Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

joi, 29 iulie 2010

Songs to remember

P-asta o știți?

hola

De cand am plecat n-am mai intrat pe net. azi m-am conectat la wlanul hotelului si va anunt ca sunt bine. mult nu pot scrie ca e greu pe ipod. mallorca a fost grozava, jumatate din zile le-am umblat asa ca nu m-am bronzat excesiv ci am facut 900 poze. madridul e frumos si el doar ca sunt 40 de grade, ne ascundem prin muzee, malluri si baruri. ma dor patinele de cat am umblat. intr-o ora plecam la concertul mk asa ca azi ne-am intors mai devreme la hotel sa ne odihnim un pic. maine seara zburam acasa, o sa scriu mai multe atunci. adios amigos. over and out

miercuri, 28 iulie 2010

Poze profi de la raliu

Afirmația că Ovi Matiu face poze faine poate fi o subevaluare. Uitați-vă la asta:

marți, 27 iulie 2010

Zumba

Probabil ați auzit de noua modă la Sibiu, toate femeile practică zumba, un fel de dans sportiv. Foarte mișto, doar că noi avem închiriată sala de sport de la Gh. Lazăr exact după o astfel de ședință, foarte populară și populată.  Micuța sală, pe căldurile astea în special, se transformă într-un fel de Deltă a Dunării din care lipsesc doar tânțarii, așa că este o autentică aroma terapie acolo, aerisirea prin două geamuri și o ușă nefăcând față situației. Nu sugerez nimic, doar mă plâng.

duminică, 25 iulie 2010

Poza de la miezul nopții

Tot raliu:

sâmbătă, 24 iulie 2010

HaRiBo

Un brand de succes, care, ca în atâtea cazuri e numit după patron. Haribo vine de la HAns RIegel BOnn (sau BOnbons). Altă firmă interbelică celebră: Adidas, numită după Adi Dassler. Parcă oamenii aveau mai multă imaginație pe atunci. 
Un alt caz celebru și puțin mai complicat: Audi. Firma se numea inițial Horch ca patronul ei, August Horch. După câțiva ani acesta a fost scos din afacere de asociați și a mai avut voie să folosească numele lui, așa că a făcut un brainstorming cu prietenii pentru căutarea unui nume potrivit noii firme. Fiul său, care studia latina într-un colț, a sugerat varianta în această limbă a verbului ”a auzi” care se pronunță aproape identic cu Horch în germană (Hör).

joi, 22 iulie 2010

Songs to remember

Ușor, de vară:

miercuri, 21 iulie 2010

Romgleză de zoo

Zoo Sibiu. Pe lângă ”wolf white”, se pare că i-a încurcat cel mai tare traducerea ”cercului polar”, în rest le-au mai potrivit ei. 

marți, 20 iulie 2010

Gata. Recuperat bani BlueAir

Titlul spune cam tot. M-au sunat ieri de la filiala Sibiu, am fost și am recuperat banii. Direct în euro, dar tot așa cum au vrut ei, aproximativ 25% din bilet, motivația a fost că zborul dus a fost mai scump decât cel de întoarcere. Nu-i pot contrazice pentru că pe biletul electronic n-am decât suma totală, nu defalcată pe segmente. Am recuperat 130 de euro, 6 persoane.

Ce m-a amuzat a fost că pe ghișeul lor tronează la vedere acum o foaie cu datele de contact ale OPC Sibiu.

luni, 19 iulie 2010

Concediu

Anul ăsta n-am mai așteptat luna august pentru concediu ci ne-am planificat din timp, din februarie, traseul. De fapt începutul a fost făcut anul trecut când am luat bilete la Mark Knopfler la Madrid, pentru 29 iulie. M-am mișcat repede și am prins locuri în rândul 4, sunt tare curios cum o să sune din fața scenei. 

