Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

luni, 29 decembrie 2014

CJ Sibiu: loc fruntaș la cheltuielile cu internetul, telefonia și asigurările auto

Într-un studiu al Asociației pentru Protecția Consumatorilor, care a trecut relativ neobservat - în afară de blogul lui Petreanu (Cum se risipeşte banul public în consiliile judeţene) nu știu să-l fi preluat cineva - se face o analiză a cheltuielilor consiliilor județene. Despre situația generală și excesele unora puteți citi în articolul lui Petreanu, eu o să prezint câteva informații despre CJ Sibiu, extrase din PDF.

Ca număr de angajați CJ Sibiu se situează în media pe țară, iar ca fond de salarii în jumătatea inferioară a clasamentului:



La carburanți, energie termică și electrică nu se fac excese, în schimb ocupăm loc fruntaș la costurile cu telefonia mobilă și fixă, plătim peste 1500 de lei per angajat pe an.



În 2013 am a fost pe primul loc la suma cheltuită cu asigurările CASCO și RCA, aproape 90.000 de lei (oare ce parc auto avem?), în 2014 ne-am mai revenit, până la 1 august ne apropiam "doar" de 30.000 de lei (poate au făcut asigurări pe 6 luni și mai apar cheltuieli).


Comparativ cu alții nu dăm mulți bani pe abonamente la presă și tv, în schimb ne place internetul (de mare viteză, sper, la banii ăștia). Sunt curios cu cine lucrează. Se pare că STS oferă servicii de internet gratuit CJ-urilor care cer asta.



Ai nostri n-au furnizat informații despre consumul de hârtie și servicii de mentenanță.

sâmbătă, 27 decembrie 2014

Primiți cu deszăpezirea?

Mi se pare mie sau deszăpezirea de anul acesta s-a extins? Am văzut pe strada alor mei, tocmai când mă pregăteam să parchez, ușor șocat că venea spre mine, ditamai camionul cu plug, de-a trebuit să reconsider rapid variantele de oprire, ca să-i fac loc.

Ulterior a mai trecut încă o dată, cu sărărița pusă în funcțiune. Până acum n-am mai pomenit deszăpezire pe străzile Lânii-Turismului. Am trei variante: ori e prea apăcioasă zăpada, se topește repede și se plictisesc ăștia cu utilajele; ori vreun vecin influent (nu dau nume) a pus vreo pilă; ori s-a extins pachetul de străzi prinse în contract.


joi, 25 decembrie 2014

Animal cruelty: pop! goes the weasel

Trebuie să recunosc că până n-am văzut videoclipul ăsta mi-am imaginat că partea cu ”pop” din clasicul cântecel pentru copii înseamnă că biata nevăstuică explodează.


Mă și gândeam, ce denaturați englezii ăștia, să cânte despre o nevăstuică umflată cu pompa. 


Nevastă-mea zice că-i o modalitate bună, deși subtilă, de a anunța o naștere pe Facebook.

marți, 23 decembrie 2014

Kitsch cu luminițe

Acel moment magic când treci seara printr-un gang, ajungi în Piața Mare, te uiți spre Bălcescu și exclami ”sfinte Baby Jesus cine a adus căruța asta cu coviltir luminat în oraș!”. Am facut poza, dar n-am îndrăznit să mă duc mai aproape, nu neaparat de frica unei epilepsii pe care n-o am, ci ca să nu-mi iasă herpes. 


Dacă anul trecut ne lăudam cu un cap tractor, acum am făcut upgrade la căruță full options.

Mă pregăteam să vorbesc frumos de Târgul de Crăciun din Piața Mare, că merge într-o direcție bună, că majoritatea standurilor au produse decente, că se apropie încet-încet de cele văzute în Germania, dar nicăieri n-am întâlnit așa dovadă de kitch colorat. Mai mult, e plătit din banii noștri, prin bugetul local, cu 55.000 de euro - pe locul 5 la finanțare în 2014. A meritat? Eu zic că nu, ba mi-e chiar rușine să mă laud cu orașul meu.

Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, mai jos sunt niște imagini din orașe vestice, inclusiv Nürnberg (care are unul din cele mai faimoase Târguri de Crăciun), observați diferențele și cât de bine arată niște decorațiuni simple, cu lumină albă sau galbenă. Nu-s cele mai bune poze, dar sunt ale mele, făcute din 2005 încoace.

Milano:




Nürnberg:





Berlin:


luni, 22 decembrie 2014

Clubbing pentru vitamine

Oldies, vineri seara, ora 22. Mă întâlnesc cu un prieten venit din State, eram doar noi doi în tot pub-ul, dar îi spun să nu-și facă probleme că-n două ore o să se chinuie să ajungă la baie. 


La un moment dat se pun niște fătuce lângă noi și încep: își comandă o bere, apoi un shot de jaeger cu felie de portocală, apoi un shot de tequila cu felie de lămâie și tot așa. La un moment dat, deși combinația mi se părea absolut nereușită, după ce le-am văzut cu câtă poftă curăță citricele de pe coajă mi s-a făcut milă, îmi venea să le comand o salată de undeva, dar m-a bufnit râsul și le-am întrebat: voi ați venit pentru fructe, așa-i?

N-au ”gustat” întrebarea.

vineri, 19 decembrie 2014

Nu-i indicat să faci bancuri cu obstretricianul

O ea, gravidă, la control. I se interzice explicit să facă efort, vin sărbătorile și statistica (*) ne arată că mulți copii se nasc prematur pentru că mămicile lor au ridicat mobilă prin casă cu ocazia curățeniei de Crăciun. 

El, din fundal, pe un ton grav, deși nu-și aduce aminte când a pus gura pe cozonac ultima dată iar ea nu-i genul care are ca hobby frământarea aluatului în copaie: deci fără cozonaci anul acesta.
Doctorița, împăciuitoare: ei, unul mic, așa, poate să facă.

Posibilă continuare:
El: am glumit.
Doctorița: și eu acum trei luni, când v-am spus că e fată. A, ați luat deja rochițe și mobilă roz?


__________
* din câte știu, mai există alte două perioade de baby-boom: cei născuți în ianuarie pentru că părinții au fost prietenoși și liberi de 1 Mai, respectiv cei apăruți la 7-9 luni după 23 August (pe viitor numărăm începând din 1 Decembrie sau 24 Ianuarie).

joi, 18 decembrie 2014

The Interview - pe DVD împreună cu Jurnalul Național

S-au gândit niște deștepți să facă o comedie despre asasinarea liderului unui regim totalitarist, culminare a câtorva ani de bătaie de joc. Am văzut trailer-ul în ambele cinema-uri la care am mers în State, a avut parte de o promovarea intensă. Premiera în ajunul Crăciunului sugera niște încasări bunicele. Ba chiar părea amuzant, dar pe trailer-urile astea nu poți să te bazezi, de multe ori conțin tot ce-i mai mișto din film.


Când colo, ghinion! (cum ar zice președintele nostru), jumătatea aia de peninsulă care se zbate în sărăcie și beznă (PIB estimat 2011: 12 miliarde $) a pus niște hamsteri pe rotiță și a spart ditamai rețeaua Sony Entertainment (venituri divizie 2014: 8 miliarde $, venituri totale Sony 2014: 75 miliarde $). A doua rușine high-profile a unei companii americane, după cea cu Google și hackerii chinezi - nu-i bai, or mai fi fost multe mai interesante, dar n-au făcut vâlvă.

Bonus, hackerii le-au mai furat și vreo cinci filme, numai din Fury au să piardă câteva zeci de milioane, încasări ne-efectuate, că nici americanii nu-s așa proști să meargă la cinema când pot vedea filmul pe net, înaintea premierei. Și doar știau că Kim Jong-un e mare amator de filme americane, nu puteau să-l atace și ei unde nu-i păsa, la drepturile omului sau putere militară?

Probabil acum la Hollywood niște oameni mai vechi în branșă dau meditații pe tema mișto-ului:
1. niciodată de Allah;
2. cu dictatori, dar numai inventați sau care nu mai sunt la putere.

Până și Dennis Rodman s-a prins că nu-i momentul să fie interesant și tace intens.

