Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

marți, 24 iulie 2007

Viata la bloc. Neam de stripari

Canicula aste ne-o facut pe toti sa ne etalam tatuajele, muschii, celulita, parul de pe spate si de pe piept, picioarele cu sase degete si slipii cu oitze. Asa ca am devenit o tzara de stripari asudati, majoritatea jalnici, bronzati tractoristic si vorba lu' Teo - o da! - cu efect Axe la purtator. Eu am facut o nebunie si am mai descheiat un nasture la camasa, cat lux! Acasa, nu stiu ce sa fac, sa dorm in partea cu strada, unde nu poti sta cu geamurile deschise ca trec tirurile pe centura, sau sa dorm in partea spre curtea interioara, unde n-am jaluzele si ma trezesc dieselurile vecinilor care pleaca la lucru dimineata devreme, blestemata fie tzeava de esapamant "tunnata" ca sa sune jaful a supersonic. Ca veni vorba de avioane, colivia aia zburatoare care aterizeaza la 7 dimineata cred ca a fost facuta intai ca sa huruie si dupa aia ca sa zboare. Astept cu nerabdare avioanele mai mari, la toamna, cand se termina largirea pistei, sa vad cum se zbuciuma mileul de pe televizor si cum tremura batzul pescarului din vitrina. Pestele de sticla a murit de deshidratare, asa ca pe el n-o sa-l deranjeze trenul care trece prin fatza blocului si nici copiii care se joaca afara cand tu te intorci obosit de la Ocna si ai chef de o mica atzipeala pe canapea. Cu avionul nu ma pun, dar pe astia ii mantuiesc eu. Si bai Razvane, daca vrei sa-i dai lectii de pian copilului, du-l la scoala de muzica nu la soacra-ta, ca de aia are timp saraca sa dea cu aspiratorul doar la 10.30 seara. Desi kinderul tau nu m-a deranjat tare, ca nu se auzea de vecinul care-si schimba faianta in baie, de sambata de la 8 dimi una-ntruna.

duminică, 22 iulie 2007

La raliu. Praf

Presiunea in roti: checked! Cola: checked! Aparat foto: checked! Izopren: checked! Seminte si popcorn: checked! It's rally time!

In weekendul acesta are loc raliul Sibiului. Cea mai spectaculoasa proba este cea de noapte, pe traseul Santa - Curmatura si cu ocazia asta o mare parte din bastinasi se muta pe valea Stezii in fiecare an. Asa si noi, am strans gashca si am pornit sa vedem lumini si sa auzim pacanituri de motor. Mare lucru nu e, putini piloti ruleaza cu viteza, majoritatea de frica sa nu-si strice masinile pt ca raliul este de macadam si este dur sau pentru a nu accidenta spectatorii inconstienti a.k.a "donatorii de organe" sau "ce grupa de sange ai baaa sinucigasule" asa cum ii alinta publicul elevat. De fapt asta este si partea amuzanta a raliului: spectatorii pontosi. Pe la orele 20.30 am plecat din Sibiu, am parcat masina pe marginea drumului in zona Mai - Curmatura si am pornit pe jos pe drumul de Santa catre locurile noastre, marcate cu un X mare inca de acum 4-5 ani. Ajunsi pe coasta dealului, am intins izoprenele, ne-am facut comozi si am inceput sa asteptam. Era 21.15, iar proba trebuia sa inceapa pe la 22.15, cu intarziere cu tot s-a facut 22.40. Stand si asteptand am constatat ca seceta de anul asta a multiplicat cantitatea de praf care se ridica in aer, la fiecare trecere a masinilor de deschidere si safety-car-urilor norii dizlocati facand ca pozele facute cu blitzul sa aibe aspectul celor facute iarna, pe ninsoare. Si incepe...dialogul intre partile vaii, pe latura, langa apa stau unii cu cortul si fac gratar, pe cealalta parte, pe deal, stam noi si alti spectatori de ocazie, unii cu glume in program: "cum o iesit gratarul? praf!" Pentru a-l mai tempera pe glumetzul de langa noi care comenta non stop, se aude de dincolo "Daneeee", dar smecherul nu musca, insa raspunde altul "Daaa!". Toata valea tace, se aude clar raspunsul de la fochisti: "sugi p...". Apoi un hohot imens de ras. Cine a facut greseala sa vina cu copiii cred ca regreta deja. Incepe raliul, putine masini bune, cativa care-si respecta blazonul si ruleaza cu viteza, altii mai moderati sau cu probleme tehnice. Praful nu se mai aseaza, pluteste linistit si ne invaluie pe toti, dar e noapte, nu se observa decat la blitz. Lumea se plictiseste si unii incep sa plece, in huiduielile celorlalti. Zici ca esti pe stadion. Fochistii le canta pe vreo 20 de voci "la revedere, va spunem la revedere" sau "noapte buna, noapte buna". Multi au lanterne puternice sau reflectoare si cand apare in bataia lor cate o fatuca mai dezbracata, incep toti sa fluiere. Prietenul uneia isi ridica mainile a victorie, in timp ce erau insotiti de fascicolul luminii si toata lumea ii fluiera pt ca pleaca. Toata lumea e bine dispusa si incet incet incep sa vina ultimele masini, cele din cupa Dacia, unde deja interesul spectatorilor este diminuat. Ne pregatim de plecare, este aproape 1 noaptea si e devreme. Un dush acasa si reunirea in club. Zorile se varsa cand pun capul pe perna.

