Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

sâmbătă, 30 iunie 2007

Rock on

La un moment dat te mai saturi de ascultat Cohen, faci un reality check si simti nevoia de o muzica de forta. Asa ca saptamana asta va recomand ceva mai zgomotos, multumita eliberadioului Guerilla (89,0 in SB):

Green Day - Working class hero

Cover dupa John Lennon, cu versuri geniale:

As soon as your born they make you feel small,
By giving you no time instead of it all,
Till the pain is so big you feel nothing at all

si sa nu uitam cireasa de pe tort:

And you think you're so clever and classless and free,
But you're still f****g peasents as far as I can see

Videoclipul este in enshpe variante pe youTube.

Dolores O'Riordan - Ordinary day

Daca numele ei nu va spune nimic, ganditi-va la The Cranberries. Este fosta solista. Albumul se numeste Are you listening? si poate mai atenueaza cate un pic din dorul de Cranberries desi nu se ridica la nivelul albumelor lor - deci vocea nu e totul. Oricum melodia e fainutza.

Manu Chao - Rainin in paradize

Pe baietu asta nici nu stii cum sa-l categorisesti. Manu sau Chao. Asa ca-l lasam asa, ne-etichetat dar de ascultat. Sa zicem ca daca nu va place mesajul social o sa va placa ritmul si va improspatati cunostintele geografice! joking, of course. Pentru toti baietii mei din Monrovia, fara numar!

In Monrovia, this no good place to be
Weapon go crazy, it's an atrocity
In Fallujah, too much calamity
This world go crazy, it's no fatality
In Jerusalem, in Monrovia, Guinea-Bissau, today it's raining

Sunrise Avenue - Fairytale Gone Bad

Cam plangacios pt un rocker...daca tot e fairytale ma asteptam sa se transforme in pumpkin la final.

This is the end you know
Lady, the plans we had went all wrong
Tell them it's me who made you sad
Tell them the fairytale gone bad

Si-am incalecat pe-un norisor argintiu si m-am dus. Weeeeeee!! weeeeeee!! weeeekend!

joi, 21 iunie 2007

La shopping

Ca tot omul care n-are altceva in frigider decat bere, bere, coca cola, pepsi cola/twist si lapte condensat aka lapti, la un moment dat se mai termina una dintre ele. De data asta gheatza. Asa ca am purces spre Real ca sa fac un mini-shopping. Pungi de gheatza, suc natural si cola. Duh. In parcare, la plecare, cand incarcam in masina aceste necesitati ale vietii, o femeie din specia "da si mie sa mananca si gura mea", dupa ce s-a tziganit degeaba langa un Ferrari s-a mutat langa mine. I-am zis ca-i las cosul ca sa recupereze fisa de 50 de bani din el. N-a vrut, a zis ca o alunga paznicii. Ceea ce puteam sa cred...DAR mai devreme imi uitasem ceva in masina si am surprins discutia ei cu unul dintre paznici care nu numai ca nu o hartuia dar chiar o intreba cat facuse in ziua respectiva - 130.000 lei vechi. Asa ca i-am spus "Serios? cine te alunga, paznicul ala caruia ii povesteai mai devreme cati bani ai facut azi?". A plecat bombanind, nu s-a deranjat sa ia cosul. Dupa aia imi apare un tinerel care se recomanda presedintele nu-stiu-carei fundatii. Era genul cu sapca si foaie A4 cu tabel + pix. Donatii probabil. Ma bufneste rasul. El zice "aa, am mai fost la dumneavoastra" si pleaca. Eu de fapt radeam ca vroiam sa repet figura cu cosul si sa i-l dau lui...

Una bonus: daca sunteti din Sibiu si va streseaza prin cluburi aia de la hai-hui.eu care pozeaza tot ce misca si daca nu vrei sa stai la poza te sacaie cu intrebari "dar de ce?" exista cel mai simplu si mai eficient raspuns: nu-mi fa poza ca am iesit fara sa stie nevasta-mea. Te lasa in pace instantaneu.

