Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

duminică, 31 octombrie 2010

Poza de la miezul nopții

Madrid

În atenția gospodinelor

O colegă din Germania a suferit un accident casnic (sau culinar?) din care cred că toți putem învăța ceva, mai puțin aceia care mănâncă în oraș. A început banal, a copt ceva la cuptor iar la terminarea acțiunii a lăsat ușa acestuia deschisă pentru a-i răci interiorul sau pentru a încălzi casa, se știe că nemții sunt foarte economi. Seara, din același spirit economic, a intrat în bucătărie fără a mai aprinde lumina și n-a dus-o capul... decât până în calorifer, după ce s-a împiedicat de ușa cuptorului. Rezultatul: turban și concediu medical.

sâmbătă, 30 octombrie 2010

Cip cirip (I'm twittin)

Pentru că mi-a plăcut cum ați comentat TEDxSibiu pe Twitter, mi-am făcut și eu cont. Bine, motivul principal a fost faptul că am abonament de date pe mobil, altfel din fața calculatorului nu văd rostul acțiunii, mai bine postez. Nu promit că mă ține, dar promit că o să încerc să fie amuzant ;)
PS. calin_turcu e id-ul, nu calinturcu. 

Cu cutterul prin oraș

Am împrumutat miercuri un cutter mai mărișor de la tata, îmi trebuia pentru o improvizație. În proces mi-am tăiat și o parte din amprentă, dar nu despre automutilări e vorba. Vrând să-l returnez, l-am luat în geacă dar am uitat de el. Așa că l-am purtat la meci la CSU miercuri și joi în Liquid. N-a avut nimeni treabă cu mine, normal. Dacă jucam contra Asesoft sau Cluj ar fi fost un moment interesant la percheziția corporală de la intrare.

vineri, 29 octombrie 2010

Turiști odihnindu-se

Când te toropește soarele și te moleșește sculatul cu noaptea în cap și vizitatul câtor mai multe obiective într-un timp record, e bine să faci o pauză. La fel, dacă te strâng pantofii, e normal să te descalți în tren, autocar sau avion - asta ”se pare” că e ok, deși pe mine mă enervează teribil.
Roma, o zi călduroasă de mai - nu cerșeau și nu erau ologi
Madrid, august, 40 de grade


joi, 28 octombrie 2010

Songs to remember

Și săptămâna asta tot Kings of Leon, de data asta ceva foarte nou:

NextGen(eration) de tupeu

Este a doua lună consecutiv când dragii mei furnizori de internet, NextGen, fostă Asconet, fostă Injoy și actuală parte a Romtelecom nu-mi trimit factura. În schimb aproape de finalul lunii îmi trimit un sms de notificare că n-am plătit-o. Luna trecută am sunat la hotline, am așteptat de mi s-au lungit urechile și într-un final m-a servit un domn, mi-a trimis-o pe email.

Luna aceasta, aceeași poveste. Sun iar la hotline, stau în coada de așteptare minute bune și mă satur. Găsesc emailul domnului care m-a servit luna trecută, îl rog să mi-o trimită și pe cea curentă. După două zile, neprimind nici un răspuns sun iar la hotline. Stau 10 minute și mă satur de așteptat. Găsesc pe site că reclamațiile se pot face și la o adresă de email. Le scriu că n-am primit factura, îi rog să mi-o trimită și îi notific că dacă se repetă situația și luna viitoare o să reziliez contractul. Primesc răspuns în 5 minute, cu factura atașată, o cârcă de informații inutile privind modalitățile de plată pe care le știam deja dar și o spălare de mâini:
In vederea transmiterii facturii in format electronic, va rugam ca titularul de contract sa revina lunar cu aceasta solicitare.”

Adică eu, clientul, trebuie să mă rog lunar de ei ca să trimită factura.  Iar dacă mai am sesizări să le fac telefonic la numărul fără răspuns sau să mă deplasez la sediu, deși pe site scria clar că și emailul e o alternativă. Asta e tot ce-a înțeles mânuitorul de mouse din partea cealaltă a țevii de internet, nu că aș vrea să ia legătura cu cei de la curierat și să vadă care-i problema. Prin comparație, când am pățit ceva similar cu Vodafone, ei au obligat curierul să trimită facturile recomandate, cu semnătură de primire. Așadar, le-am răspuns: 
va multumesc pentru raspuns, desi n-ati inteles nimic...etc etc”


Update: încă un răspuns din seria, ne prefacem că ne interesează dar nu o să mișcăm un deget ca să vă rezolvăm problema:

”Va informam ca factura va fi expediata in plic la adresa indicata de client in contract, fara confirmare de primire, in primele 7 zile ale lunii.
Daca doriti transmiterea facturii in format electronic, aceasta este posibila insa numai in cazul in care clientul va solicita lunar acest lucru.
Ramanem in continuare la dispozitia dumneavoastra pentru orice informatii suplimentare.”