Dacă a mai rămas cineva neconcediat la Sony și vrea s-o facă și mai groasă, îi sugerez un film jignitor la adresa Pakistanului, că aia au bomba atomică și ultima rachetă de antrenament nu le-o căzut neprogramat în ocean.

Pe lângă faptul că nord coreenii au hackeri (sau bani ca să angajeze hackeri), mă miră faptul că americanii au renunțat să mai prezinte filmul. Ce s-a întâmplat cu cei care nu negociau cu teroriștii? De ce îi e frică FBI-ului și Guvernului SUA, că au să se răcească relațiile diplomatice? sau că-i ia vreo pală de vânt pe atentatorii nord-coreeni și le strică vreun satelit?

miercuri, 17 decembrie 2014

Inflația numerelor de versiune

N-am niciun pic de respect pentru numerotarea șmecherească, influențată de marketing, a software-ului. Exemple actuale: aplicația Facebook pentru iOS, aflată la versiunea 20, care crește ca Făt Frumos, cu 1-2 numere pe lună, respectiv browserul Google Chrome, lansat în 2008, ajuns la versiunea 39. 


Poate sunt prea old school, dar un număr nou de versiune majoră înseamnă pentru mine câțiva ani de muncă, un produs radical schimbat sau îmbunătățit, în general ceva care să fie diferit ca aspect sau funcționalitate față de versiunea anterioară. Clownii de la Fb nici nu se mai obosesc să spună ce-au implementat nou, iar în Chrome singurele feature-uri notabile din ultimii ani e că au făcut aproape imposibilă printarea prin dialogul sistemului de operare (ăla unde-și instalează imprimantele opțiunile de duplex și economie cerneală, motiv pentru care am și renunțat la el) și că în sfârșit au o versiune de 64 biți pentru Mac OS.

În 5 ani o să folosim Chrome 90 și Facebook 1000 și n-o să sesizeze niciun manager de produs ridicolul situației, dar nici n-o să-i mai ia nimeni în serios. Păcat că s-au luat și alții după ei.

marți, 16 decembrie 2014

Black Ignat 2014

De încălzire: cine vlea să m-ai spnsolizeze becuri pentru usătorie? N-am mai întâlnit oameni care să nu poată scrie litera R. Era timpu, vorba lui. 


În tot acest timp, tiptil, în Tălmăcel a crescut o dinastie: dacă n-ați auzit de Lae a Săii al 3-lea, ați trăit degeaba, mai ales că are și departament de relații cu clienții și porci la ofertă, plus cântar metrologic expirat și mult curaj ca să recunoască asta. Bonus: rachiu și o traumă pe viață pentru plod.


luni, 15 decembrie 2014

Cum să închei cu stil Christmas Party-ul

Plantația de unde-mi iau salariul a organizat vineri seara Christmas Party-ul într-un restaurant select și central, am avut o mansardă doar pentru noi și ne-am dezlănțuit, așa cum doar programatorii știu să o facă: am stat cuminți la mese, am băut vin și am povestit.

Imagine de arhivă: numărați picioarele mesei
După miezul nopții o mare parte din noi a mers la continuare, aranjată de subsemnatul în Oldies. Adică am reținut un colțar, care în mod normal se dădea la 11, până la 12:30. Oricum, de obicei ”lumea bună” vine după miezul nopții, n-am prevăzut probleme. Ba chiar am dat mesaj patronului, să știe că întârziem, să nu se impacienteze.

Când ajungem la club, nebunie, stătea lumea la coadă, ni s-a spus că nu se mai poate intra, era concert CTC - cine naiba sunt și ăștia?  - o informație care-mi scăpase în momentul când făcusem rezervarea. În apărarea mea trebuie să menționez că muzica live e de obicei joia, nu vinerea. Bineînțeles, având masă, am intrat, după ce-am plătit biletele. 

