Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

miercuri, 31 octombrie 2007

Luminary

Luminary is no more...
daca nu stiti ce-ati pierdut, asta-i ultima melodie, pusa pe net dupa ce unul din cei doi componenti ai trupei a aflat ca sufera de o boala incurabila

Isi descrie problemele in blogul personal:
http://blog.myspace.com/index.cfm?fuseaction=blog.view&friendID=6391843&blogI...

Avionul de Sibiu

Introducere pt cei mai putin familiarizati cu zborurile comerciale in general si cu cele spre Sibiu in particular: pt ca pista din Sibiu nu este suficient de lunga, aici aterizeaza in general doar avioane mici, cu elice si cu pana la 50 de pasageri. Portile (gate-urile) terminalele aeroporturilor sunt dotate cu un tunel mobil care se conecteaza la usa avionului, dar numai in cazul avioanelor mari. Micutele avioane cu elice sunt marginalizate, au coltisorul lor de pista, departe de cladirea terminalui. Asa ca exista si cateva gate-uri speciale, fara tunel mobil dar cu scari care duc la nivelul solului, loc in care asteapta un autobuz care duce pasagerii pana pe pista, la avion.

Din acest punct incepe povestea aceasta. Sambata, Ano Domini 2007, in München, stand in respectivul autobuz si asteptand sa intre toti pasagerii si sa mergem spre avion, ma interpeleaza un domn insotit de nevasta proprietate personala: "nu va suparati, acesta este avionul de Sibiu?". Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, ma uit la el, ma bufneste rasul, ma gandesc la celebra propozitie "aceste cuvinte ne doare" si ii raspund "Da, acesta este". Domnul sesizeaza ridicolul intrebarii si rade si el, rusinat, banuiesc eu. Nu prea inteleg cum credea ca s-a urcat in avionul/rata de New York de exemplu, mai ales ca functionara de la gate i-a verificat pasaportul si biletul, pentru ca toata lumea merge pe sistemul antiprost "daca nu scrie pe bilet ce scrie pe ecranul gate-ului, n-ai ce cauta acolo". Era rookie, e ok. Bine ca nu era in slapi si cu plasa in mana ca alt bucurestean pe care l-am vazut eu odata, plecat probabil sa cumpere o lada de bere si un pepene din Germania.

duminică, 28 octombrie 2007

Miramar


Ce s-a gandit domnul Carlos, cand m-a dus vineri seara din Oliveira de Azemeis la Porto: sa-mi arate oceanul. Si ce plaja putea alege decat cea din Miramar, suburbie a Gaia, orasel cu vile mari si frumoase, strazi largi si linistite, flancate de copaci inalti si umbrosi. Nu stiu cati rinichi si plamani trebuie sa-si vanda toata familia mea ca sa-si permita o vila acolo, dar daca vreodata castig la lotto acolo-mi iau casa de vacanta, pe malul Atlanticului. Vestea proasta: apa e rece si vara. Plaja in schimb are nisip fin, garduletze din lemn care protejeaza zonele cu iarba, iarba care la randul ei impiedica nisipul sa fie imprastiat de vant. Primarul din Gaia a facut o pasarela din lemn pe plaja, care se intinde pe 15 km, intre Gaia/Porto si Miramar, pentru ca oamenii sa se poata plimba fara a distruge vegetatia. Din pacate era deja noapte asa ca nu am reusit sa fac poze prea reusite cu mobilul, sper sa pot gasi cateva pe internet.
Cineva spunea ca portughezii sunt fatzarnici. Mie mi se par deschisi si prietenosi. Acest domn Carlos, angajat al firmei careia ii implementez softul, m-a invitat sa iau masa de seara cu familia lui. Nevasta dansului provine din insulele Azore, asa ca am fost rasfatat cu: ananas cu carnati - dupa o reteta speciala, picanti, cu scortisoara - iar apoi caracatita la cuptor aka "octopussy" in engleza lui Carlos. Totul garnisit cu vin rosu. Desert: strudel cu mar ca la mama lui acasa - in alpii austrieci. M-am hotarat: imi iau nevasta din Azore, o invat sa pescuiasca caracatite in Cibin si lacul lui Binder si mancam lighioana cu mamaliga sau pe varza. Spunea doamna ca si Nelly Furtado este tot din Azore, ca familia ei inca mai locuieste acolo. Noi...cu gipsy nostri. Ce era sa-i zic, ca-l stiu pe rege din vedere? Le-am aratat insa poze cu Sibiul iarna, sub nameti si le-a placut.
Cand o sa ma intorc in decembrie in Portugalia nu o sa am din pacate ocazia sa cunosc o iarna tipica portugheza, cu 5 grade si cu ploaie...incalzirea asta globala le-a distrus spiritul Craciunului. Acum au 10 grade. Not the same winter feeling anymore man...