Reply: ”vă mulțumesc, sunteți foarte amabili”

miercuri, 27 octombrie 2010

Beentium 4

Nu știu cum mi-a scăpat până acum o știre foarte importantă:


Micutul creier al albinelor proceseaza datele mai repede decat un computer. 
Insectele invata sa calculeaze cea mai scurta ruta intre flori dispuse in ordine aleatorie, rezolvand astfel o problema intens studiata in lumea stiintifica – „problema comis-voiajorului”, care le da de furca pana si computerelor.

Dacă ar ști să găsească petrol sau măcar single malt, m-aș face apicultor fără ezitare. Bag seama că cercetătorii ăia britanici se cam lasă pe tânjeală.


PS. Și dacă, prin absurd, eu m-aș pricepe foarte bine la traduceri din română în germană, asta ar însemna că-s mai tare ca firma Google sau măcar ca și Google Translate?

De la physalis la țuică

Mi-am mai oripilat o dată nemții în recenta tură din Germania. Totul a pornit de la desert, ornamentat cu physalis. Le-am zis că am un pom din ăsta în curte. Unii au mușcat, alții m-au întrebat politicos, dacă nu-l confund cu corcodușul. Le-am zis că era glumă, dar corcoduș chiar avem. De la corcoduș am trecut, logic, la metafizică țuică. De la țuică am trecut la biologie moleculară pere, la prune și ba chiar și la nuci, din care cică se face tot un fel de șnaps prin Austria. Și aici vine momentul culminant: le-am povestit cum face românul pârnăiaș țuică de pufoaică, varianta soft, din pâine, nu aia hard din... vă las pe voi să căutați pe Google.

marți, 26 octombrie 2010

Vine cineva la TEDxSibiu?

Am primit confirmarea că mi-a fost acceptată participarea. Mâine ar trebui să virez banii. Mai vine cineva? Să nu mă trezesc singur pe acolo :)

Idei in dialog


x: dupa ce ati plecat din oldies am vorbitt cu motociclista. nu plecase. era pe langa intrare cu unii
c: da, am vazut ca era acolo. si?
x: mi-a luat iar sapca din cap si atunci am intrebat-o cum o cheama: Henriette :))
c: romanca?
x: mda.. din Craiova 
c: :))))
x: olteanca Henriette
c: :)) si?
x: era beata sau drogata... anyway... mi-a confirmat ce intelesesem din semne. ca nu sta in sb ci e doar in trecere. apoi i-am dat o carte de vizita, si plecand m-am intors sa vad ce face cu ea. i-a dat-o aluia din fata ei, ala i-a dat-o celui de langa el si ala a aruncat-o ! :)) sweet Henriette

Sunt activ dar mă tratez

Îi mulțumesc pentru ”oroare” lui Brylu și, deși n-am înțeles exact din postul lui sau al lui Gigel ce ar trebui să fac, nominalizez și eu trei bloggeri sibieni pe care-i urmăresc frecvent, total întâmplător și fără să-i știu de la baschet: Băgă, Brylu și Tudor. În ordine alfabetică. Am uitat pe cineva Alinuțo :)?

luni, 25 octombrie 2010

Iar despre Teddy

Chestia asta cum TEDx începe să-mi pară nițel umflată. Am încercat să-mi iau de pe site bilet dar am constatat că cererea mea trebuie întâi aprobată, maram nu intră orice fitecine, doar după ce o să primesc un email de răspuns pot să le transfer banii în cont. Într-unul din câmpurile formularului online trebuia să specifici minim trei site-uri despre tine. 3!! Ok, am blog, am mai găsit un LinkedIn prin portofoliu dar dacă n-ai bazaconii ca Twitter, Hi5 și Facebook ce te faci? Aveam de ales între contul de pe Triluliu și site-ul firmei. Halal criteriu de selecție. Ăia care lucrează pe rupte și n-au timp de prostii  online ca mine nu-s în target?

Sunt curios dacă o să se inscrie suficienți sau la final se va intra la grămadă, ca să se umple sala. Are și elitismul prețul lui. 

După postul ăsta nu știu dacă are sens să aștept aprobarea iar dacă vine s-ar putea să intervină ceva urgent în program vineri, de exemplu să privesc tavanul. :D 

duminică, 24 octombrie 2010

Poza de la miezul nopții

Madrid, parcul Retiro:


 

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Nume turcit

Am revenit acasă, când o sa le primesc o să pun și niște poze din Nürnberg, uitasem ce frumos e de când n-am mai fost. Pentru azi una scurtă, dar vioaie: ajunși la hotel aproape de miezul nopții, la recepție nu ne aștepta nimeni, doar plicurile cu cardurile de acces în camere. În total s-au făcut rezervări pentru zece persoane, toate ajunse la diverse ore și în diverse grupuri. Când am venit noi, ultimii, pe niciunul din plicurile rămase nu scria Turcu, era în schimb unul cu Türgü. Am presupus că era al meu. 

