa stiti ca e de-al nostru.

Pentru poze intrati aici: http://matiu.ro/main.php?g2_itemId=8844
(o sa mai apara si altele in curand)
Pentru revista presei: http://record.csufans.ro/
si pentru reportaje video:
http://www.tvr.ro/articol.php?id=13897&c=144
http://www.realitatea.net/playlive2.php?file=/media/video/video_001_00080029_...
http://www.protv.ro/filme/tinerii-baschetbalisti-de-la-sibiu-au-reusit-sa-dob...
Blogul si trairile unui jucator: http://www.ivans-life.blogspot.com/

Acum o sa plecam un pic in Brazilia cu banii castigati, pentru ca Guinness ne umple conturile. NOT. De fapt trebuie sa-i platim noi cu 300 lire ca sa omologheze recordul in 48 de ore, nu in 4-8 saptamani. De aceea nici n-am adus oficial Guinness la Sibiu, ne-ar mai fi costat o suma considerabila, bani pe care nu-i avem. Dar o sa trimitem foile de joc, poze, articole din presa, declaratiile martorilor (2 oficialitati la fiecare 4 ore), inregistrati video in care se vede cronometrul si alte hartii pentru a putea fi omologat recordul nostru.

Deja cautam idei pentru anul viitor....

sâmbătă, 4 august 2007

Blegovici


Premisa: pentru mine - absurd, dar asa este - ce nu-i cantat in engleza nu prea exista. Exceptiile sunt rare.

Aseara a fost concert Bregovic in Sibiu. In Piata Mare, gratis, deci full de lume. Nu chiar ca la Iglesias sau ca de Revelion cand au fost 50.000 de persoane, dar s-a umplut piata. Eu nu-s amator de muzica lautareasca sau cum s-o clasifica asta, dar inca de la primele acorduri am fost captivat. Stiam dinainte cateva piese, nu detin nici una, le auzisem intamplator. Am vazut si filmul "cu pisicile" si am citit si prin presa despre el. Deci nu eram din ala crizat la primele acorduri ale unei piese. Melodiile lui Bregovic se impart in doua categorii, asa cum spune si numele orchestrei: de nunta si de inmormantare. La alea de jale te si imaginezi cu capul pe o masa de lemn, cu sticla de vodca in fatza si cu cutitul infipt in masa. La alea de veselie e musai sa dansezi, iti vine pur si simplu sa te misti (ca eu ma misc in acelasi ritm si la bregovici, la rock sau in club e alta poveste, tine de cele doua picioare stangi din dotare). Cateva piese super tari, a fost una cu acorduri orientale cam asa pe la mijlocul spectacolului care mi-a placut la nebunie (care poate sa dea un hint sa o gasesc, fac reclama pe blog). Misto: oamenii in sir indian care mergeau printre spectatori dansand pe ritmurile nebunesti, horele si in general faptul ca toti dadeau din picioare intr-un fel sau altul, cu exceptia babelor care probabil credeau ca a venit apocalipsa. Cel mai bine s-au simtit, bineinteles, strainii, pe care-i durea-n spitz ca se dau in spectacol. Bastinasii au fost mai moderati, cu exceptia Annei the energizer bunny, care n-a stat locului deloc. Incheierea a fost pe o melodie de pahar, traditionala sarbeasca, din primul razboi mondial, cu Bregovic sorbind din pahar si publicul cantand la refren "artileria". Au trecut doua ore mai repede ca la Rolling Stones.

vineri, 3 august 2007

Recordul si tehnica

Recordul ca recordu, baschetul ca baschetu, dar tehnica ne omoara! Am mers pe la 10.30 sa vad inceputul meciului (programat pt 11.00). Ajuns acolo ma ia un amic in primire sa-l ajut sa care niste baxuri de Gatorade din magazie in frigiderul din sala. Dupa ce-am stocat sticlele in frigider, chiar inainte sa-i inchidem usa, pusca o sticla de plastic plina cu apa minerala si ma uda din cap pana-n picioare. Bine ca nu era zeama.

Recordmenii au primit spre folosinta trei calculatoare dar nimeni nu s-a obosit sa verifice ieri daca exista softurile pe ele. Asa ca azi vroiau sa printeze niste fisiere Excel. De unde Office..Noroc cu Google Docs, ca poti sa deschizi documente pe net. Am zis printat? Imprimanta era, dar nu instalata. Practic singurul lucru ce mergea era cronometrul de 80 de ore pe un alt calculator. Instalez si imprimanta, in timp ce copiam cd-uri cu muzica in calculator, vrem sa instalam softul cronometrului pe cel de-al treilea calculator, sa-l avem de rezerva (ruleaza ambele cronometre in paralel) dar ...unde e cablul de la al treilea monitor? Nu e! Desfa cablul de la monitorul doi si leaga-l la trei...moment in care crainicul anunta imnul de stat al Romaniei. Shit! Imnul e pe calculatorul 2, ala fara monitor. Proba de indemanare-viteza: desfa cablul de la 3, leaga-l la 2, mufa e undeva dedesubt, intoarce monitorul sa o gasesti, toata sala cu ochii pe mine, soapte "caaaliiiin", eu transpirat instantaneu, inca un rand peste apa minerala, merge monitorul, play, sunet in boxe, ufff. Injuraturi in gand. Sa nu va zic ca n-aveam nici imnul, atunci l-am adus de pe net, noroc ca e in format mp3 pe cateva site-uri. Apoi inca alte cateva problemutze tehnice, rezolvate on the fly si am putut reveni la birou.
La 3 imi incepe tura de steward. In concluzie: Adelutza tre sa dea o bere. Se aude? Nu se aude ca-i la sala...

miercuri, 1 august 2007

Thinking outside the potato

Avertizare: Daca nu intelegi ce-i ala cerc circumscris unui dreptunghi nu citi mai departe

Duminica am fost la o nunta a unor colegi de liceu. Ce mi-a placut mie la nunta? Pedeapsa data mirelui si nasului pentru a recupera mireasa furata. Fiecare din ei a trebuit sa curete trei cartofi, cel care termina ultimul platea nota de plata a "haiducilor". Problema era ca nu prea taiau cutitele iar pentru ca oricum nu avea antrenament la asa ceva mirele a gasit o solutie ingenioasa: a "curatat" cartoful din 6 miscari si a ramas un paralelipiped - 4 miscari pentru laterale si 2 pentru capete. Ca doar nu o specificat nimeni ca tre sa dea jos doar coaja de pe cartof. (Dupa prima miscare hotul ii spunea ca nu l-a pus sa taie felii cartoful ci sa-l curete. S-a prins si el intr-un final de schema)

Clever. V-am spus ca am fost fost colegi de liceu? Sper ca prin inductie sa se fi transmis si la mine un pic de desteptaciune.

Ce pedepse haioase ati intalnit pe la nunti?