miercuri, 24 octombrie 2007

Half a world away

Am mai facut-o lata odata. Sambata am avut musafiri, le-am aratat Sibiul, am ajuns sa urc si eu in turnul bisericii evanghelice, am luat masa in oras (va recomand Fellini, e classy) iar noaptea am mers in Liquid. Din pacate n-am stat decat pana la ora 2 pt ca la 6.30 trebuia sa ma scol ca sa prind avionul. Interesant e ca oricat de putin as dormi, tot ma trezesc inainte sa sune alarma. Asa ca m-am si ras, am facut si dush si la 6.30 cand am iesit la taxi...bang! alb pe masini. Ninsese. Eu in sweatshirt, fara geaca, ca deh la portocalia cica era cald. N-a fost bai, racit eram deja, mai nasol a fost doar in autobuzul dintre aeroport si avion, dar s-au miscat repede baietii si n-am stat mult la aer. Nenea chilotu a facut cald in avion si am putut dormi linistit pana la Muenchen, unde..bang! ninsoare. WTF, ca e doar octombrie. Asa probabil se intreaba si homelessii care sperau ca incalzirea globala sa le faca viata mai usoara. Se pare ca nu e cazul.

Daca tot am avut ceva vreme de pierdut am facut un pic de shopping, centrul comercial din aeroportul din Munchen e la fel de scump/ieftin ca mall-ul din Sibiu, doar ca difera brandurile: la Sibiu Steillmann si Leonardo, la Muenchen Boss si Zegna. Exagerez, pantofii sunt inca mai ieftini in Ro dar nu mai frumosi si mai rezistenti. Mie-mi trebuia doar un fular. Bifat actiunea.

Urmatoarea escala a fost Madrid. In Spania nu mai fusesem. Nici acum nu pot sa zic ca am fost. Soare si vreo 20 de grade. Coafura rezista dar nasul se dezgheatza. 4,5 ore de pierdut vremea, aeroportul super, preturile super, un sandwich modest si o cola la doza = 6,5 euro. WTF again. Eu mare, portia mica, timpul lung, deci x2 (Iberia airlines nu ofera nik, da nik pe avion). Inca o problema la spanioli: anunta gate-ul de imbarcare doar cu vreo 50 min inainte de zbor, deci plimbari repetate la panoul de afisaj cel mai apropiat. Vizionat Prison Break pe laptop, ajuns americanii din urma. Intre Madrid si Porto, 50 de minute, timp pt o atzipeala scurta. Noaptea inca 10 ore de somic, ajuns cu somnul la zi, just in time pentru o saptamana de sclavagism.

Aici 15 grade si ploua. Fularul sta impachetat bine in valiza, ceea ce nu va doresc si voua; doar daca sunteti chinezi mici si rai, care nu papa tot.

vineri, 19 octombrie 2007

Retropony

Daca tot s-a redeschis Liquid-ul, am zis sa vedem ce e nou la retro-party, joi seara. Nimic. Nou. Plin de ponei. Vechile bancuri: o fi la liceu, o fi la facultate. Oare ce-i da la teza, la bac...

Merita mentionata o amica mai "nebuna", care de cate ori ma vede imi face cunostinta cu cate o prietena de a ei. De data asta probabil aratam extraordinar de distrus or whatever ca s-a "intrecut" pe sine. I-am soptit un "am prietena" si am fugit, zambind. Pleaca in Anglia asa ca o perioada o sa am liniste. De fapt ultima oara imi povestea ca s-a angajat la Bucuresti si ca nu mai vine acasa decat pt ca au trimis-o cei de acolo la un curs. Dupa vreo saptamana aflu ca au trimis-o pachet acasa. Sa vedem acum cat o rabda englezii. Mi-o mai facut o data o faza, ma intalnesc cu ea la sala si imi povesteste ca n-ar trebui sa faca exercitii ca tocmai s-a operat. Dupa cateva zile o intalnesc pe sora-sa si o intreb de ea, ce face, cum isi revine dupa operatie. Domnisoara se uita la mine siderata si ma intreaba "ce operatie??". 1-0 pt ea, magareatza pe mine. Singura data cand a venit politia la un chick-fight in Caro, ghiciti cine a fost de vina - faza asta am scapat-o, e doar din auzite.
Daca as avea talent v-as descrie toata populatia de noapte, sunt unele cazuri care chiar merita puse in insectar...


Am descoperit ca nu-mi place muzica retro. Adica acele superhituri care se tot repeta in fiecare saptamana la anumite radiouri, la aceste seri si in general pe toate compilatiile. Si exista atata muzica buna...

vineri, 12 octombrie 2007

Rendezvous. Cu TIR-ul.

Saptamana trecuta am avut o close encounter cu un TIR. Yep, dihanie. Mergeam eu cu seful prin oras cu treaba, cand la o intersectie (malul Cibinului) in fatza mea un dement cu masina mica in loc sa opreasca la stop ii taie calea unui TIR cu prioritate. S-a ales cu montantul din spate facut terci iar TIR-ul a oprit in mijlocul intersectiei. In rolul dracusorului, seful: "treci de el ca dupa aia se blocheaza intersectia". Zis si facut, am trecut de mastodont si m-am pus la coada la semafor. Spatiul fiind mic, cand TIR-ul s-a incadrat pe banda de langa mi-a julit spatele masinii cu bara, desi il claxonasem sa opreasca, ca loc ca sa ma feresc nu mai aveam. Damage assessment: tabla sub stop zgariata, stopul un pic julit, bara zgariata. Minune mare ca n-a indoit sau spart nimic. Trag pe trotuar, astept sa apara si ceilalti doi soferi si incepe distractia: soferul de pe tir, dintr-un sat din Galati, incepe sa se jeluiasca ca sa nu mergem la politie. Eu, posesor de bara zgariata, relativ scumpa, sceptic ca nu trebuie schimbata si sceptic ca are atatia bani la el incat sa o plateasca insist pe varianta cu politia. Nu prea stiu de ce n-a vrut la politie, ca platea asigurarea, el motiva ca o sa-l puna tot pe el sa plateasca. Cam aiurea, probabil ii faceau probleme la serviciu, cine stie. Apare si habaucul ala care a cauzat accidentul initial. Zice ca el are o problema cu masina, i-au expirat numerele rosii si nu poate sa vina la politie. Caz penal. Plus ca e dobitoc in trafic. Il iertam, dispare. Parcam TIR-ul pe malul Cibinului si-l duc la vopsitorul meu sa vedem cat il costa distractia. 3 milioane. Ii zice vopsitorul ca a avut mare noroc ca n-a spart bara, stopul sau ornamentele ca altfel platea de il lua gaia. (Un prieten cu o dauna asemanatoare a fost la Sigemo si aia i-au estimat paguba la 8 milioane, dar el avea si tabla indoita). In concluzie, feriti-va de magarus si de TIR si n-ascultati de seful vostru.

luni, 1 octombrie 2007

Panarama

Ma iubeste femeile si ma face panarama.

Fraza de mai sus insumeaza destul de bine povestea urmatoare. M-a sunat cineva, chiar in seara cand am venit din delegatie. Cica Simona. Numar ascuns. Ca ne cunoastem si sa iesim la o cafea, ca a doua zi este ziua ei si vrea sa ma invite. Eu nu-mi aminteam de ea asa ca cer detalii. Foarte vagi detaliile. Ii spun ca nu pot sa ies la cafea ca astept musafiri si zice ca ma suna mai tarziu. Asta dupa o discutie in care eu incercam sa deduc cine este si ea foarte ofticata "vai, dar nu-ti amintesti de mine". Ma suna mai tarziu, dar nu la ora la care am convenit, asa ca nu pot sa raspund. Suna de vreo 5 ori. Apoi pauza pana astazi. Cand suna iar telefonul. Invitatie la cafea. Ii spun ca absolut sigur nu o cunosc. Ii merge papagalul si o ia pe aratura. II repet ca nu ies la cafele cu necunoscute, ca-s sigur ca nu am cunoscut-o in ultimele 4 luni asa cum a zis ea. O da cotita, ca cica ultimii 4 ani. Ma bufneste rasul. Intr-un final imi zice aproape furioasa ca-s o panarama si inchide. Asa ca...radeti de mine copii. Sunt o panarama. Dar nu beau cafele cu necunoscute mincinoase.