Dacă tot trebuia să mergem la concert, am zis să îmbinăm plăcutul cu plăcutul și să adăugăm și o excursie la mare. Din Spania n-am văzut decât Barcelona așa că ne-am orientat spre ceva apropiat Madridului, accesibil cu zboruri ieftine. Cea mai bună soluție ni s-a părut Mallorca, există un zbor direct de la Cluj, cu WizzAir. Din motive organizaționale am pus întâi mersul în Palma înaintea celui la Madrid, așa că a ieșit următorul turneu: 
- drum la Cluj deseara, zburat de acolo mâine la 6 dimineața cu WizzAir la Palma de Mallorca
- o săptămână de sangria și soare
- marțea viitoare un zbor scurt de la Palma la Madrid cu Ryan Air
- trei zile la Madrid și întoarcere vineri noapte tot cu WizzAir la Cluj
- luat mașina și venit acasă

La Cluj există o pensiune chiar lângă aeroport, exact pentru genul acesta de turiști, 80 de lei pe noapte camera și parcare pentru mașină. Nu o recomand încă pentru că n-am văzut-o, dar vă dau link-ul:

Nu-mi iau laptopul cu mine așa că pe blog o să apară doar ce am pre-postat în următoarele 10 zile. See ya!

duminică, 18 iulie 2010

Poza de la miezul nopții

Raliu

M-am bucurat că s-a reintrodus proba de noapte la Raliul Sibiului. În ultimii zece ani am fost constant la ea, de câte ori s-a ținut. Îmi aduc aminte cu plăcere de serile pe dealurile Curmăturii, cu gașca, înconjurați de o mare de oameni haioși, highlightul fiind atunci când un băiat și-a adus și pițipoanca personală la raliu - într-o fustiță albă și pe tocuri. Era noapte, dar băieții care campau acolo aveau reflectoare, așa că i-au luminat drumul bombiței pe tocuri, în aplauzele și fluierăturile întregii văi. Antologic. Fata aia sigur roșeste când aude de raliu. Am revăzut-o în aceeași seară în Caro. Noi am mai trecut pe acasă să ne spălăm și schimbăm, ea nu.

Revenind la prezent, am lăsat mașina la cabana Curmătură și am intrat pe vale cu o Lada Niva, 6 persoane. Comodă mașină, deși nu pare. Fiind motorizați am mers mai departe, la vreo 4 km de sosire, pe un delușor de unde se vedea o porțiune bună de drum și nici nu înghițeam praf. Ca de fiecare dată, spectacolul este lumini - așa fain se luminează valea de la reflectoarele de pe botul mașinilor, zici că apare un OZN - și de sunet, trecerea propriu-zisă a mașinii e destul de puțin spectaculoasă, pentru că vitezele sunt mai mici noaptea iar bugetele limitate și piloții o calcă cu milă.

Sămbătă ne-am reîntors, pentru grătar și încă două probe de coborâre pe Șanta-Curmătură. De data asta am mers cu altă gașcă, fără Lada Niva, așa că am lăsat mașina tot acolo și am luat-o la picior spre locul în care se aflau băieții cu grătarul, veniți de vineri seara. 5 kilometri, o oră de mers pe jos, bronzat tractoristic. Apoi până seara ne-am bronzat, am păpat și am privit cum trec mașinile de raliu, au fost niște probe foarte lungi datorită abandonurilor și diverselor probleme tehnice. 

De la cei de la grătar, mureșeni, am aflat de filmulețul de mai jos, cu final haios. Porcișteanu e chiar unul din piloții talentați de la raliu, al doilea film e din acest weekend de la Sibiu:


vineri, 16 iulie 2010

28, 29

A citit bunica-mea Leagănul respirației. Unele afirmații de acolo le-a contestat, pe altele le-a susținut cu mărturiile cunoscuților ei, per total n-a fost foarte impresionată. V-am spus că sora ei a fost într-unul din aceste lagăre. S-a întors acasă în 1949, la 29 de ani, cu...28 de kilograme. A muncit în mină! S-a stins doar după 80 de ani. Vecina noastră a dus-o mai bine, era croitoreasă și a fost apreciată de ruși pentru acest lucru. Ea a trăit mai mult - 88 de ani. Se pare că ăsta e secretul longevității, o cură de spa de 5 ani într-o mină rusească. Și multă ștevie.

joi, 15 iulie 2010

Songs to remember

Încă o piesă din folderul meu special:

Victorie, dar nu chiar cum vreau eu

Din serialul Blue Air: m-a sunat azi una din doamnele căreia i-am trimis email și mi-a spus că cea mai ușoară variantă pentru a-mi rambursa costurile este să mă duc la aeroportul Sibiu, la colegii ei, pe care o să-i notifice ea. O să-mi returneze costul bagajelor și doar 25% din prețul biletelor, de aceea spuneam că nu e chiar cum vreau eu. Din păcate discuția am avut-o în timp ce nu eram la calculator așa că n-am putut verifica sumele enunțate de ea dar mi s-au părut cam mici așa că am rugat-o să le trimită și pe email. Se pare că nu rambursează costurile taxelor de aeroport. I-am cerut lămuriri și aștept să mă contacteze.