vineri, 20 iulie 2007

Ceva despre nimic

Se uita spre mine. Ii zambesc si o chem cu miscarea clasica a degetului aratator. Se preface mirata, isi indreapta mana spre piept si misca din buze “cine, eu?”. "Da, tu" dau eu din cap. E micuta de inaltime, dar bine proportionata, par carliontat ce-i curge pe umeri si un zambet frumos si alb. Dupa ceva timp o sa aflu ca m-a vazut la caminul de batrani cand i-am dus matusei mele, care lucreaza acolo si e colega cu ea, patul pentru bolnavi in care l-am ingrijit pe bunicul meu. Se pare ca tristetea de pe fata mea in momentul acela, cand ma pregateam de despartirea de un om care a insemnat mult pt mine, a impresionat-o....


Suna a romantza dar nu e. A fost doar inceputul unui lung sir de sms-uri agramate.

joi, 19 iulie 2007

CaNicuLa bolovanilor

Dea dea, stiu ca toti stati cu geana pe blogul meu sa va povestesc cum fu la Rolling Stones (ampreluatlegaturaVali).

Deci fu, deci se duse, deci nu-mi pare rau, deci nu fu chiar cum ma asteptam sa fie dar merita.
Am plecat pe la ora 12.15 din Sibiu cu masina personala, tatal personal si varul personal. Varul asculta hiphop, tata asculta rock iar eu ascult tot ce misca (macar o data); doar ProTV te asculta ce vezi - si-i multumesc pt poanta ieftina din titlu ca altfel nu faceam legatura intre Nicu (tata) si canicula.

Traficul pe Valea Oltului a fost in parametri obisnuiti, adica aglomerat dar fara blocaje iar aproape 4 ore mai tarziu am ajuns la portile Capitalei, 41 de grade afara, motiv suficient sa te bucuri ca s-o inventat AC-ul. Am plantat masina iecsact in Piata Hurmuzachi (mare caracter, ciudat nume, cine fu oare nenea Hurmuzachi?) in parcarea OTP Bank si declar cu usurare ca tot acolo am gasit-o dupa terminarea concertului - nu ca m-as gandi sa vin la Bucale fara CASCO, dar sa pleci cu patru roti si sa te intorci cu trinu nu e idealul meu de calatorie reusita). Booon, deci la ora 17:15 eram in parcare, inspiram aroma tare a mandrului orasul. Aproape de ora 18 eram deja pe stadion, bineinteles fara sticla de apa predata la intrare si la fel ca noi, pe stadion era si soarele. Umbra era dupa stadion asa ca acolo am stat pana la ora 20, pe o bordura, citind presa, ascultand concertele Iris si Charlattans si asteptand sa scada temperatura si sa nu mai ne bata reflectorul natural in cap. Concertele de deschidere au fost modeste, Iris ca ei, Charlattans neimpresionant. Vreau sa multumesc firmei StarFoods pentru geniala idee de a amplasa baxurile cu chipsuri in asa fel incat sa-mi asigure un pic de umbra, chiar daca nu am consumat multe produse de la ei eu fost la fel de importanti pt mine ca si Coca-Cola. La ora 20, finally, soarele trecu sub rama stadionului si am putut sa ne punem si noi in tribuna si sa asteptam civilizat ora 21:30 pe scaune. Locurile noastre au fost la tribuna 2, vis-a-vis de tribuna oficiala, vizibilitate buna, in laterala scenei.