marți, 12 iunie 2007

Entry for June 11 2007

Pe intuneric, in liniste, cu laptopul in brate si castile in urechi, rasfoiesc printre directoare si cantareti, fiecare melodie imi aminteste de ceva…Bob Seger, Against the wind – clasele primare, primul walkman, casetele tatalui meu, fascinatia vocii guturale venita din micile casti cu burete, asculti si-ti place dar nu prea stii ce e…Mark Knopfler & Emmylou Harris – Rolling on .. it’s hard sometimes but pretty much it’s alright – imi aduc aminte cand am auzit Brothers in arms, eram exilat la o cabana pe langa Balea, cu parintii, la o saptamana dupa ce cunoscusem o fata si timpul trecea asa de greu, dar asa am descoperit Dire Straits….Eric Clapton & JJCale – Danger, she’s out into the night…imi amintesc de Tears in heaven si clasa a noua, liceu, alta lume….Coldplay – Talk … vara 2005, cea mai frumoasa vara….Red Hot Chilli Peppers – Scar tissue, cabana, vara, munte, urla muzica din masina trasa langa coliba…Bruce Springsteen – Paradise…I taste the void upon your lips…un ingeras blond....Header Nova – I miss my sky…why we need to touch the ground…drumul spre Paltinis, spre schit, intr-o noapte de Paste, coloana de lumini….Oi va voi – Refugee - I’ll show you my reality, I’ve seen a few …aceeasi vara 05, noptile fierbinti, terasele galagioase, orele mici si vesele….Simple Minds – Stay visible…goana pe Valea Oltului spre Bucuresti, spre Otopeni …Smashing Pumpkins – Tonight tonight…cerul plin de stele, cu corturile in rezervatia de ursi de sub Balea, trei persoane, zece zile, dupa Bac, liniste si pace…Travis – Pipe dreams – if you win or you loose isn’t gonna change a single thing….primul loc de munca, tablele pe internet si dorinta de a face ceva…Leonard Cohen – In my secret life ….noptile de joi si vinul rosu….Cardigans - If this is communication, I disconnect….

duminică, 10 iunie 2007

Teamwork - one night stand

Eu ma plictisesc si Alinutza ar trebui sa invete pt examene, deci avem timp de prostii. Asa ca eu am devenit avocatul diavolului si ea Maica Tereza si a iesit....

One night stand - pro sau contra?

Contra:

  • nu dau bine in cv-ul tau de viitoare prietena pentru majoritatea barbatilor candidati la postul de iubit pe termen lung sau de sot;iti aplici singur/-a o eticheta, greu de dezlipit
  • ai toate sansele sa te trezesti cu o boala (daca ajunge cu tine de la prima intalnire - din club/restaurant – direct in pat, cu sigurantza, are un obicei, si nu, nu cred ca e idealul pe care il cauti)
  • sansele ca el sa se indragosteasca de tine, dupa o noapte de genu` - minime, sansele sa te indragostesti tu – ceva mai mari, condoleantze in avans, pentru rezultat
  • ratezi sansa unei relatii adevarate
  • in cazul in care nu tii cont nici de protectie, gandeste-te la numele copilului, sau la a doua varianta (votez impotriva, fara exceptie)
  • aspectul religios ar mai fi o nuanta, dar din pacate pentru unii deja e un concept “invechit”
  • lipsa unui respect de sine – nu te culci cu orice are sani si picioare pana in gat, doar de dragul de a face ceva sambata seara
  • sexul fara implicare emotionala a fost si va ramane inconfortabil pentru femei pentru ca ignora nevoile ei afective
  • femeile “emancipate” nu vand altceva decat o imagine masculinizata din nevoia de a se simti egale (sariti-mi la gat) - newsflash: nu esti cu nimic mai buna decat el!
  • sa nu te plangi ca nu te respecta
Pro:
  • nu trebuie sa o scoti la restaurant inainte sau dupa
  • nu are nr tau de mobil ca sa te bazaie cand ii trebuie mancare pt pisici
  • nu trebuie sa-i gadili orgoliul si sa-i explici cat de frumoasa, inteligenta si captivanta este
  • daca ai pretext bun nu trebuie sa-i vezi fatza dimineata
  • nu te deranjeaza sforaitul ei cand dormi
  • nu trebuie sa-i aduci micul dejun la pat
  • o revezi doar daca vrei tu (si ea)
  • e o relatie bazata pe placere, nu apar scene de gelozie
  • pt ca de obicei cele mai bune la pat nu-s si cele mai destepte, te scuteste de un zambet tamp in fatza prietenilor
  • "iubi" it's a no-no
  • nu vrea sa o prezinti parintilor
Trebuie sa recunosc ca argumentele Alinei sunt solide si din treaba asta ea iese mai castigata ca imagine. Just for the record: nu-s adeptul ONS-urilor, chiar daca au farmecul lor. Ce simpla e viata de barbat totusi...