Ajunși înăuntru m-am lămurit repede, era exact locul unde niște oameni care ies din casă de maxim două ori pe an și-ar dori să petreacă: hip-hop românesc, plin de adolescenți care ar fi putut fi ai noștri chiar dacă nu ne grăbeam foarte tare, înghesuială la limita capacității. ”Muzica” era ca în video-ul de mai jos și tot în stilul ăsta au ținut-o până la 3, când n-au mai rezistat chiar și cei cu nervii cei mai tari. I failed.


vineri, 12 decembrie 2014

Ajutor pentru cei cu mâinile scurte

Înainte oamenii foloseau bețe ca să se proptească în ele sau ca să se apere de animale, acum pentru fotografie. În România moda asta se manifestă încă discret, dar în New York era plin de turiști care-și făceau selfie-uri cu bățul.


A scăzut, din fericire, numărul celor care se trag în poză cu tableta, probabil pentru că e mai incomod să-ți faci selfie-uri cu ea și pentru că nu i-a trecut nimănui prin cap să vândă o vâslă care să o susțină. Aștept combinațiile trekking and selfie stick, cravașă de călărie și selfie stick sau ceva ce-ar putea promova Ghiță Ciobanul: ghioaga cu suport de aifon și declanșare la fluierat. Dacă tot am ajuns în zona ăsta, recunoașterea vocală ar putea activa și-o cameră de supraveghere, respectiv reflectoarele, la tradiționalul ”lupiiii, băăă”. A nu se confunda cu ”yupii, băă”.

joi, 11 decembrie 2014

O mostră de perfecțiune inginerească

A durat mai mult să găsesc o variantă care să nu sune ca naiba pentru ”example of engineering excellence” decât să scriu restul textului.

Dacă ați citit vreo biografie a unui tip mare din IT, s-ar putea să fi dat peste pasaje care vorbeau de Palo Alto și Silicon Valley-ul anilor 60-70, când cei mai buni ingineri lucrau la Hewlett Packard. Nu știu cât mai rezistă cultura asta în era gadget-urilor ieftine și perisabile însă un exemplu recent mi-a adus aminte de ea.

Din timpul liceului și facultății am rămas cu admirația față de imprimantele HP din seria 4, făcute dintr-un plastic gros, solide și grele, ce dădeau impresia de durabilitate și seriozitate, nemaivorbind de calitatea tipăriturii. Nu am auzit pe nimeni să fi menajat sau să fi rupt bucăți din plasticele unei HP 4. E drept, costau atât de mult încât nu te puteai apropia de ele decât dacă erai instituție publică, de aceea am și menționat facultatea, doar acolo le vedeam.

Anul trecut ne-au plecat chiriașii din biroul de la demisol și au lăsat în urmă, din motive necunoscute mie, o ditamai hardughia: un HP LaserJet 4000tn. Am observat-o cu ocazia unui grătar în curte și-am adus-o opintit (are 20kg) în biroul nostru, să vedem ce știe să facă.


Când am montat-o am observat că are placă de rețea (și) cu mufă coaxială (din aia folosită la rețelele pe cablu tv - dar nu-i băgați cablul tv că nu prinde Digi), ceva ce n-am mai văzut tot din facultate, așa că m-am uitat pe net să văd cam cât de veche e: s-a produs între 1997 și 99 și costa peste 1000 USD (cu duplex și suport de rețea).


Deși se plânge din vară că nu mai are toner, scoate un negru excelent, mai clar decât orice imprimantă modernă cu preț decent. Nici rețelistica n-a creat probleme, a fost cea mai simplă instalare ever, e văzută atât de Windows cât și de MacOS și acceptă comenzi de tipărire fără nazuri. Asta e mare lucru, pentru că vechiile tehnologii încep să fie retrase, de exemplu ultimele MacOS nu mai au suport pentru Win XP ca print server.

Respect.

miercuri, 10 decembrie 2014

Redare video din iOS pe tv Samsung

Televizoarele smart de la Samsung permit redarea prin rețele wi-fi a conținutului aflat pe calculatoare cu Windows și, probabil, dispozitive mobile Android. Cei cu Mac și iOS nu prea au noroc, din cauza animozității dintre cele două companii, Apple oferind însă o soluție dedicată: AppleTV-ul, care poate fi conectat la orice televizor.

De câteva luni am un tv Samsung, iar în weekend, când butonam aplicația YouTube pe de pe telefon, am constatat că a apărut o iconiță necunoscută în partea dreapta sus a interfeței:


Dând click pe ea, spre surpriza mea, apare Samsungul ca destinație a redării video:


Nu a mers din prima, ci din a doua încercare, iar ulterior legătura n-a fost perfectă, iconița apărea când avea ea chef și dispărea destul de repede.