vineri, 22 octombrie 2010

N-am cazier

Am fost alaltăieri la Prefectură să-mi scot adeverință că n-am cazier judiciar. Iar a trimis statul administratorii de firme care fac export/import în turnee, ca să te înregistreze în Registrul Operatorilor Intracomunitari îți trebuie o asemenea adeverință. Întrebarea e: dacă ai cazier judiciar ce se întâmplă, nu-ți înscrie firma? Și dacă da, ce rost mai are să o mai ții? Întrebări suplimentare: de ce le trebuie asemenea adeverință și pt cetățenii străini? și de ce nu știe nimeni exact dacă adeverința aia trebuie obținută de aici sau din patria mumă. Mic haos controlat. Dar mai ales amendat.
Experiența de la ghișeu a fost foarte plăcută, o doamnă amabilă, coadă zero, a durat mai mult să găsesc un loc de parcare decât să-mi tipărească adeverința. Singurul minus: vecinătatea ghișeelor pentru permis sau pașaport - nu m-am uitat cu atenție - dar coada de la poze emana niște mirosuri de pufoaică trecută prin alcool. Sau poate invers.

joi, 21 octombrie 2010

Songs to remember

Mai nou sunt mare fan Kings of Leon. Nu doar pentru albumul nou ci și pentru anteriorul. Una din piesele preferate, Closer, are niște versuri ciudățele:

You, shimmy shook my bone
Leaving me stranded all in love on my own
What do you think of me
Where am I now? Baby where do I sleep
Feel so good but I'm old,
2000 years of chasing taking its toll

I am out


Am ieșit din cursa pentru câștigarea invitației la TEDxSibiu. Am primit un email ieri care mă anunța că pe parcursul săptămânii următoare va trebui să scriem zilnic câte un post despre fiecare dintre cei care vor vorbi acolo. Pe lângă faptul că n-am momentan timp, abordarea mi s-a părut școlărească, cred că am trecut de vârsta la care să mai scriu compuneri, nu mă reprezintă genul impus. Credeam că își doresc o audiență mai matură, parcă pomeneau de manageri nu de elevi iar atunci nu înțeleg ce rost au compunerile, ce blogger trecut de facultate se bagă în așa ceva sau ce manager citește blogul unuia care mai scrie un asemenea gen.
O să-mi cumpăr singur bilet iar bannerul lor rămâne pe blogul meu până la sfârșitul săptămânii viitoare pentru că evenimentul mi se pare în continuare interesant.

Fragment din răspunsul doamnei Grip, organizator:
Un blog valoros chiar asta inseamna, multe compuneri zilnice cu parerile proprii, iar daca asta este prea mult pentru tine, iti multumim pentru amabilitatea cu care ne-ai transmis decizia ta.”
OK... încercați asta cu cineva din top 10, să vedem dacă acceptă să scrie compuneri pe teme impuse timp de 8 zile.

miercuri, 20 octombrie 2010

Iar pa

Începe o scurtă delegație în Germania, la Nürnberg. Sâmbătă ar trebui să fiu înapoi, pe baricadele din Oldies. Jucați-vă cu copiii de pe celelalte bloguri până atunci. Dulceața mea de ceapă o să zacă în depozitele Poștei Române până atunci, sper să n-o mănânce șobolanii de acolo (nu, nu mă refer la angajați). 

Fă ce predică popa...

Vine ieri doamna de la firma de protecția muncii care se ocupă de aspectul ăsta al birocrației românești și care la instructaje ne zice să nu facem improvizații, să nu uităm aparatele electrice în priză, să nu bem apă din rău etc. Își face treaba, actualizează fișele, la final îmi spune:
- aoleu, trebuie să plec că am uitat filtrul de cafea pornit.
- A, nu-i bai, ăla n-are treabă, poate sta și așa, o liniștesc eu.
- Ba nu, că la mine acasă e șantier și am făcut o improvizație, am luat curent de la organizarea de șantier.

marți, 19 octombrie 2010

Protector

Conversațiile la bere, ca băieții, despre filme, muzică și cărți au luat o turnură neașteptată. De obicei eu îi recomand unele cărți șefului, el altele mie, el mă întreabă dacă sunt bune filmele pe care tocmai și le-a luat pe blu-ray iar eu le-am văzut acum șase luni, sau povestim despre găurile negre și teoria stringurilor - mai mult el că eu nu-s abonat la Spektrum der Wissenschaft.
Vineri seara, după câteva beri și așezați chiar sub boxa din Oldies, îmi recomandă Protector. Eu întreb dacă-i în engleză, el zice că da și că o are la Sibiu. Îl rog să mi-o lase pe birou.
Luni, când ajung la lucru găsesc romanul pe birou. În germană. 778 pagini. Eu n-am citit în viața mea mai mult de-un articol de ziar în germană. Dar poți să fii țăran și să returnezi cartea? Aseară am citit două pagini, cu dicționarul lângă mine (instalat pe iPhone, normal) și m-a luat somnul. În ritmul ăsta o să urmeze un an lung...

luni, 18 octombrie 2010

3D60

Am dat întâmplător peste o tehnologie de spațializare a sunetului (3D). Noul album The Orb feat. David Gilmour - Metallic Spheres are și un cd extra cu track-urile mixate în tehnologia 3D60. Despre album numai de bine: combinație de electro și chitări tipice solistului Pink Floyd, are unele piese drăguțe, e relaxant și merge folosit ca fundal pentru lectură.