PS: Dacă cumva ați înțeles din postul anterior că cei șapte au fost concediați din cauza mea: fals. Nu e nici o legătură. 

miercuri, 14 iulie 2010

Je, Viburnum

Sau mooseberry în engleză. Pe românește: călin. Puteți să-mi ziceți așadar și viburnum, dacă țineți minte.

marți, 13 iulie 2010

Încă 7 șomeri

Ieri n-a fost o zi bună pentru Blue Air Sibiu. Au venit doi men in black de la Bucale și au concediat, pe loc, jumătate din cei 14 angajați. Să vezi acum servicii de calitate cu doar doi oameni pe zi!

În ceea ce mă privește, am sunat la aeroport, mi-au dat numărul filialei Sibiu, vroiam să-i instruiesc unde să vireze banii. Domnișoara care a răspuns la telefon a vrut să mă paseze la hotline dar până la urmă am obținut două adrese de email de la angajații din București responsabili cu Customer Care. Cuvinte mari pentru o slujbă inexistentă, cred că tot departamentul ăla joacă tetris în rețea - cine pierde se ocupă de hotline. Aștept să vă dacă au curtoazia să-mi răspundă sau îi doare-n fund. Nu le doresc să falimenteze, doar să devină mai profesioniști.

Dragostea eternă

...durează câteva ani, conform unui prieten. 

Acum câtiva ani un domn străin, deci cu mult mai puține inhibiții decât noi, la o cină plăcută, ne povestea cum s-a dus el în concediu cu nevasta, camping cu rulota, cum stăteau ei doi sub clar de lună, au făcut dragoste, au văzut o stea căzătoare și și-au dat seama că seara respectivă a fost specială. Rezultatul: gemeni. 
Sweet. 
Fast forward, aproape 30 de ani după acel moment: divorțează.

luni, 12 iulie 2010

Training

Am fugit aseară prin parc, ca măsură disperată să mai scadă burta înainte de concediu. După prima jumătate de tură am promis că mă las de țigări - și eu nu fumez!

duminică, 11 iulie 2010

Poza de la miezul nopții

Dacă tot e sezonul nunților:

Polițiști la pompă

Tocmai am băgat benzină. Lângă mine, la celălalt ghișeu Petrom, doi polițiști manipulau POS-ul. Nu știu ce formalități și ce de deconturi au, dar părea complicat, trebuiau să bage și numărul de kilometri ai mașinii și se cam încurcaseră. Nu le-am dat atenție, am văzut doar că cel care tasta ținea cealaltă mână deasupra keypadului, ca atunci când nu vrei să-ți vadă lumea PIN-ul și că cele două vânzătoare încercau din greu să nu izbucnească în râs. La final una din ele îi spune: auzi, dacă tot ascunzi tastatura cu mâna, nu mai spune numerele cu voce tare!

sâmbătă, 10 iulie 2010

Linia băăă!

Românii n-au respect pentru liniile de pe podea - mă refer la acele linii care îți indică unde să-ți aștepți rândul la coadă, indiferend că e vorba de bancă sau de controlul pașapoartelor, totdeauna e un disperat care se bagă în tine ca să-ți citească eticheta de pe cămasă. ”Respect pentru linie” e un pic forțat, știu, m-aș bucura să calce linia în picioare dar să aibe respect pentru cel aflat în fața lor. Probabil totul se trage de la cozile din alte vremuri și de la frica subconștientă că o să se bage altul în față. Poți să-i acuzi?