Ca o paranteză, capabilitățile wireless ale tv-urilor Samsung mi se par subdimensionate, se pierde destul de des legătura cu routerul, în condițiile în care dispozitivelor wireless din aceeași cameră nu prea li se întâmplă asta. Am observat același comportament și în altă locuință, cu altă constelație hardware.

Din câte am citit pe net, funcția a apărut în 2013, e inclusă doar în aplicația YouTube și n-are legătură cu iOS (logic). Alte dispozitive suportate: Xbox 360, Google TV, Playstation 3, alte tv-uri smart.

marți, 9 decembrie 2014

Fusion la Syndicat Gourmet

A durat destul de mult până să ajung la Syndicat Gourmet, deși am auzit lucruri bune despre el de la niște prieteni pentru care a devenit restaurantul preferat, datorită aromelor și felurilor de mâncare picante. 

Vara, știind că n-au terasă, nu m-am dus, toamna am uitat de el, așa că prima dată am intrat la ei în seara cu turul doi al alegerilor prezidențiale. Cea de-a doua vizită a fost duminică. Încă am sentimente amestecate.


Site-ul și meniul arată impecabil, la fel și interiorul micuței camere cu 30 de locuri. Un mare plus pentru faptul că nu se fumează, dar nu se pot lăuda cu o aerisire prea performantă așa că pleci acasă cu hainele îmbibate de mirosurile venite din bucătărie. Observ și că au o prezență activă pe Facebook, cu postări zilnice, tot acolo găsiți și meniul online - îmi plac explicațiile care însoțesc fiecare fel de mâncare.

Când am dorit să mergem prima dată, am sunat ca să fac rezervare. Cel care a răspuns a fost un pic surprins, ca să nu zic neprofesionist, ne-a spus că au suficiente locuri libere, n-a părut interesat de nume, număr de persoane și oră. I le-am comunicat totuși.

Antreurile au fost bune, atât samosa cu sos de mentă cât și humusul de roșii uscate cu lipii, iar la felul principal mi-am luat ”regina bucătăriei indiene”, adică biryani de pui, cu o descriere elaborată: orez basmati, pulpe de pui, iaurt, ceapă, nuci, usturoi, ghimbir, coriandru, mentă, condimente. Realitatea a fost mai puțin apetisantă ca descrierea, un bol mare de orez destul de sec, în care sosul se dusese la fund iar mai multe bucăți de pui erau încă crude și roșii. La a treia astfel de bucată am abandonat, dar pentru că mâncasem cam jumătate de porție și eram sătul, i-am prezentat chelnerului problema, spunându-i că nu doresc să-mi fie înlocuită mâncarea. Nu a comentat nimic (apreciam niște scuze sau orice fel de feedback) dar cred că a transmis mesajul mai departe și biryaniul n-a apărut pe bon. Nevastă-mea a fost mulțumită de pieptul de rață cu grapefruit roz și sos de vișine, era făcut cum trebuie, rozaliu la interior și cu crustă spre exterior. N-am plecat foarte vesel de acolo și am hotărât să nu scriu până nu ajung și a doua oară la ei. 


Duminica trecută am comandat tot samosa ca aperitiv, colțunașii au venit prea repede ca să nu fie reîncălziți la microunde, ceea ce se simte la aluat. Pentru felul principal am ales piept de pui tikka cu orez gourmet (orez basmati prăjit, ghimbir, ceapă, usturoi, chimen, coriandru verde, condimente). Orezul a fost bun, dar carnea a fost banalul piept de pui la grătar, acoperit parțial cu ”sosul revigorant” corespunzător. În descrierea din meniu scrie că pieptul de pui e marinat în sos - nu mi s-a părut; era banalul piept de pui care devine sec după ce-i ținut pe grătar iar faptul că sosul e întins deasupra cu o oarecare zgârcenie și că n-ajunsese pe cel puțin o pătrime din suprafața puiului n-a ajutat.