La tehnologia audio folosită (3D60) cel mai interesant este faptul că nu necesită plug-in-uri DSP sau echipament special - doar niște căști normale. O puteți încerca pe linkul de mai jos, e un demo în partea din dreapta a paginii. Personal nu-s mare amator de 3D, nici video, nici audio, consider că mai e cale lungă până la niște produse cu adevărat utile și ușor de folosit - așa că vă sfătuiesc să aveți grijă când vă cumpărați bule gen tv sau laptop cu ecran 3D.

Cum îl spăl pe Moise

povestisem mai demult că într-un acces de inteligență am distrus prin submersie aparatul ăla care face spumă de lapte. L-am dus la reparat, omul a zis pas. L-am dat apoi la un vecin, l-a dus la firmă și mi l-au reparat colegii dânsului. Așa că Moise trăiește. E o adevărată distracție să fie curățat după folosire, îmi închipui că așa fac și oamenii ăia care spală moaștele sfinte: învelit într-o cârpă de bucătărie, umplut cu apă călduță și curățat ușor cu buretele ca să nu facă valuri și carecumva să dea apa pe dinafară și să ajungă la contactele din baza lui. Tot procesul se repetă de câteva ori, pentru a scăpa de toate urmele insidioase de lapte. Își face treaba în 30 de secunde și trebuie curățat cinci minute...

duminică, 17 octombrie 2010

Poza de la miezul nopții

Nu știu exact ce-mi place la poza de la Palacio Real, Madrid. Simetria, perspectiva?

vineri, 15 octombrie 2010

De citit

Un interviu lung din care o să înțelegeți de ce Apple e diferită de alte firme și ce rol are o echipă mică dar vioaie în realizarea unor produse de calitate. Nerecomandat corporatiștilor :)

Bluetooth la tot cartierul

Am auzit la radio un spot publicitar pentru o bancă, din păcate n-am reținut numele ei. Un domn spunea că dacă ne facem cont/credit/something la banca respectivă ”putem câștiga un bluetooth sau marele premiu ...”. Prima oară n-am percutat, dar a repetat fraza si m-am convins că am auzit bine. Așadar puteți căștiga un bluetooth. Adică un standard de comunicație fără fir. Probabil banca respectivă a ales singurul copywriter ce încă mai folosește mașina de scris, ori targetează potențiali clienți atehnici, ori secunda de reclamă e prea scumpă ca să spună exact ce produs poți câștiga, de exemplu un headset bluetooth, niște boxe bluetooth, un telefon mobil cu bluetooth. Dacă ofereau niște căști clasice ar fi spus „puteți câștiga ceva cu fir”?

joi, 14 octombrie 2010

Songs to remember

Robert Plant cu un cover care te bântuie:

Unde găsesc gem?

Data trecută când v-am întrebat unde găsesc chestii exotice în Sibiu (adică wasabi) ați răspuns în număr mare - printr-o tăcere totală - singurul care s-a deranjat a fost dragul de Teo, deși nu era chiar wasabi ce-a găsit apreciez efortul. Așa că revin cu altă întrebare, știu că o să mă ajutați și de data asta: unde găsesc gem? De ceapă. :D

Update: n-am găsit în Sibiu, ci pe net, să vedem dacă o și livrează:
http://casadepedeal.com/magazin/muraturi-zacusca/32-dulceata-de-ceapa.html


CNN Breaking News cam exagerează

- cu mailurile. Sunt abonat la serviciul lor. De obicei îmi trimit știri care nu mă interesează referitor la politica Statelor Unite dar și când e ceva interesant le primesc cu suficientă întârziere încât să le aflu de la tv sau pe site-urile de știri. Singurul avantaj e că știu dimineața dacă s-a întâmplat ceva important în lume. Iar azi au exagerat:

mail 1: Seventeenth miner reaches surface; fewer than half remain. Chile's president says rescue mission quicker than expected.

mail 2: The last of 33 Chilean miners who were trapped 69 days has begun his trip to the surface.

mail 3 (5 min mai târziu): The last of the 33 men trapped in Chile mine since August 5 is rescued; Five rescue workers still to be removed.

mail 4: As Chileans rejoice, the last of the workers who helped rescue 33 trapped miners is brought safely to the surface.

Mai lipsea să mă anunțe că au demontat capsula de salvare.

miercuri, 13 octombrie 2010

Calendarul universal

Dacă sunteți filologi vă rog nu citiți postul ăsta, o să vă doară capul. Pe mine mă doare deja.

Problema: la serviciu lucrez pe calculator în Windows, seara stau cu el în brațe în MacOS. Când sunt ieșit în oraș am doar iPhone-ul. Ce pot să fac ca să-mi adaug un eveniment nou în calendar și să-l consult în cel mai comod mod cu putință, să fiu sigur că o să fiu notificat dacă e ceva? De exemplu, o zi de naștere. Sau dacă n-am timp să sincronizez iPhone-ul cu calculatorul.