Concertul a inceput cu o proiectie pe ecranul din spatele scenei, un filmulet cu "bang-ul" cosmic, terminat cu o jerba de artificii si aparitia pe scena a stonshilor. Prima piesa, "Start me up" m-a facut sa simt ce-o simtit Windows 95 cand o fost prezentat. In prima parte a show-ului au fost cateva melodii bune si cateva modeste, de exemplu cea de pe ultimul album si a doua cantata de Keith Richards asa ca spre jumatatea spectacolului eram un pic dezamagit. Sa-l vezi pe batranelul de 63 de ani, Jagger, cu buricul gol, unduindu-se ca o adolescenta pe manele e totusi ceva. Keith mi s-a parut charismatic si cool, cu ranjetul de betiv drogat care nu prea stie pe ce lume se afla, frazele cam poticnite si tzigara in coltul gurii, dar care isi stapaneste meseria la perfectie. Ronnie si Charlie n-au facut show, au fost discreti in prezenta. La primele cuvinte ale lui Mick in romaneste am zis ca wow, ce mishto, s-a deranjat sa memoreze cate ceva pentru bastinasi, dar apoi cand deja exagera cu romana de pe prompter mi s-a parut un pic penibil datorita regiei, momentul culminant fiind prezentarea deja faimoasa a canterei de la backing vocals, Lisa: "ce rochie frumoasa dar ce papuci ieftini". Cand ma gandesc ca spune aceste lucruri in toate limbile tarilor pe unde au concert ma cam dezumflu, pentru ca am mers sa vad ceva live nu regie dusa la perfectiune. Asta nu le scade cu nimic din meritul artistic dar ma gandesc la Knopfler, Clapton sau Gilmour care canta natural si fara regie. Vorbind de Lisa, tipa are plamani si stie sa-i foloseasca, a avut un duet cu Jagger de nota 10, o melodie dedicata lui James Brown care a entuziasmat sala. La jumatatea spectacolului, Jagger si-a prezentat trupa si apoi s-a retras pt doua melodii, cantate de Keith, apoi la intoarcere a inceput show-ul adevarat. Doar melodii una si una, highlight-urile mele fiind Satisfaction pe scena mobila ajunsa in mijlocul stadionului (cu mama ascultand la telefon) si Simpathy for the devil cu stilul ei deosebit. La final, bisul a fost scurt:
Brown Sugar - "and elvis has left the building", hura si la gara, fraierii or ramas se se uita la artificii si la panglicile portocalii care au umplut scena iar baietii si-or luat talpasitza dupa fix 2 ore. Problema tehnica: aveau un panou video care afisa si alte culori decat cele dorite dar pana la urma au remediat problema. Mishto: logo-ul trupei - gura cu limba, gonflabila, imensa, umflata si dezumflata in timp record, intre piese. Scena: faina, dar am vazut si mai bune (Pink Floyd - Pulse). Efectele pirotehnice: slabutze, dar nu pt ele am venit. Atmosfera: cam seaca. Cateva panouri cu mesaje de la fani, "Ronnie we love u" - ma asteptam si la un "Radautzii va iubeste" dar n-a fost sa fie. Un prieten care a fost si la Metallica si George Michael zicea ca "ordinea ar fi Metallica (trupa si public dezlantuite), GM (show f. bun si muzical si scenografia), RS (Jagger in forma si cam atat)". Personalitati in sectorul meu: unul din gemenii Baniciu/Vintila, Chilian si Ciovica. Cam ca peste tot, unde e multa publicitate si abunda superlativele esti un pic dezamagit de evenimentul in sine. Sau poate doar eu, ca-s mai pretentios. In concluzie: a fost un show bun, pe alocuri excelent, si-a meritat banii dar masina de marketing cam exagereaza si nu neaparat in favoarea muzicii.

Show-ul s-a terminat la 23:20, afara s-a "racorit" la 30 de grade iar intoarcerea spre casa a fost lipsita de incidente, pe la ora 1:15 am reusit sa iesim din Bucuresti iar la 5 dimineata adormeam in patul meu visand coloanele de camioane.

vineri, 13 iulie 2007

Cum luat carnetul la mine, io

Proaspat intrat la facultate, vine taica-meo la mine si zice: ma copile, tu nu-ti faci carnetul? ar fi bine, ca poate mai trebuie sa ma ajuti la una alta.Si nu mi s-o parut o idee rea, dat fiind ca atunci aveam prietena care statea la capatul pamantului, in faimosul cartier Turnisor, la capatul pistei de aterizare. Si mi s-o parut o idee excelenta pentru ca eram relativ satul de interferentele cu bastinasii din Turnisor in lungul drum de la nr 73 la capatul strazii unde era statia de autobuz. Si ultima degustare de tarie in autobuzul numarul 8 intr-o seara cand singurii pasageri erau mua si doi negri bautzi nu mi-o priit. Ca deh, cand zice Borat ca "esti baiat fain, ia o dusca", nu-ti mai faci probleme de sters gatul la sticla, grade de alcool si daca orbesti pe termen lung ci doar ca marea finetze de mahalagiu sa nu ia refuzul personal si sa-ti decupeze pielea cu brisca. Asa ca ideea de a avea acces la bolidul 1310 al familiei nu era deloc rea. Dar deloc.
Altii s-or mai urcat la volan inainte sa-si faca carnetul, eu nu. Not interested. Tot cu tata noroc: "hai ma sa-ti arat cum merge masina ca te duci acolo si te faci de ras". Tura prin spatele blocului. Mergea bine...Ma duc increzator la instructor, ma scoate in natura pe la Cisnadioara si apoi ma baga in buricul orasului, la piata Cibin, haos de haos. Am scapat, doar un pic mai transpirat de cat de obicei. Asta era toamna. Incepe facultatea, incep orele de sport, baschet, colegi tzarani, calca unul pe glezna mea finutza, face poc si se umfla, fasa gipsata vreo 2 saptamani, intrerupere scoala soferi. Pleaca cocorii, vine toamna, continua scoala de soferi. Se termina si orele de condus, sfarsit de noiembrie, examen. Iau sala cu maxim de puncte dar am parte de prima lapovitza in ziua fatala. Cine stia ce-i ala soc, ca doar eu am facut scoala pe caldura? Noroc ca n-am fost eu primul la examen, s-o mai incalzit motorul pana mi-a venit randul.
Incepe traseul. Plin de balti. Politistul ma intreaba la un moment dat de ce nu merg mai repede. Ii zic ca nu vreau sa le stropesc pe doamnele de pe trotuar. "Da' pe alea de mai inainte pe care le-ai facut leoarca nu le-ai vazut?" Ups. Scuze. Mai mergem noi un pic, din spate apare un taximetrist nervos care ne depaseste si ne injura. Il intalnim din nou, stationand, dupa cateva minute. Politistul meu coboara si-i ia carnetul. Sa traiasca.
Imi iau carnetul in decembrie, chiar de ziua mea. De Craciun mergem la colindat cu fostii colegi din liceu. Eu vin cu masina. Cel mai friguros Craciun. -20 de grade. In Dacie stam cu geamul deschis, ca ventilatia e pe moarte si altfel ingheata geamurile. Colegul din dreapta imi razuieste parbrizul cu o cartela pt telefoane publice. Efort zadarnic, ingheatza instantaneu la loc, de la respiratie. Cam asa o fi si in tanc. Desi cred ca tancul consuma mai putin decat Dacia aia cu socul tras la maximum.
Saga continua, doar Dacia s-a dus un pic...

marți, 10 iulie 2007

80


Bunica-mea ar trebui sa primeasca premiul de "bunica eroina". Dupa ce-a crescut doua fete, a mai crescut si patru galigani de nepoti. Cu ocazia aniversarii a 80 de ani, ne-am strans, familie si prieteni, sa o sarbatorim in Muzeul Satului la idilicul Han din Batrani.


PS. Dupa cum se vede, eu am mostenit trasaturile altei ramuri a familiei.

luni, 9 iulie 2007

Meri-n Cisnadioara

Cred ca in aproape 30 de ani (*) de viata, cu indiferenta si indolenta specifica varstei, am trecut pe langa diverse locatii interesante aflate sub nasul meu fara a le observa sau a stii cata istorie si informatie fascinanta se ascunde in ele. Ieri, datorita faptului ca niste albanezi (AB) si-au organizat nunta la Apfelhaus in Cisnadioara am ajuns si eu in centrul satului si am remarcat indicatorul "spre biserica fortificata". Nu ca n-as fi stiut ca exista, nu ca n-as fi vazut-o cocotzata pe deal de atatea ori dar totdeauna mi s-a parut inabordabila, cu o carare misterioasa si necunoscuta care duce acolo si cu prea putin chef de a explora coclaurii pentru a o gasi. Dar e chiar simplu, din centrul satului sunt scari, doamnelor, domnisoarelor si domnilor, scari betonate. Accesul te costa 5 lei iar urcatul ceva efort dar in 2-3 minute ajungi in varful dealului, la baza cetatii. Excelenta pozitia si vizibilitatea, toata valea se deschide sub tine, vilele de vacanta, livezile de meri si padurea se intind pana spre Cisnadie. Constructie romanica, ansamblul este compus din niste ziduri de aparare si biserica spartana, in care se mai afla doar pietrele funerare ale soldatilor germani ucisi pentru "vaterland" si "reich" in primul razboi mondial. Vantul suiera infiorator prin gaurile din acoperis si ma intreb cu invidie cum a fost concertul celor de la Anatema, pe ploaie puternica si presarat cu tunete. Dar ziua de ieri a fost calda si frumoasa, iar in curtea cetatii se poate sta la soare si admira peisajul intr-o relaxare totala. Colac peste pupaza..aaaa ..colac peste turc, compania n-a fost de aceasta data fermecatoare fizic, pentru ca nu toate domnisoarele pot fi castigatoare de concursuri de miss in liceu, dar inspiranta intelectual, ceea ce uneori este mai bine. Din pacate aparatul foto mi-a lipsit din trusoul de fata mare, dar vara e lunga si daca se mai iveste ocazia sa nu-mi pot bea cafeaua pe terasa cu meri o sa fiu sigur ca lentila ma insoteste. Si nu doar ea...
__________________
* 29 ani, 7 luni, 6 zile

http://www.cisnadie.ro/ro/cisnadioara.htm

vineri, 6 iulie 2007

Ghid practic: metode de facut ceai

Stateam si eu intr-o seara la povesti ca omul cu oama si raspunzand unei acuze de genul "nu stii sa gatesti decat ceai" am ajuns la concluzia ca da, are dreptate, nu stiu sa gatesc, dar la o adica pot sa-mi fac un ceai acasa in minim 5 feluri:
- pe aragaz
- in cuptorul electric
- la espressor
- cu apa din calorifer
- cu apa calda de la chiuveta

Al 6-lea ar fi in incalzitorul electric de apa iar al 7-lea cuptorul cu microunde, dar nu am asa ceva. Voi cum faceti apa praf?

joi, 5 iulie 2007

Inmatricula-mi-as si n-am cum...

Asa cum pana la Dumnezeu te mananca sfintii, asa si in lumea reala pana la amarata aia de placutza de inmatriculare auto te mananca functionarii publici si bancari.

Astazi am purces a indeplini caznele muritorului de rand in cautarea numarului de inmatriculare definitiv, ca deh, o fi avut si Picasso o perioada rosie (de fapt roz, hai tziclam pt cunoscatori) dar s-o mai terminat si aia. Si cum eu nu-s Picasso dar nu-mi place sa n-am CASCO, scurtam perioada si facem actele ASAP.

La 8.15 eram prezent la un birou de intermedieri, facut fise si copii xerox la tot ce trebe (13 RON). Apoi purces la Prefectura, biroul unic, platit taxa de prima inmatriculare (fara numar, fara numar, suma patru cifre babane, curs de schimb de la 1 oct 2006, adica 3.5 lei un euro, nu 3.1 ca acum, ca deh, traim in Elvetia si ne permitem).