Nevastă-mea și-a luat salată de sfeclă roșie cu piept de rață și ouă de prepeliță (plus ceapă, spanac, dressing și telemea de oaie), o combinație de ingrediente cu gust predominant dulce-acrișor, alături de care s-a nimerit o telemea sărată, care n-avea ce căuta acolo. Am gustat curry de pui de la un tovarăș și mi s-a părut reușit, iar pastele vegetariene comandate de altcineva arătau bine.

Aș mai merge pe la ei, mai sunt feluri de mâncare care sună bine în meniu, dar cred că voi sta departe de pui, nu pare să fie punctul lor forte. Nu vă lăsați foarte influențati de review-ul meu, poate am avut ghinion, tot ce trebuie să înțelegeți din el este că o idee bună poate fi stricată de neatenția la detalii: un chelner mai puțin cizelat, un bucătar grăbit sau un mic compromis la ingrediente și cantități (probabil nu găsesc foarte ușor cele necesare).

luni, 8 decembrie 2014

Boss galopant

Aplicația Health din iOS 8, alimentată cu date de coprocesorul de mișcare din iPhone 6, m-a suprins cu o informație statistică: cică parcurg în medie 1,56 km pe zi, în condițiile în care mă deplasez motorizat de acasă la birou. 


După cum se vede din statistica ultimei săptămâni (capturată vineri, 5), în zilele lucrătoare mă mișc mai mult, iar în 1 decembrie am fost liber și n-am ieșit din casă decât ca să merg până la ai mei, eram un pic răcit.  Bineînțeles, baschet nu joc cu telefonul la mine.

Situația din ultima lună: 1,77 km pe zi
Singura explicație logică e că fac kilometrul ăsta prin firmă, încercând să rezolv problemele de serviciu cu colegii - mă nedumerește totuși distanța, pentru că lucrăm într-o casă, nu pe o platformă industrială și nu întotdeauna îmi iau telefonul de pe birou.

Dacă informația e corectă, nici slujbele așa-zis sedentare nu-s chiar ce par atunci când se lucrează în echipă.

vineri, 5 decembrie 2014

Luthelo: produse naturale pentru îngrijire

Relația mea cu săpunurile naturale a fost următoarea: într-o încercare disperată de a rupe monotonia cadourilor de Crăciun într-un Sibiu care doar auzise de mall, i-am cumpărat într-un an mamei un astfel de set dintr-un magazin de pe Centru. După ceva timp am aflat că nu le poate folosi, a încercat, dar e alergică la una din componente. Stop joc vreo câtiva ani buni, nu mi-am pus problema să încerc vreun produs pentru mine.


La începutul toamnei, din motive neclare pentru mine, pentru că nu-s blogger de lifestyle și n-am experiență în domeniul cosmeticelor, am primit un pachețel Luthelo cu invitația de a testa produsele, fără nicio obligație de a scrie de ele. Probabil rațiunea a fost că dacă totuși am să scriu, articolul o să fie văzut de o altă audiență decât cea a blogurilor de modă și cosmetice.

Scepticismul inițial s-a transformat în curiozitate pentru că nu mi s-a pus pur și simplu în brațe un pachet, ci am fost chestionat meticulos despre ten și alergii. Abia ulterior am primit produsele. Prima acțiune: mi-am trimis nevasta la cumpărături, să caute două savoniere cu grilaj. De ce două? Pentru că ”Păsărica fericită” din poza de mai jos nu mi-era adresată mie.


Despre săpunul detoxifiant Noir n-aș putea să vă spun multe detalii tehnice, în afară de faptul că e... negru și când te speli zici că dai jos un strat de țărână, spuma pe care o face e tot neagră. Prima oară când l-am folosit, până să mă prind, încercam să-mi aduc aminte pe unde am umblat de-s așa jegos. Dacă stau să mă gândesc, tenul meu gras nu mi-a făcut prea multe probleme în ultimele două luni, deci cred că funcționează. Sau poate n-am mâncat atâtea dulciuri? Habar n-am, cert e că nu mi-a provocat nicio alergie și nici alte efecte negative.

Emulsia Lilla, care mi-a născut nostalgii după școala generală (remember gâsca Lila?), e adevărata vedetă a pachetului: trebuie îngrijită cu atenție, ținută la întuneric și rece, deci în frigider (cu speranța că nu o să o ungă nimeni pe pită) dar e mai bună ca orice balsam after-shave pe care l-am avut. Nu folosesc after-shave clasic, mă irită, ci doar balsam, așa că aici știu ce vorbesc. Pe altă parte habar n-am dacă Lilla pentru asta a fost concepută sau e cremă de seară și hemoroizi. Glumesc.

Concluzia? Citiți întrebările frecvente de pe site pentru lămuriri asupra produselor, iar dacă sunteți interesați de subiect puteți să o contactați pe Loredana, sunt convins că o să vă explice în detaliu ce vi se potrivește. 

Vă urez Păsărică fericită all the way!
(Aș fi vrut să inventez eu denumirea asta. Poate un pic mai elaborată: păsărică fericită înfoiată, cu tril cristalin și spirulină în gheare)

joi, 4 decembrie 2014

Intersex și calculatoare

Nici nu ne-am liniștit bine după bug-ul Year2K (trecerea de la 2 la 4 cifre în procesarea anului în cod) că urmează o altă provocare pentru industria software și cutumele ei: nu e vorba de wearables, ci de introducerea în legislația unor țări a genului neutru. 


Dacă de Australia nu prea ne pasă (banc din regiune: Noua Zeelandă este o ţară cu trei sute de milioane de oi, iar trei milioane din ele se consideră oameni), faptul că și Germania a adoptat asemenea măsuri în 2013 ne dă bătăi de cap. Facem branch doar pentru ei sau tot software-ul european va conține cel de-al treilea sex?

O scurtă introducere în subiect:
Experts estimate that as many as one in 2,000 people are born with characteristics of both sexes.
Surgeries such as clitoral reductions, removal of undescended testicles, and vaginoplasty, or the surgical creation of a vagina, can be performed to physically assign a gender.
According to a 2012 European Commission report on the topic, surgeries are performed on intersex babies and infants in many European countries without adequate informed consent by the patients.
Așadar, până la 16 ani îl/o lăsăm neutru, să decidă el/ea ce vrea să fie. Bon, dar din moment ce modificăm software industrial, înseamnă că situația se poate prelungi și după 16 ani, când intră în câmpul muncii.

Singura mea nedumerire: care-i formula de politețe pentru neutru?

miercuri, 3 decembrie 2014

The West Wing - Bible Lesson

De la dialogurile din The Newsroom am descoperit că-mi place cum scrie Aaron Sorkin, așa că m-am apucat și de The West Wing, serialul care a avut premiera în 1999, despre un președinte fictiv și viața staff-ului din Casa Albă. La începutul mileniului eram ocupat cu altele și nici internetul nu mergea prea repede, dar niciodată nu e prea târziu pentru un serial bun, în seriile de iarnă cu ploi torențiale.


Așadar, cu un decalaj de vreo 15 ani, m-a uns pe suflet scena asta, nu pentru tema religioasă ci pentru că-i extrem de bine construită și luptă împotriva ipocriziei. Dacă scrieți West Wing pe YouTube, prima completare este ”Bible lesson”, deci presupun că e cea mai faimoasă din serial și că a născut multe discuții la vremea ei. Sau poate că nu, după un pic de documentare văd că a fost inspirată de o scrisoare deschisă.


Am descoperit și contra-argumente, scenariștii și-au permis niște ”licențe poetice”, nu tot ce menționează președintele există în Carte. Detalii aici.

marți, 2 decembrie 2014

Having fun with All This Band

A fost o seară frumoasă vineri la Cheers, întâlnire între prieteni vechi, povești și bere, un concert acustic care ne-a binedispus și s-a întins până după ora 1. Deși a fost prima ieșire în public a trupei, în noua formulă și după noul concept, iar Sofia mai are puțin și devine mămică, se vede că au repetat și că-s profesioniști.


Mențiune specială pentru Manole care ne-a delectat cu niște solo-uri elaborate la chitară. S-ar putea să aveți ocazia să-i ascultați și în weekend, în alt bar sibian, urmăriți contul lor de Facebook pentru detalii și anunțuri.