Am mai avut tentative să fac ceea ce urmează dar atunci programele pe care le folosesc încă nu aveau toate optiunile acestea. Așadar, rezolvarea problemei, doar cu software gratuit:

- un cont Google și un calendar Google - acesta va fi punctul central în care vor ajunge toate datele. Dacă dă Google faliment sau îi pică serverele, am pus-o.

- Clientul meu de email în Windows este Mozilla Thunderbird 3.1, nu folosesc Outlook - încă din perioada tristă când era plin de găuri de securitate. Thunderbird are un add-on, tot de la Mozilla, numit Lightning, care conține funcțiile de calendar. Tot pentru Thunderbird există un alt add-on care permite adăugarea unui calendar Google în Lightning: Provider for Google Calendar. În acest fel clientul de email știe să citească și să scrie evenimente în calendarul Google. 

- Pentru că-s un geek, mai am un calendar în Windows: Active Desktop Calendar. Are avantajul că pornește odată cu sistemul și e afișat pe desktop, așa că pot să văd rapid ce evenimente am, chiar și atunci când clientul de email este închis - și câteodată stă închis ca să nu-mi citesc mailurile și să mă enervez. Dezavantaj: calendarul Google e read-only. Excepție: acest soft nu este gratuit.

- iPhone: are aplicația standard Calendar și știe să sincronizeze mailul și calendarul de la Google. Depinzând de setările alese o să facă această sincronizare automat (push), manual sau o să verifice la intervale regulate dacă sunt modificări (fetch). Știe să facă și update, încă nu mi-e clar însă ce o să se întâmple în roaming, când o să fie dezactivat transferul de date prin operatorul de telefonie și nu o să am nici wireless. Probabil o să facă sincronizarea la un moment ulterior. Alternativ, există o aplicație gratuită oferită de Google, cu același nume, din care se poate consulta calendarul web, fără sincronizare.

Urmează să fac sincronizarea și pe MacOS, cu aplicația standard iCal. Încă n-am apucat, dar știu că se poate, așa că o să revin cu un update odată ce am bifat și acest pas.

Momentan sunt încântat, până acum n-a fost totul așa simplu și mi se pare un mare pas înainte în integrarea constelațiilor eterogene folosite în prezent.

marți, 12 octombrie 2010

Dezastrul din Ungaria vazut din satelit

Încă n-am văzut imaginile astea in presa noastră:

TEDxSibiu

Tocmai am primit de la Tudor un email care mi-a atras atenția: conținea TED și Sibiu în titlu! Poate știți, poate nu, site-ul TED găzduiește multe prezentări revoluționare și prelegeri cu charismă, secondat în opinia mea doar de D: All Things Digital. Așa că am căutat pe Google ca să găsesc mai multe detalii și am dat peste un articol din Turnul Sfatului care nu știu cum mi-a scăpat:

De obicei nu mă implic în evenimentele blogosferei locale pentru că ori nu mă reprezintă, ori sunt plecat în delegație, ori nu cadrează cu profilul blogului, ori cred că merită alții mai mult invitațiile oferite dar cazul TEDx este o excepție pentru că sunt doar vorbitori cu personalitate pe care mi-ar face plăcere să-i ascult (Chiriac sau Tulpan). Pe domnul Vințan îl cunosc, avându-l profesor în facultate, a fost unul dintre favoriții mei datorită metodei dânsului de a dialoga cu studenții și de a le trezi interesul față de microprocesoare și arhitecturi de calcul.

Vă invit să citiți mai multe despre eveniment pe site-ul oficial: tedxsibiu.ro

Tragi draperiile, te uiti la peisaj

...iar dacă faci asta în Washington, la un anumit hotel, poți să ai un mic șoc: ce caută nebuna aia pe geam la etajul 7? Probabil vorbitul la telefon nu e interzis în interiorul clădirii dar fumatul da.


luni, 11 octombrie 2010

Idei in dialog

CT: meshtere, stii ca era un mihai bratu la tribuna
X: dap
CT: scria editoriale destul de interesante
CT: unde a plecat?
X: ihi, ihi
X: creca la cele sfinte a plecat
CT: what?
X: intr-un loc cu verdeata
CT: hai ma
X: ca era batran rau de tot
X: n-am mai auzit nimic de el de vreo trei ani
X: acu exagerez, poate n-o decedat
CT: da? mie-mi parea destul de tanar, ca scriere
X: era cel mai batran de acolo
...
X: s-apai ma gandesc ca stii cum se bea la tribuna