Încă un paragraf pentru uiștii de la BlueAir, care au avut întărziere și la dus și la întors. Nu înțeleg. Nu înțeleg cum poți să ai prima cursă din ziua respectivă, să ajungi la 5.30 în aeroport și să-ți spună cu nonșalanță o piți că avionul are întârziere din cauza zborului anterior. Nu există zboruri comerciale de noapte în România. Dacă la 50 de oameni nu le-a fost greu să se scoale la ora 5, sper că nu le e nici celor de la BlueAir să-și pregătească avioanele la timp. Înțeleg o întârziere, dar nu înțeleg un obicei. Nu înțeleg de ce m-am dus azi la 7.30 la aeroport și pe biletul meu scria că decolarea e la ora 9, ca să aflu de pe ticketul de îmbarcare că boarding-ul o să fie la 9.15, ceea ce înseamnă de obicei o decolare la ora 10. Oră care nici așa nu s-a respectat. La fel, nu înțeleg de ce schimbă gate-ul și lasă oamenii să stea de fraieri fără a anunța modificarea, în condițiile în care monitoarele nu sunt folosite pentru că vorbim de low-cost. Alții nu confundă low-costul cu nesimțirea. Mi-am amintit și de steward: ok, l-ați luat necopt (probabil cu arcanul, de prin vreun sat din Moldova) și e plin de acnee, nici o problemă, toți am trecut prin asta, dar buzele făcute franjuri înseamnă ori că e răcit cobză ori nu i-a explicat nimeni cum se folosește un Labelo.

Cireașa din vârful aripii: în aeroportul Sibiu azi un hamal a scos capul prin deschizătura din perete a benzii transportoare a bagajelor, a dat la o parte fâșiile de cauciuc și s-a holbat la pasageri. Ce-o fi vrut să vadă, dacă îl vede cineva cum fură din valize?

vineri, 9 iulie 2010

Mwahahahaaaa

Răspunsul OPC, referitor la plângerea mea împotriva BlueAir:




Catre
Domnul CALIN TURCU
Referitor la reclamatia dumneavoastra, inregistrata la CJPC Sibiu cu nr. XXX/22.06.2010, va comunicam :
- pentru a vi se restitui sumele platite pentru toti pasagerii mentionati de dumneavoastra in reclamatie, va rugam sa contactati operatorul economic si sa ii puneti la dispozitie
    • banca unde aveti deschis contul in care se vor vira banii
    • sucursala bancii si adresa de oficiu a acesteia
    • nr cont IBAN
    • numele titularului contului respectiv
    • adresa de domiciliu din actul de identitate al titularului contului
-operatorul economic a fost gasit cu abateri de la legislatia protectiei consumatorilor pentru care a fost sanctionat contraventional si s-a dispus masura de returnare a sumelor pana la data de 28. 07.2010
- in cazul neprimirii sumelor de bani platite de dumneavoastra , va rugam sa reveniti

Eroii de azi

Am întrebat un pui de neamț blond și cu ochii verzi ce jucător este el (în caz că ați uitat, toți copiii sunt altcineva când se joacă). A zis că e Klose. L-am întrebat dacă nu vrea să fie Boateng. S-a uitat lung la mine, mai că n-a zis ”ești prost? ăla-i negru!” Aș fi avut replică: și Jordan e.

joi, 8 iulie 2010

Songs to remember

O melodie clasică într-o interpretare modernă. Pe piesa asta dansau ai mei la chefuri când eram mic :)

Ceasul rău, pisica 13 și spaniolul mic

Am vizionat meciul aseară împreună cu doi nemți relativ apatici așa că pentru a nu mă plictisi chiar de tot am pus pariu prin sms cu maitre Bobu că bate Germania. Vineri trebuie să-i dau două pahare de whisky de 15 ani. Se pare că el a avut o zi bună, comunicată prin sms la final: azi am câștigat la pariuri 25 ron, 8 mici și 2 whiskane. Lol.
Surprinzător, după meci o grămadă de mașini claxonau pe străzi. Bineînțeles, niciuna nu avea steagul Germaniei, ba chiar pe trapa uneia dintre ele era ieșită o gagicuță care flutura steagul Spaniei. De se întâmpla asta în România era măcel. 