PS: Alinutza nu-i a mea, nu-i a voastra si nici a urmasilor urmasilor nostri. Taiati crapul. Adica cut the crap.

Entry for June 09, 2007

Vineri, ora 22:15. Mi-a ajuns de stat la birou, ma indrept spre camera mea princiara de hotel, stil Bou-vagon XIV. Se afla la doua minute de mers pe jos distanta fatza de firma. Asta daca prind rosu la semafor cand trec strada. In drumul meu agale, de pieton obosit, aud galagie mare. Rap. De pe partea cealalta a strazii rasuna "I got five on it" de la un casetofon dat la maxim, undeva la una din ferestre. Sub geamul respectiv trei baietasi povestesc. Unul este imbracat in maieu alba. Caldura mare man. Pe partea mea de strada, la etajul intai al unei cladiri cu doua etaje, doi batrani se uita sprijiniti de balcon. Asa, ca batranii. Presupun ca neam de neamu' lor n-a auzit muzica din aia - sau orice alt fel de muzica venind de afara dupa ora 22 - exceptand fest-urile. Acum 17 ani unchiul meu stabilit in Germania se uita la tv dupa ora 11 noaptea cu castile pe urechi de frica sa nu-l reclame vecinii ca face zgomot.

Nu glumeam ca e cald. Solingen, asa cum probabil v-am mai spus, este al doilea oras al Germaniei ca si cantitate de precipitatii anuale. Diferenta la ei intre vara si iarna era ca iarna ploua mai rece. Not anymore. In mai au fost 30 de grade si nici saptamana asta nu cred ca au fost mai putin de 25. Seful tot lauda clima din Sibiu: vara soare si caldura, iarna -20 de grade, nameti de zapada si cer albastru cristal. Not anymore. Iarna asta am avut doua, trei ninsori. Ma intreb ce rost are sa-mi doresc alta masina, alte lucruri in casa...mai bine investesc in camile sau imi cumpar lac, dar poate seaca. Mai bine camile. Am senzatia ca m-am nascut prea tarziu, ca tot ce era de inventat s-a inventat, ca marile oportunitati au trecut, ca o sa muncesc ca sa-mi permit sa fac niste lucruri si cand o sa vina momentul sa le fac o sa descopar ca nu mai exista. Parca vad ca dispar si blondele.

Am auzit un banc de ingineri astazi: un om merge cu laptopul in avion, il porneste...ii apare mesajul: New Hardware Found - Airbus A380.

sâmbătă, 9 iunie 2007

Cafe del Mar 14

Ultimul ragnet - de fapt tril - al muzicii chillout a aparut pe piata. Puneti mana si cumparati-l ca sa aveti ce asculta langa sangria, pe prispa, seara, privind cum trece ciurda de la camp.

Si Bon Jovi se simte bine. Apare Lost Highway pe 16 iunie. Comercial ca totdeauna, dar Bon Jovi. Eu inca mai sustin ca cel mai bun album al lor a fost This left feels right.

This turk doesn't feel home sick yet.

vineri, 8 iunie 2007

Entry for June 07, 2007



Azi a fost liber in Germania. Sarbatoarea Corpus Christi - Fronleichnam auf Deutsch. Nu ca ar fi stiut multi dintre ei ce-i aia. Cel mai amuzant raspuns pe care l-am primit a fost "happy cadaver". Eu am muncit, ca deh, ce poti sa faci in Solingen. Macar n-a fost nimeni sa ma sacaie, am fost singur in tot biroul.

Marti si miercuri am fost la client, m-am reintors la firma abia aseara la opt, m-am intalnit cu sefu si am plecat sa mancam in Dusseldorf. Nu cred ca v-am povestit vreodata despre portul Dusseldorfului. Toate cladirile vechi, depozitele si fabricile din portul de pe Rin au fost demolate sau restaurate si transformate -dupa modelul unui port din Londra - in sedii de firma si restaurante. Exista si un multiplex fainutz unde acum cativa ani am vazut Fast & Furious 2 si cred ca s-a jurat seful ca nu ne mai lasa pe noi sa alegem filmele la care intram. Altadata am fost la Troia si am jurat eu ca nu mai vin la ode in metru antic in germana. Tot aici mai exista si multe fitze pe metru patrat. Aia din Romania sunt ponei la capitolul asta. Inflatie de Porsche, Jaguar, Bentley si alte bijuterii pe patru roti. Cladiri din otel, beton si sticla, forme futuriste si neconventionale, luminate spectaculos si inteligent. In compensatie: aproape nici o femeie frumoasa, dar toate aranjate cu grija. Am descoperit si un club, care functiona miercuri seara. Bine de stiut, pentru cand o sa vreau sa-mi beau salariul pe o saptamana. Stereotipie germana: blugi albastri decolorati, camasa alba scoasa peste pantaloni, sacou negru. De obicei eu eram cel care-si sufleca manecile la camasa, acum as fi fost banal. Intre cladiri, terase. Pe pietricele albe, scaune de regizor si umbrele mari albe oamenii profita de apusul care tine pana la ora 11. In Romania se "crapa" de ziua si se "lasa" noaptea; aici ele se tarasc, se strecoara tiptil, nebagate in seama, de-a lungul a doua ore. Organismul meu e un pic confuz la ora 22.30 cand aici e inca lumina iar el stie ca e aproape miezul noptii in Romania si este, deci, timpul pt nani. Iar am dat de un bug. De data asta nu bug-uri software ci restaurantul la care am mancat. Bug. Doar pe emblema, nici un gandac in mancare. Antreu: vitello tonnato cu frunze de rucola (stevie pe ro?). Fasii subtiri de carne de vita unse cu un sos de ton. Combinatie ciudata, dar buna. Probabil secretul sta in stevia aia. Felul principal: peste cu curry si legume. Pret mare, portii mici, dar bune. Vin rosu, demisec, de Spania. Toro. Muy bien. Meniul era interesant: doua pagini de mancare si inca vreo 8 de vinuri. O plimbare scurta printre docuri si inapoi spre casa ca era deja miezul noptii. A condus cel de-al treilea mesean, colegul de proiect. Eu cu seful impartisem vinul frateste. Brüderschaft. Dar tot noi - si sistemul de navigatie - ii strigam baietului la o intersectie sa o ia la cealalta stanga.

miercuri, 6 iunie 2007

Entry for June 05, 2007

Pe drumuri din nou. Am plecat ieri in Germania. M-am prajit duminica la Ocna asa ca de doua nopti dorm tot cu pauze, sunt rosu ca racul si momentan viata nu e deloc amuzanta. Si cand e sa mearga prost, merge. Taromul Sb-München a avut intarziere 20 de min din cauza la o tanti care a incercat sa-si ia si copilul cu ea. Nelegal, se pare. Si pt ca sunt norocos din fire, am avut loc chiar langa ea in avion si am asistat la plans cu sughituri o mare parte din drum. Nu, n-am consolat-o. Cand te arde pielea esti un pic irascibil. Mi-am pus castile si m-am apucat de citit ziarul. I-am urat totusi pofta buna, ca sa nu fiu tzaranul perfect. Ajunsi cu intarziere la destinatie, impreuna cu alte trei persoane care aveau acelasi zbor ca si mine, ne-am apucat sa fugim pe coridoare spre zona de tranzit spre terminalul 2. Transferul de la un terminal la altul se face in acest caz cu un autobuz shuttle care vine la fiecare 15 minute. Noi am ajuns la locul de plecare al autobuzului cu vreo 10 minute inainte de urmatorul sfert de ora, dar a aparut mai repede si shuttle-lul. Doar ca soferul s-a oprit, a coborat si a fumat doua tzigari pana s-a facut ora stabilita pentru urmatoarea cursa, timp in care noi patru il injuram printre dinti si jucam tontoroiul. Ajunsi la T2 ceilalti au trecut rapid de controlul identitatii, eu nu. Nemtoaicei la care am nimerit nu-i placea buletinul meu. Cand am vazut ca se uita lung la el si-l tot intoarce de pe o parte pe alta i-am dat pasaportul, ca sa scap odata. Dupa ce a binevoit sa-mi dea drumul am tras inca o fuga pe coridoare spre gate si am ajuns in avion impreuna cu ultimii pasageri linistiti care se imbarcau. Am mai scapat o data. Si-a ajuns si valiza. Acum sunt la client si muncesc, ceea ce nu va doresc si voua pentru ca in Ro este trecut de ora 17.

vineri, 1 iunie 2007

Cosbuc redux

Balada vecinului care de trei zile-şi dărâmă pereţii

A-nceput de ieri să bată,
Câte-un pic, acum a stat,
Neuronii s-au mai adunat
Speriaţi, ei stau grămadă
Peste cap.

Nu e zgomot, e chiar bine,
Vecinu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Incepe iar. Cu mult avânt
Prin perete vine-urlând
Şi mă-ntind şi sar râzând;
Şi prin casă fac mătănii;
Vrând-nevrând.

Teatrul prea modern


Dom'le, nu stiu altii cum sunt, da' eu sunt injiner. Adica mie-mi trebe chestii clare, pe fatza, transparente, ca sa pot intelege. Aseara am fost la "teatru" in Piata Mica. Remember the future. M-am simtit ca un bou. Un bou incult. Hai sa nu zic chiar bou: ponei verde. Fiti atenti, piesa de teatru: apar unii de pe pod, pe picioroange, fug un pic in jurul scenei, pe picioroange si pe un carutz, apoi se urca pe scena si mai fug un pic, fara picioroange. O gagica se urca intr-o semisfera - gata cu picioroangele - si este ridicata la vreo 10 metri inaltime, la imbinarea celor trei stalpi care formeaza un fel de con in jurul scenei (pt fetele de la filologie: nu va bateti capul). Sus, semisfera inferioara intra in semisfera superioara, care era deja acolo, formand o fabuloasa cheie de bolta, luminata feeric si colorat. In timpul acesta nebunii se agita in continuare pe scena, cu niste valize in maini. Dupa o perioada de delirum tremens coboara tanti din sfera, de data asta in picioare, doar pe bucatica din podeaua sferei si ce sa vezi, tulai Doamne, o sticla de Coca Cola legata cu sfoara de aceasta micutza platforma! Nebunii de jos, cand vad cola, se agita, sar sa prinda sticla si la final ajunge si fatuca jos si nu se intampla nimic notabil. Dupa alta perioada de agitatie ramane doar un cuplu pe scena, legati prin niste corzi elastice rosii de niste inimi la fel de rosii. Incepe un dans, el maram incearca sa se urce pe un stalp si ea nu-l lasa. Omul modern la care-i da femeia-n cap? Maybe. Se termina si momentul asta si apar iar nebunii, tanti cu sfera are un fel de husa de bloc atarnata pe ea si incepe sa urce iar spre "cer" iar nebunii stau cuminti sub fustanela gigant. Incepe sa fie introdus aer din mijlocul scenei si fusta devine balon, apoi nebunii fug iar jetul de aer devine mai intens si husa devine o zdreantza in bataia uraganului (partea asta a fost mishto). Dupa alte cateva chinuri nememorabile este urcata la cer o tanti intr-un sac de plastic, pe jumatate umplut cu apa. Era 11 noaptea si noi cu plovare, asa ca ma gandesc ca nu-i era lesne. Fetusul acesta sta ce sta el suspendat in inaltime si la un moment dat se sparge sacul si cade spre scena dar ramane atarnat in vreo 10 corzi elastice, in care se misca convulsiv. Plin de apa, bineinteles. Partea asta a fost super mishto dar riscul sinuciderii mi s-a parut cam mare, atatea corzi impletite pe acolo...Apoi n-am mai urmarit spectacolul nici cu jumatatea de interes de pana atunci, am cautat-o pe Adela. [Unde te-ai ascuns mandro? Ia da-ti cu parerea despre ce ai inteles tu] Putem fi mandri, Piata Mica e superba, plina de oameni si de muzica, se creaza o atmosfera de exceptie. Vineri a fost o ambianta reusita, multe jocuri de focuri, atarnate in maieruri, burlane si ghivece, tot felul de improvizatii reusite si de efect. Revenind la spectacol, l-a filmat TVR-ul, poate o sa-l vedeti la tv. N-a fost asa rau, per ansamblu, doar ca au fost si momente de umplutura, relativ stupide. Sunt convins ca daca-l urmaream cu atentie si nu-mi era frig intelegeam mai mult. Daca consoleaza pe cineva, am inteles la fel de mult si din bubuiala de dupa, din Chillout, la fel de multi nebuni erau si acolo.

Copyright poza: Ovidiu Matiu (www.matiu.ro)