Dupa aia hura si la Primarie, oficiul starii civile de nervi, transpiratie si cozi. Alta taxa (52 RON), alte probleme: contractul de vanzare-cumparare e in germana, trebuie tradus si legalizat. Gasit birou traduceri pi shentru (53 RON), astept sa ma sune sa ma duc dupa traducere si apoi inapoi la Primarie. Pana una alta am facut o vizita la BCR, sa achit si taxa pt certificatul de inmatriculare (30 RON). Apoi la asigurari, ca fara RCA nu te baga nimeni in sama (210 RON). Da' de banii astia am primit bon de benzina de 25 RON si asigurare de locuinta gratuita care nu ma asigura decat la tsunami, iceberguri ratacite pe Cibin si inundatii naturale. Daca crapa tzava lu' vecinu' tot mandea plateste - la fel si la eventuale furturi. Deci asigurarea asta ma asigura ca daca se intampla o calamitate plauzibila nu-s asigurat. Acolo tre' sa ne reintoarcem pentru CASCO, dar cu numere si cu banii pt prima rata.
A, saptamana trecuta am bifat si vizitat RAR care nu m-a usurat decat de 260 RON pentru certificat constatator si cartea de identitate a vehiculului. Boierie!

Daca vreau si numere preferentiale cred ca ma costa si alea, dar nu vreau, ca n-am chef sa fiu pieton 3 zile. Ma rog sa nu-mi vina un numar fain gen PUL, CUM sau alte nazdravanii.

Saga continua...la amiaza Primarie Reloaded si maine dimineata la depus dosarul si luat numerele.

luni, 2 iulie 2007

Dupa italieni, moda italiana cucereste Sibiul


Motto: ce stie tzaranul ce-i shofranu.

Aseara am avut o parada a modei de toata minunea in Piata Mare. Cred ca azi (duminica, 1 iulie) se poate urmari inregistrarea pe TVR. Lume destul de multa, catwalk-ul facut in jurul fantanii din centru pietei, proiectie de lumina ambientala pe cladiri, ecrane ca sa vad si poneii din spate ce se-ntampla. Regizorul unei asemenea eveniment are totdeauna o problema: defilarea dureaza putin si trebuie sa umple cumva un timp decent. De data asta au fost alesi balerinii de la RAI, castigatoarea San Remo 2006 si dansatorii de la Botega. Asa ca au fost vreo 5 designeri italieni care si-au prezentat colectiile, fiecare parada fiind urmata de un moment muzical, iar spre final a fost si o colectie a Doinei Levintza. Ce-am inteles eu: ca rochiile pot varia intre dimensiunile unei batiste si ale unui aeroplan bine hranit. Doina Vilentza mi-a demonstrat (poate doar mie) ca n-are legatura cu moda italiana. Creatorii din peninsula (ah ce limba de lemn am azi) au venit cu rochii mulate pe talie, Doinitza a adus niste baloane, bune pentru gravide cu tripleti sau pentru seriile cand nu bate briza si nu sunt sanse de decolare impromptu. Nici nu stiu cum ar trebui sa apari imbracata cu rochia aia, probabil coborand din tir, ca sa nu se sifoneze si sigur ai scuti muncitorii de la salubritate de efortul de a scoate masina cu perii in strada in ziua respectiva. Asta la categoria "ce nu mi-a placut". Ce mi-a placut mie cel mai mult: o rochie rosie, daca ai merge la o nunta cu o fata in rochia aia ar fi ea, mireasa si restul lumii (Ana imi sopteste in casca ca nu e rosu, e tziclam). Despre ce s-a vorbit cel mai mult: rochia cu cristale Swarovki, de 12.000 de euro. Le-or montat si ei pe o rochie alba, purtata de o sibianca, asa ca mare lucru nu s-a vazut, ici-colo cate o reflexie. Din locul unde stateam eu putea sa fie si sticla... Si la final, apare pe scena si primarul. Apoi cica a fost un eveniment privat undeva la muzeul de istorie, iar apoi organizatorii au rezervat clubul Celebrity. Unde n-am avut parte de prea multe modele, in schimb mi-am delectat privirea cu un grup de italieni mici, urati, posibil gay, mare finetze de modisti, care au dansat in draci pana dimineata. Cel mai tare party de la Celebrity de pana acum. Au mai fost si ceva macaronari mai in varsta, aparent seriosi, dar daca erau seriosi erau acasa la ora aia, doi dintre ei comandand o sticla de Dom Perignon si cam uitand sa o plateasca. Dar de aia ne plac noua italienii, ca-s de-ai nostri - doar la moda sunt cu 20 de clase peste noi.

Later edit: am gasit poze de la eveniment la amicul Ovidiu Matiu caruia ii multumesc pt permisiunea de a le folosi. Cred ca rochia care mi-a placut este aceasta din poza, desi de la departare arata putin altfel. Aici gasiti intregul album: http://www.matiu.ro/main.php?g2_itemId=4996