duminică, 10 octombrie 2010

Poza de la miezul nopții

Lucky snap, Mallorca

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Noul Liquid

Aseară a avut loc preview-ul localului, adica o petrecere cu acces pe bază de invitație, ce a ținut loc de soft-opening. Deseară va avea loc grand opening-ul, ”pentru toți poneii”, cum ar zice un prieten. Am făcut rost de invitații (observați verbul, pe mine de obicei nu mă caută nimeni să-mi ofere chestii, să nu rămâneți cu impresia greșită că aș fi VIP, închid paranteza de falsă modestie jucăușă) pentru că auzisem că localul ar fi fost renovat cu bun gust - acum pot confirma, a ieșit un fel de lounge, mai cald, datorită luminilor galbene, mai intim, datorită despărțirii parțiale a două zone prin niște pereți și mai eficient datorită unui singur bar, lung, gen insulă, aflat în mijloc. Alte detalii pe scurt: intrarea nu mai are formă de L, ci de I, e un culoar ce dă direct în club, laterala dinspre stradă a devenit zonă vip, după mesele de acolo urmează pereții de care pomeneam mai sus, apoi dj-ul, apoi barul de care pomeneam mai sus, apoi încă un rând de canapele lângă peretele opus, la fel ca și pe laturile scurte.

Am trădat Oldiesul cu gândul să vedem ce mai e nou în muzica house, dar seara a început cu o jumătate de oră de jazz interpretat de domnii pe care în mod normal îi găsim în Atrium, apoi surpriză, muzică retro toată noaptea! Cam ca la Oldiesul de la Ștrand, dar fără atmosferă, fiind petrecere vip locul avea personalitatea unui pește mort.

Eu o să mă întorc la Oldiesul de pe Bălcescu, acum și cu proiector, pentru meciul Franța-România, pe principiul că și de supărare se poate bea. Memo2myself: de aflat când e concertul Timpuri Noi.

O poză de mare finețe făcută cu iPhone-ul care s-a transformat într-un umil aparat foto, neavând treabă cu semnalul acolo:


vineri, 8 octombrie 2010

Felinarul umplut de sânge

Am auzit doar lucruri bune despre Hostelul Felinarul, de pe strada cu același nume, deținut de un cuplu irlandezo-român. De fapt am auzit de restaurantul lor, care a fost comparat cu defunctul Max. Așa că m-am uitat pe site-ul lor: www.felinarulhostelsibiu.ro și m-am distrat. Ori partea română e maghiară, ori l-a facut partea irlandeză. A ieșit o catastrofă:

De pavat curte este o oaza de liniste in centrul vechi al orasului, în cazul în care oaspetii si prieteni, un pahar de bere sau vin pot fi bucurat la umbra”

”Revizui: "Felinarul pensiune este ceva special. Aceasta nu este ca nisip-on-Sea Pensiune." Jennie SUA” 

Jennie ca Jennie, că e americancă și ăștia nu prea vorbesc românește, dar ce părere aveți de asta:
"Aceasta este o foarte loc unic." Diana România

Evident, tot site-ul e tradus automat pe net  - și într-un mod foarte prost. Aduce a scrisoare nigeriană compusă de unchiul ăla milionar decedat. Nu-i păcat să-ți dai singur cu firma în cap?

Stan și Bran

V-ați întrebat vreodată ce s-a întâmplat cu ei? Stan a murit în 1965 iar Oliver în 1957. Ultimul filmuleț în care apar, cu un Oliver greu de recunoscut:

joi, 7 octombrie 2010

Songs to remember

Eric Clapton are un nou album, de blues. O piesă romantică, de toamnă:

Fani adevărați

La fiecare meci acasă al CSU Sibiu asociația CSU Fans realizează o revistă tematică. Sezonul acesta a început foarte promițător, suntem ciuca bătăilor iar fanii adevărați, care-și vor susține echipa și în divizia B, adică noi, fac haz de necaz și abonament pe tot anul chiar și atunci când n-au ce vedea. Vorbim de baschet, iar Masiulis este noul nostru pivot lituanian, cam stângaci deocamdată - dar am auzit că a fost bolnav când a fost mic.

Discuție pe mess:
CH: revista care apare la meciul cu "prazarii" lui mariusanca  il va avea in prim plan pe Masiulis. Aveti intrebari pentu el?
CT: da. de la ce varsta a invatat sa scape mingea? 
CH: ba da tu si Bobu puneti numa intrebari din astea

Dialogul lui CH cu Bobu:

CH: revista care apare la meciul cu "prazarii" lui mariusanca  il va avea in prim plan pe Masiulis. Aveti intrebari pentu el?
Bobu: da, cand pleaca?

miercuri, 6 octombrie 2010

La CT

Concursul pentru șefia Spitalului Clinic Județean îmi trezește amintiri. Nu că m-ar interesa subiectul, dar am citit întâmplător despre el în Turnul Sfatului. Am și eu o poveste cu candidatul unic: acum câțiva ani, tata hernie de disc, mama medic, eu șofer, ne-am dus toți trei la computerul tomograf (CT) aflat în clădirea din curtea Spitalului Militar. Locația este împărțită în trei camere: prima: sala de așteptare, a doua: centrul de control și a treia: sala de scanare. Aparținătorii stau în prima, dom doctor în a doua și pacientul în a treia. Mama fiind medic, dom doctor ne-a invitat în camera de control, despărțită printr-un geam de sala unde se află CT-ul. Foarte drăguț, dom doctor ne-a explicat chestii, s-a terminat scanarea, am plecat cu pozele pe disc.