Omul care a schimbat sistemul de valori japonez

Shuji Nakamura, un inginer japonez, a lucrat pentru compania Nichia la inventarea unei diode (LED) albastre. După mulți ani de cercetare a reușit să-și atingă scopul, compania a făcut 580 de milioane dolari profit iar el s-a ales cu o strângere de mână și 200 de dolari bonus. 
În cultura japoneză, cel puțin până la acest moment care a stârnit indignarea publică, un angajat trebuia să sacrifice tot pentru firma la care lucra și chiar dacă era mai talentat decât alți colegi nu trebuia să profite de acest lucru pentru avantajul propriu. Oamenii s-au mai deșteptat. Inventatorul de mai sus a dat în judecată firma pentru care lucra pe brânci și a obținut180 de milioane recompensă. Firma a făcut recurs și până la urmă s-au înțeles la aproximativ 9 milioane dar a fost deschisă poarta altor procese precum și a unor serioase revizuiri de atitudine,  mentalitate și valori.

miercuri, 7 iulie 2010

C'est un aperitif

Povestea ieri un coleg neamț că a avut doar profesoare de franceze cool dar de la care n-a învățat nimic. Prima le-a zis: c'est une cigarette - după care și-a aprins o țigară în clasă. Alta le-a zis c'est un aperitif, apoi a scos o sticlă de Pernod din poșetă și și-a turnat un păhăruț. Urmat de alte trei. Plus încă unul pentru copilul care a întârziat la lecție și n-a văzut demonstrația. Apoi încă unul pentru cineva care nu era atent și la final al șaptelea pahar pentru cel care tocmai se întorsese de la baie. El le prinsese și pe primele patru dar repetiția e mama învățăturii.

marți, 6 iulie 2010

Dacă ploaia s-ar opri, n-am mai avea chef de muncă

In ultimele trei săptămâni știți și voi ce vreme a fost la Sibiu: ploaie, ploaie și din când în când niște ploaie ușoară. Aici a fost caniculă în tot acest timp, normal, până duminică, când am ajuns eu. Nu că mi-aș fi dorit să muncesc  la 30-40 de grade (măcar la Sibiu avem aer condiționat) dar așa, ca idee, dacă plec în concediu și plouă și acolo e clar, sufăr de blestemul dușului. V-am zis că plec în deșert?
Glumesc.
Măcar un avantaj există, așa bine dormi pe ploaie, sport pe care l-am practicat aseară de pe la 9.30, că trebuie să-mi încarc bateriile pentru weekend.

luni, 5 iulie 2010

Public viewing

...adică vizionatul meciurilor împreună, ceva ce facem și noi ”la o bere” dar nu știm că se numește așa pompos ca-n Germania. În schimb aici e cu adevărat atmosferă de Campionat Mondial: fiecare casă are cel puțin un steag arborat la fereastră și tot a doua mașină are stegulețe la geamuri sau oglinzile exterioare îmbrăcate în huse ”tricolore”. Există și cazuri extreme, mashuri întinse între două case ba chiar cineva și-a îmbrăcat toată clădirea în  culorile naționale. Vuvuzelele se odihnesc și ele pe la colțuri. Sămbătă, după victorie, cică vreo oră și jumătate nu s-au auzit decât sunete de claxoane pe străzi iar pe autostradă găsești o grămadă de stegulețe căzute de pe mașini. Satisfacția față de victoria în fața argentinienilor este foarte mare, probabil i-au întărâtat cu declarațiile. Unul din sloganurile recente: ”Messi bekommt heute eins auf die Fressi!”, adică un fel de ”Messi o ia azi în frezi”, forțare a mutrei respectiv frezei ca să iasă rima. O să vedem miercuri seara dacă le mai arde de râs.

duminică, 4 iulie 2010

Poza de la miezul nopții

Astăzi intitulată ETA: 2 săptămâni. Până la concediu, bineînțeles. 
E din Barcelona, de acum doi ani.

5.30 AM, I'm awake. Sort of

Am mai scris eu posturi la 5.30 dimineața dar erau înainte de culcare, nu din aeroport ca azi. Ieri am fost la o nuntă și n-am ajuns în pat decât spre ora 1 așa că la 5 când a sunat alarma doar adrenalina gândului că pierd avionul m-a mișcat. Nu pot decât să-l blestem încă o dată pe ăla care face programările zborurilor la BlueAir, ora 7 mi se pare perfectă pentru decolare doar dacă este post-meridian. Pierduți prin terminal, câțiva români la fel de chiauni - poate și pentru că zboară prima dată, singura chestie interesantă este husa unei fete, nu știu dacă e de la nai sau de la bumerang. Înclin totuși spre prima variantă dar probabil că nu o să aflu niciodată, la ora asta sunt la fel de comunicativ ca un bolovan. Cine știe, totdeauna există posibilitatea unui concert la bord - de obicei cu jeluiri, aplauze sau isterii, dar de ce să nu sperăm și la ceva bun. Până la urmă m-aș mulțumi și cu o decolare la timp...
Așadar eu direcția Köln, întoarcere vineri, măcar o să vă explic cum se distrează nemții la următorul meci de WorldCup.
PS. Ce mi s-a părut original la nunta de ieri: un mic bar unde se făceau cocktailuri, deservit de Kid, unul dintre barmanii de la, bineînțeles!, Oldies. Vă explică Alinuța cum e cu Mojito Mango.

sâmbătă, 3 iulie 2010

Asta calcă, nu...

E surprinzător ce acțiuni stupide poate să facă omul atunci când se concentrează să-și atingă scopul și se concentrează doar la asta. De exemplu ieri m-am trezit cu o disperată în fața mașinii. Mergeam pe Bâlea, eu pe banda întâi, un autobuz pe banda a doua și brusc văd cum sare o femeie de pe trotuar în mijlocul benzii pe care circulam și face semne furibunde autobuzului ca să oprească. Ăla n-a frânat, dar am oprit eu, că doar nu era să o calc.  A avut totuși noroc că era roșu la semafor câțiva metri mai încolo și i-a deschis șoferul ușa. Nu știu dacă autobuzul respectiv circulă doar o dată pe luna sau la fiecare oră dar nu merita să ajungă la spital pentru el. Există o replică de autobază celebră și haioasă pentru situații de genul ăsta, dar dacă nu o știți n-o să o aflați aici.

vineri, 2 iulie 2010

Songs to remember

Ce se mai învață la liceu în ziua de azi

Probabil nu știați, dar Liceul Agricol te pregătește intens de viață. Am aflat de la nepoata unui respectabil prieten că una din lecțiile de anul viitor o să fie castrarea porcilor. Țineți-vă bine: nu doar teoretic, pe video, ci și practic! Ce te faci dacă, vorba lui Chirilă, ești ”un delicat”? Părerea mea este că o asemenea procedură nu ar trebui să-i fie dezvăluită unei femei :))
Băieți, nu vă luați prietenă care a făcut Agricolul! Kalala, tu ai voie.

joi, 1 iulie 2010

Songs to remember

Dacă tot se pare că au trecut ploile și ne pregătim de viitură soare, o piesă ușoară, de ascultat pe malul piscinei de pe noul album chillout Blank & Jones - Relax Edition Five:

Oldies nou, karaoke vechi si la fel de bun

Aseară am fost prima dată la karaoke în noul Oldies, cu cei doi nemți de care vă povesteam. Le-a plăcut, după mirarea obligatorie că în România lumea iese la 11.30 în timpul săptămânii. Le-a trecut repede, la ora 3 nu se dădeau duși, ba chiar au și cântat o piesă germană obscură, pe care Adi Corlaciu, culmea!, o avea.

Foarte frumoasă atmosfera, mai aerisită ca în vechea locație. Două povești amuzante:
- chelneriță nouă, bem Salitos Mojito, după trei sticle - ne pare rău, nu mai avem. Ok, trecem pe Corona. Unul din nemți bea însă Paulaner. După alte trei sticle - ne pare rău, nu mai avem. Ok, trece și el pe Corona. După alte cinci minute vine patronul la noi: ați cerut Paulaner și v-au spus că nu mai avem? Cine?? O dăm în gât pe chelneriță. Trec alte cinci minute, apare chelnerița: am primit Paulaner. Hai serios, la ora 1.30 dimineața? :))

- la plecare, nota de plată xx1 lei. Nemții, darnici, după ce i-am cocoloșit toată săptămâna - plătim noi! Ok... Îmi pun în palmă fix xx1 lei! Corectitudine germană și în baruri, ce mai. Bacșișul l-am dat eu.