După câteva luni, am ajuns iarăși acolo, de data asta rugat de o colegă viitor medic, bântuită de migrene puternice. Același dom doctor, într-o zi proastă. Mă plasează în sala de așteptare dar la un moment dat fac greșeala naivă să cred că mă mai ține minte sau că i-ar păsa că operația tatălui meu a avut succes și mă duc în camera de control, ușa dintre ele fiind deschisă. Începe direct cu urlete: v-am rugat să așteptați acolo!! Nu mai rețin tot ce-a debitat printre bulbuci, șocul schimbării de atitudine la 180 de grade fiind destul de mare, dar parcă am apucat să-i zic de ce l-am deranjat și n-a părut impresionat. 

marți, 5 octombrie 2010

Aqualand Mallorca

Nu cred că v-am povestit despre waterpark-ul din Mallorca - El Arenal, cel mai mare din Europa după propria lor estimare (în mod cert cel mai mare din insulă după a mea). Într-o zi cu nori ne-am gândit că ar fi bine să continuăm încercările de a ne rupem fundul cu tot cu slipi, dacă scăparăm întregi de la parasailing, cel puțin așa gândeam eu reluctant, după o experiență nu tocmai plăcută avută la Mamaia cu mii de ani în urmă.

Am luat autobuzul potrivit, ne-a lăsat la poarta complexului acvatic, am intrat, am făcut poze cu papagalul pe umăr (având ocazia să le cumpărăm la plecare) și am dat o tură de orientare. Într-o parte erau tobogane pentru ponei așa că ne-am așezat lângă cele pentru adulți sinucigași. Din prima am nimerit unul care nu părea foarte fioros dar a fost cel mai greu de parcurs - Crazy race. Foarte lung și relativ rapid, greutatea lui venea din faptul că dacă vroiai să-l parcurgi la viteză maximă trebuia să stai cu capul pe spate în poziție aerodinamică dar asta însemna că pe la final nu prea mai aveai aer în plămâni și nici nu puteai respira ca lumea datorită apei care-ți sărea pe față. 

Altul din aceeași categorie a fost Kamikaze, dar deși numele inspiră frica, n-a fost chiar la fel de greu ca și cel menționat mai sus. De fapt aici sunt două chestii diferite: pistele din mijloc sunt ok, singura mea frică a fost să nu cumva să cad pe lângă, în iarbă, dar l-au proiectat bine; iar pistele din exterior sunt criminale, după cum se vede în poză prima jumătate este o coborâre la mai mult de 45 de grade, care te propulsează cu viteză, iar partea a doua este dedicată frânării - dacă ai slipi bermude la plecare, când ajungi la finish sunt bikini și nu mă întrebați unde dispar și de unde trebuie scoși de față cu restul lumii.

Cel mai surprinzător a fost Black Hole. Malefic. Intri într-o peșteră, te pui pe colac și te împinge într-un tub neluminat. Prinzi viteză și urmează primul viraj, total surprinzător pentru că nu vezi absolut nimic. Apoi imediat urmează alt viraj și te intrebi când dai cu nasul de perete, dar ca să-ți mai vină inima la loc apar câteva luminițe în tavan și măcar știi care-i susul. Apoi urmează o coborâre rapidă și poate alte chestii pe care nu mi le amintesc, iar la final esti aruncat în bazin. La ăsta era cea mai mare coadă. L-am parcurs la dublu, cu Alinuța - a urlat din toți plămânii.

Restul au fost neimpresionante, inclusiv prețurile la mâncare și băutură.

Anaconda

Crazy Race

Kamikaze

Pentru copii

Și coborârea pe colacul acela a fost distractivă


luni, 4 octombrie 2010

Poze din noul Oldies Pub

Pentru poze cu oameni: 25h




Considerații despre rolul opțional al cozii la anumite categorii de populație

Știți genul acela de gospodine între două vârste (a doua și a treia), cu ochelari și îmbrăcate bătrânicios? Na, impresia mea este că pentru ele statul la coadă este ceva facultativ și că totdeauna se grăbesc să ajungă acasă înainte de începerea telenovelei așa că șuntează tot ce poate fi șuntat. Nu o dată mi s-a întâmplat să aștept la coadă la Alcomsib pentru a cântări fructele pe care vroiam să le cumpăr și să vină câte o băbuță din asta și să se bage în față fără a clinti nici un mușchi și fără cea mai mică urmă de rușine, cu o naturalețe de parcă Aldea e ginerele lor.

A doua categorie de oameni care n-au treabă cu restul lumii și se conduc după un cod secret sunt șoferii de Dacie 1310, atâția câți au rămas. Fără oglinzi laterale, furate deja pe timpul Împușcatului, frâne la limită, viteză de reacție pe măsura rapidității cu care pot învârti volanul antic, nu-s de condamnat dar trebuie să ai mare grijă în trafic și să nu-i supraestimezi că ar face ceva inteligent, de exemplu să oprească doi metri mai repede când e coadă pentru a-ți permite să ieși de pe o stradă laterală.

Dar ce vroiam să spun de fapt este: ferească sfântu' de vreo băbuță din aia pomenită mai sus la volanul unei Dacii 1310! Am întâlnit una lângă Piața Cibin și nu numai că vroia să se bage în fața mea, eu având prioritate de dreapta, dar în proces l-a depășit și pe cel care era primul pe sensul ei de mers și care aștepta cuminte să trec!

duminică, 3 octombrie 2010

Poza de la miezul nopții

Königssee, cel mai curat lac din Germania:



Splice

Aseară am văzut filmul Splice, pe care-l pot rezuma foarte simplu: este vorba despre o pasăre - și la propriu și la figurat.

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Cam așa fu la noul Oldies Pub

Am primit mai mult Oldies decât speram. Asta pentru că ne-au rugat proprietarii să și punem pe pereți tablourile vândute, din criză de timp. Împreună cu partenerul meu ne-am apucat de treabă pe la ora 14.30 și am terminat la 22.40. A mers destul de încet pentru că orice treabă bună durează și pentru că a trebuit să muncim cot la cot cu încă vreo 30 de oameni - fiecare cu treaba lui, dar, din fericire, am primit întăriri, noi am ”mobilat” jumătate de bar, iar cealaltă jumătate a fost făcută de altă echipă. Altfel nu terminam, nici noi, nici ei. Cum spuneam, la 22.40 cand am plecat acasă era gol și încă se aranjau mesele iar la 23.30 era plin de clienți. Deschiderea a fost un succes, plin de lume și muzică live cu Trupa Veche dar n-am rezistat decât până la ora 3 și nici acum nu mi-am revenit complet. A fost o experiență interesantă, o muncă febrilă, dar adrenalina și-a făcut efectul și până n-am terminat n-am simțit că am stat 8 ore în picioare. Plus că rezultatul este un adevărat showroom pentru posterland.ro.

vineri, 1 octombrie 2010

Noul Oldies Pub

Prima chestie pe care o să o remarcați este verdele - intrarea verde, pereții interiori verzi. A doua chestie pe care o să o remarcați: sigla exterioară în care se vorbește de live music - deja sunt programate o grămadă de concerte. Ceva ce nu o să remarcați: pereții dublii umpluți cu izolație fonică, pentru a nu deranja vecinii și tavanul plin de grilaje de aerisire. Probabil o să vedeți și cele 130 de postere înrămate de pe pereți, furnizate de posterland.ro

Dar să începem cu intrarea: un hol cu ușă dublă, apoi incă o ușă spre încăperea principală, de 12x20 metri, un dreptunghi generos, cu patru stâlpi de susținere în mijloc. Pe latura din spate și pe jumătate din latura din dreapta este barul, din lemn sculptat, cu rafturi înalte de 3 metri. Pentru că vorbeam de muzică live, băieții s-au pregătit temeinic, o scenă mare, de vreun metru înălțime, cu un fundal de cărămidă falsă, în partea stângă. În fața scenei o să fie mese normale iar pe laturi mese înalte, nicio canapea, totul în format de pub. Mai exact irish pub, probabil o să aibă și câteva feluri de mâncare tradițională irlandeză și britanică (fish&chips de exemplu). Tot perimetrul barului este îmbrăcat în lemn, ca să mascheze sistemul de încălzire și ca să-ți poți lăsa berea pe tăblia superioară.

Mai e ceva de zis? Sigur, dar vă las să descoperiți singuri la fața locului.

PS. Am aflat ieri de la un prieten că pe Bălcescu, sub Kenvelo, se lucrează la alt bar de 150mp, tot cu muzică live.

Sigla noastră o să fie expusă la intrare

Bețivani de discotecă

M-a trezit la ora 5 și ceva zgomotul metalic al portavocei poliției. Lumina girofarului pătrundea prin jaluzele. Sar la geam, afară plin de lume - accident. Cam aproape de locul unde parcasem mașina, așa că pun mâna pe telefon (defect de blogger), mă îmbrac și cobor să văd dacă a mea are daune. Infipt în insula din mijlocul drumului, un Audi retezase un stâlp, care se prăbușise în mijlocul drumului. Mașina mea întreagă, dar dacă Audi-ul ar fi venit din sens invers, stălpul ar fi căzut exact pe a mea. Nu se vede în poze, am mutat-o ca să nu mi-o agațe vreun TIR ce trebuia să ocolească scena accidentului. Vecina îmi zice: și pe tine te-a sculat bubuitura? Nu, eu n-am auzit nimic, de fiecare dată când e accident - și bețivii își caută soarta pe acolo regulat - dorm buștean.

Tare comentariul din Tribuna: putea sa dea peste niste pietoni, poate chiar copii.”. Da, la 5 dimineața, cum să nu, plin de copii.

PS1: În jurul orei 15 revin cu informații despre noul Oldies Pub, care se deschide deseară.

PS2: Cu prieteni ca mine, nu mai ai nevoie de dușmani. L-am rezolvat pe Băgă: