Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

marți, 31 mai 2011

Roxette live@Bucharest

Drumul spre Bucureşti e greu şi obositor, o soluţie bună ca să nu faci vreo prostie în trafic e să-ţi iei prietenii cu tine şi să conduci relaxat, în timp ce lumea face poante. Ajunşi lângă Zone Arena, am parcat la Billa şi am plecat să căutăm un restaurant ca să luam şi noi un prânz târziu sau o cină devreme, că era ora 17. Am dat peste un restaurant nemţesc, ne-am îndopat cu şniţel la scoruri de Capitală (25 lei, cu sos de brânză albastră) şi am tras de timp pentru că afară ploua în rafale. La un moment dat am trecut strada şi ne-am băut cafeaua la Gloria Jean's Coffee, un fel de Starbucks. Pe la 18.30 s-a oprit şi ploaia, n-am găsit pelerine la magazinele de pe Ştefan cel Mare aşa că am mers spre intrarea arenei, încrezători că dau organizatorii. Nu dădeau, dar nici n-a mai fost nevoie, nu a mai plouat deloc.Se făcuse deja 19.30 şi cei de la VH2 tocmai îşi încheiau recitalul. Aş fi fost curios doar dacă a transpirat Cotabiţă şi de data asta.

Am avut locuri în picioare, pe gazon (un gazon fără pic de iarbă şi cu ceva bălţi), ne-am dus în zona pupitrului de comandă, locul de unde teoretic se aude cel mai bine. La 20.10 a intrat în scenă Roxette şi a început show-ul cu Dressed for Success. Întregul setlist îl găsiţi aici, e identic cu cel de la Sofia. Au cântat doar două piese de pe ultimul album iar cântecele celebre au fost mai pe final, cu excepţia It Must Have Been Love, amplasat la mijlocul spectacolului. Roxette still roxs, Per încă face show-ul tipic, pe care-l puteţi vedea în orice videoclip, Marie e mai statică dar ea duce greul vocal, ceilalţi se simt bine şi ei pe scenă iar piesele power-pop sunt la înălţime, sună mult mai bine live She's Got Nothing On decât la radio, Oportunity Nox şi 7Twenty7 au făcut un alt moment la care sărea toată lumea, la fel ca How Do You Do, Joyride şi The Look. Vocea Mariei încă face faţă cu succes, acest lucru se remarcă cel mai bine la baladele care o scot în evidenţă şi a fost plin de hituri de acest gen: Wish I Could Fly, Perfect Day, Things Will Never Be The Same precum şi îndrăgitele IMHBL, Listen To Your Heart, Fading Like A Flower şi Spending My Time. Trebuie să-l remarc şi pe Christoffer Lundquist la chitară solo care a imprimat o tentă rock întregului spectacol.

Am observat că lumea era cam de vârsta mea (logic) majoritatea ştiau versurile pieselor iar atmosfera a fost foarte caldă din acest motiv, mai ales că era şi un moment special, Marie împlinea 53 de ani. În pauzele dintre piese i s-a cântat La mulţi ani şi au fost afişate bannere de felicitare. Cred că au fost vreo 10.000 de oameni la concert. Am plecat pe acordurile Church Of Your Heart, la 21.50, pentru a scăpa de puhoi şi a putea ieşi din Bucureşti cât mai repede. La 10.30 intram pe autostradă şi la 1.30 în Sibiu, s-a distrat Răzvan cu tirurile pe Valea Oltului.

Concluzia? Deşi nu mai sunt fanul înfocat de acum 20 de ani, concertul a fost la înălţime şi m-aş mai duce, e genul de formaţie care nu se ia foarte în serios dar ştie să facă show iar piesele lor o să-mi placă întodeauna.

Articole deja existente pe net:
Video-uri de pe scenă pe pagina de FB Roxette: 

Filmele mele:

luni, 30 mai 2011

Întrebare filosofică

Am văzut ieri o participantă (necunoscută) la o nuntă și am o întrebare. Dacă ești crăcănată ca Arcul de Triumf, care-i sensul în a purta o fustă scurtă transparentă? E necesar să se vadă și cheia de boltă?

Spre București / Roxette

După trei seri de concerte gratis la Sibiu prelungesc weekendul cu un drum la București la Roxette. Întoarcerea de la noapte o să fie criminală dar suntem doi șoferi și o vom scoate noi la capăt cumva. Marți înapoi în tranșee. Astăzi impresiile o să fie pe Twitter.

Cum sună Roxette live în această perioadă? O înregistrare frumoasă de anul trecut din Rusia, Silver Blue în variantă extinsă, cu un solo de chitară la final:

duminică, 29 mai 2011

Poza de la miezul nopții

Zürich:

FITSy

N-am fost încă la vreo piesă de teatru din cadrul Festivalului dar am ascultat concertele din Piața Mare. Weekendul ăsta ne-am făcut obiceiul, întâmplător, să găsim o masă la terasa Amber și să savuram serile,  vremea bună, muzica, spectacolele teatrale și aglomerația din oraș de acolo. Fascinant cum se schimbă Sibiul, mi-ar plăcea să-l văd așa plin de viață tot anul.

sâmbătă, 28 mai 2011

Streetball și teatru, combinate

Am luat locul doi, am pierdut un meci la două puncte, e momentul să bag clișeul ăla cu ”tinerețea și-a spus cuvântul” pentru că adversarii nu doar ”și-au dorit mai mult victoria” dar i-au și ținut ciolanele mai bine pe final. Nu-i bai, noi suntem mulțumiți și așa. Ni s-a întâmplat o chestie interesantă și haioasă - a dat teatrul peste noi, nu degeaba a întrebat un prieten dacă concursul e tot în cadrul FITS:

Streetball

Aseară am fost în cantonament și n-am servit petreceri pentru că azi între 10 si 14:30 jucăm baschet la Sala Transilvania. Dacă aveți drum pe acolo aduceți o gură de apă. Plată. Și aparatul de resuscitare.

vineri, 27 mai 2011

Noutăţi pe blog

După mici dureri de cap, Blogger s-a actualizat. Am descoperit nişte funcţii noi, cu ajutorul lui Teo, căruia îi mulţumesc. Mari schimbări nu o să vedeţi, pentru că designul blogului meu e personalizat după gustul proprietarului, dar există două îmbunătăţiri notabile:
- dacă intraţi de pe mobil o să se încarce un şablon simplificat şi adaptat rezoluţiilor scăzute;
- un gadget in meniul din stânga, cu Facebook Like (give me some sugar);
- am activat Dynamic Views: www.calinturcu.net/view/, o modalitate nouă de a citi blogul. Din partea dreaptă a view-ului se poate alege forma de afişare. Preferata mea este asta: www.calinturcu.net/view/mosaic.

Dacă tot vorbim despre blog, vă dau ocazia să vă exprimaţi dorinţele/nemulţumirile: lipseşte ceva, se încarcă greu, doriţi ceva? Aştept feedback. A, şi nu fac link exchange (decât cu prietenii mei).

Moda "hot cu tur"

Oamenii îmbrăcaţi la costum şi sugrumaţi cu cravata la ora 3 noaptea într-un club sau în weekend la o terasă (ambele locuri cu temperaturi peste 25 de grade) mi se par echivalentul paltonarilor de la ski, adică rupţi din alt film. Nu mă refer la cei ieşiti de la o nuntă, ăştia de obicei dau jos cravata şi suflecă mânecile cămăşii, ci la figuranţii care au impresia că dacă stau în armură completă o să demonstreze că sunt mega VIP-uri. Eu n-am văzut om inteligent care să se chinuie aşa de amorul aparenţelor aşa că pentru mine sunt nişte proşti care merită să fie luaţi în derâdere. 

Revenind la episodul cu terasa, duminică descalecă un asemenea exemplar în Piaţa Mică împreună cu über-pitzi-ul din dotare (exemplar medaliat), ca să-i mai vadă şi pe ei lumea. Se aşează, comandă două fresh-uri şi cam atât. Restul a fost tăcere, asortată la costumul negru de mort, cravata neagră strânsă bine pe gât şi morga de viitor catindat la o funcţie publică pentru care o să fie votat de 0,5% din populaţie (dacă are familie numeroasă). 
Îl aştept pe marginea bazinului.

joi, 26 mai 2011

Songs to remember

Nu ştiu la voi cum e, dar eu săptămânile acestea am nevoie de muzică de relaxare. De pe un Buddha Bar mai vechi, Arno Elias - Guide Me:

Scurt3 şi cr3ţ3

1. Carmolimp e firma care importă Carmol?
b. Dacă scrii pe Facebook o prostie gen "mi-e rău de mor" se va găsi totdeauna un prieten care să dea Like.

Idei în dialog

c: trimite-mi o poza, te rog
c: vreau sa ma duc sa ma tund ca tine
x: ai gresit adresa cred
c: nu te flata, n-am gresit-o
(10 minute mai tarziu)
x: ba, in poze nu prea se vede freza
x: hai ca am gasit ceva
c: ce??
x: ti-am trimis
c: =)) uitasem de poza
x: na **** ** ****
x: daca razi
c: eu faceam misto de la inceput
c: acum, fara suparare, chiar iti imaginai ca ai o freza asa speciala de-mi trebuie poza?
x: da
c: era greu sa-i zic frizeritei: scurt si cu carare pe mijloc?
x: da
c: ai fost tare
x: da ba
x: ce ti-a venit sa-mi ceri poza?
c: =))
c: faceam si eu o poanta
x: nesarata
(fix ca el m-am tuns)

miercuri, 25 mai 2011

Îngerul a strigat hai Rapid!

Nu-s fan Fănuş Neagu, am citit de-a lungul anilor mai mult despre el (interviurile şi suportul pentru Rapid în Gazeta Sporturilor de exemplu) decât din el. Ignoranţă, aşadar, dar nu despre asta e vorba. Constat că admiratorii lui folosesc unica referinţă la opera academicianului pe care o ştiu şi eu: "Îngerul a strigat". Toate titlurile legate de deces au un mic joc de cuvinte cu îngeraşul ăsta - variaţiuni pe aceeaşi temă. Cam monoton totuşi.

PS. Am pus în titlu expresia pe care am auzit-o prima dată pe vremea comunismului. Era faimoasă pe atunci. Aşa am auzit eu de FN. RIP.

PPS. Mea culpa, mai sunt vreo câţiva care au auzit şi de "Frumoşii nebuni ai marilor oraşe" aşa că mai apare şi "frumosul nebun" în câteva titluri. Nebun nu cred că a fost.

Bariera lingvistică

Nemţişorii sunt foarte talentaţi la nume româneşti. De aia Călin e pronunţat Kalin, Răzvan devine Raţfan, Vasile ajunge Fazile şi mă bucur că n-avem nicio Coacăză sau Bălănuţă printre noi. Am un coleg de facultate Bădărânză care s-a stabilit în Germania şi probabil s-a obişnuit cu Badaranţa.

marți, 24 mai 2011

Superofertă

Din ciclul ”toate abonamentele să apeleze la mine”:

De data asta noi am pus coada la prună

Îmi place Radu Naum, inclusiv când scrie prostii. Nu grave, doar o singură chestie m-a deranjat la ”România ca un spriț de vară”.  Nu e vorba de fotbal - cui îi (mai) pasă la 5 minute după un meci dacă am luat bătaie sau am câștigat? Nu-s insă de acord cu clișeul ”două naţii setate pentru vecie de turci” pentru simplul fapt că măcar o treime din țara asta are legături mai puternice cu vestul decât cu estul - Transilvania, Banatul și Maramureșul au avut norocghinion de alt setup care a marcat mai adânc decât le-ar face unora plăcere să recunoască. Nu cred că pe iobag l-a încântat că groful lua pielea de pe el și o trimitea la Viena, nu la sultan la Istanbul, dar între regățeni și nație e totuși nițică diferență (exces intenționat de țâuri).

Dați-mi în cap cu excepțiile și vă pun un filmuleț cu pietonii care așteaptă la stop să se facă verde (da, da, singurul semafor de la noi din sat); nu-mi vorbiți de bacșiș că mita e internațională. Mă scuzați dacă mai cred că suntem mai buni decât în enunţul domnului Naum.

luni, 23 mai 2011

Biutiful

Dacă Incendies vi s-a părut deprimant, nu vă uitați la Biutiful. De fapt, cine vizionează filmul ăsta de două ori are nervii tari și o mare doză de masochism. Merita un Oscar Bardem pentru rolul de om doborât care încasează în continuare lovituri. Dacă era făcut la Hollywood ieșea un fel de Cinderella Man, așa e o chestie cenușie într-o Barcelonă pe care n-o s-o descoperiți ca turist - și nici nu vă doriți. De văzut cu persoana iubită; sau singur; sau cu dușmanii. Nu contează.

Magneţii de frigider: breaking news!

Un grup de cercetători din Namibia a demonstrat că magneţii de frigider alterează mâncarea ţinută la rece. Ambele teste - pe leopard şi pe vrăjitorul tribului - au concluzionat că hrana vie băgată la climatizare devine şi mai nervoasă când aude păcănitul magneţilor care sunt aplicaţi pe suprafaţa frigiderului, fapt certificat de zgomotele înăbuşite care se aud dinăuntru. Se recomandă ţinerea cărnii la rece pentru o perioadă suficient de lungă, altfel deschiderea frigiderului poate dăuna grav sănătăţii consumatorului. Alternativ se poate folosi şi congelatorului, unde rolul magneţilor este mult diminuat de frig. Cercetătorii europeni au fost foarte impresionaţi de rezultatele colegilor lor africani şi de abia aşteaptă să reproducă şi ei experimentul la CERN, singurele probleme care mai trebuie surmontate fiind viza de intrare în Elveţia a vraciului-cobai respectiv regulile stricte de import în Franţa a leoparzilor namibieni, ultimului exemplar pocnindu-i ficatul când l-au hrănit localnicii ca pe gâşte. Foie gras-ul îmbogăţit în schimb a fost delicios. 

duminică, 22 mai 2011

Poza de la miezul nopții

Zürich:

GG își face debutul online

Se dau trei prietene. Prima (Orin) și-a făcut blog acum câtiva ani. A doua (LaQvarta) și-a făcut blog și a renunțat după o perioadă. A treia a decis că e momentul să nu mai scrie doar pe Facebook și și-a făcut și ea blog. Să vedem cât o ține. Așadar, new entry în blogosfera sibiană: dinaela.blogspot.com. Și dacă doar numără toți gândacii din hotel și are ce scrie vreo lună. Dați-i o șansă, chiar dacă-i olteancă :))
Ea mai trebuie să învețe cum se pune un hyperlink când face referire la cineva iar eu tot nu-s lămurit de la ce vine semnătura aia cu Jad. Vânt din pupa, break a leg, la mai mare!

sâmbătă, 21 mai 2011

Pierdut motan castrat. Ajutați-l

Nu-s expert în mâțe, ca Adela, dar eu zic că dacă vrei să-ți recuperezi animăluțul e mai bine să dai alte informații în deschiderea textului, nu să ”bolduiești” că e motan castrat, că nu se uită nimeni sub coada lui să vadă dacă-i atârnă 0, 1 sau 3 chestii. Mai mult îmi pare rău de patruped decât de stăpân. Te mai miri că a fugit?

vineri, 20 mai 2011

Bronzul nu știe carte

Am auzit și eu de sfârșitul lumii în 2012, de alinierea planetelor, de gheața de pe Marte, de explozii solare - dacă scria explozii solarii ziceam că e moldovenească și merge și așa dar 
a) anunțul e în Sibiu;
b) și la Moldova se face acordul adjectivului cu substantivul.

Așadar, deși sună tâmpițel, bănuiesc că
c) chiar există un studio cu mai multe solarii sau
d) nu le încăpea ”studio bronzare” pe geam
și uite așa am mai bifat un post inutil.

Căutare pe Google

Întâlnirea de 10 ani de la ”facultatea” aia cu zăbrele probabil, absolvent de limbi străine nu pare și nici responsabil cu speech-ul n-ar trebui să fie:

joi, 19 mai 2011

Songs to remember

A apărut Buddha Bar XIII - compilație care pare mai bună ca versiunea anterioară. Preferata mea, deși originala e veche din 1997 iar remixul acesta datează din 2007, Lustral - Everytime:

DJ Project@Liquid

Sâmbătă am schimbat decorul și am fost în Liquid la ponei featuring Giulia. Pe la 11.45 când am ajuns era gol, o constantă a cluburilor sibiene - până la miezul nopții nu se întâmplă mare lucru. Ori bea lumea prin baruri ori drojdiește acasă, că e criză. Din fericire barmanul meu preferat s-a reîntors part-time la munca cu shakerul, așa că ne-am simțit în largul nostru la tejghea, ca pe vremuri în Caro. Pe la 1 se strânsese lume la mese, pe la 2 a început concertul.  V-am mai împărtășit părerea mea despre DJ Project - au făcut o piesă mișto acum 6-7 ani și de atunci o repetă cu mici variațiuni de formă și fund. Poate de aia au și așteptat ora 2  (scriu 2 ca să nu zic ora doi și să nu înțeleagă non-ardelenii despre ce-i vorba) - ca să lucreze magnetismul și să nu mai pese nimănui că în patruzeci de minute de show au repetat ultimul hit de două ori. 

Vreau să menționez că locul nu-i gândit pentru spectacole live, ăia de la VIP nu văd concertul de perete. Lumea a fost totuși un pic mai matură ca în ultima joi când am ajuns acolo, deși erau suficienți cărora le puteam face gluma mea favorită și să-i întreb ce le-or dat la teză. 

Încă una funny: vecină-mea de la etajul 3 lucrează în altă țară și nu ne întâlnim pe scara blocului ci tot la Liquid. Am văzut-o ultima dată în decembrie, pleca a doua zi, am revăzut-o sâmbătă, se întorsese de o zi.

miercuri, 18 mai 2011

Joi concert Kumm în Oldies

Săptămâna aceasta sunt prins cu un training și niște nemți așa că nu prea o să bat din taste p-aici. Poate o să combinăm utilul cu plăcutul și o să-i duc prin Oldies în următoarele trei seri, să vadă și ei cum se distrează sibienii.  Pot să-și aleagă: karaoke (azi), concert (mâine) sau party (vineri). Nu știu exact cum am să le spun că mâine seară cântă Kumm, probabil nu în engleză, eventual pe litere. Nu înțeleg ce-o fost în capul lor când s-au botezat, poate nu le place la radio sau nu vor să devină faimoși.

marți, 17 mai 2011

Bere Gratis@Oldies Pub

Acum aproape două săptămâni a avut loc un concert pe care îl așteptam de mult. Din păcate restul sibienilor n-a simțit la fel, fiind doar vreo sută de persoane prezente în momentul începerii lui dar asta nu m-a deranjat deloc, ceea ce nu cred că e valabil și pentru formație. Oricum, profesioniști, au făcut show-ul așa cum trebuie iar atmosfera s-a încins, localul umplându-se pe parcurs.

Preferatele mele:


Plus una cu Gheorghe Zamfir, bonus: http://youtu.be/5e-fDvrJEpc

luni, 16 mai 2011

Antene, antene

Într-una din pozele făcute în turn se poate observa o casă veche, plină de antene (10). Se întreba un prieten: oare câţi sunt asistaţi social?


duminică, 15 mai 2011

Poza de la miezul nopții

Astă seară Sibiul, fotografiat cu telefonul din turnul Bisericii Evanghelice. Prima e favorita mea:



sâmbătă, 14 mai 2011

Râde ciob de oală spartă

Posesorul mașinii e la fel de norocos ca și mine, doar că lui i-au furat oglinzile nu siglele. Se pare că a recuperat ceva, dar nu s-a potrivit perfect, nici măcar foarte bine. Oricum, dacă ai Seria 7 și nu-ți permiți o oglindă, înseamnă că e adâncă criza.

vineri, 13 mai 2011

Vodafone e de mare valoare

La fel de competenţi ca ăia de la Orange. Am trecut la factură electronică pentru că firma care se ocupă de livrarea facturilor lor avea prostul obicei să le aducă dupa data scadenţei şi de trei luni mă rog de ei să-mi activeze în cont şi cel de-al treilea număr de telefon. Văd facturile pentru două numere dar pentru cel de-al treilea nu. De ce primesc trei facturi? Pentru simplul motiv că am făcut abonamentele la diverse momente în timp şi au considerat de fiecare dată (fără să întrebe) că e mai bine aşa, fiecare factură cu câte un cont diferit, deşi sunt toate pe aceeaşi firmă.

Am făcut toate demersurile: am transformat contul MyVodafone în cont administrator firmă, am cerut să-mi adauge conturile de client/factură în el, am activat factura electronică. În prima lună am primit două facturi pe mail. Am sunat la serviciul clienţi, mi-au promis că activează şi al treilea cont.

A doua lună, aprilie, iar primesc două facturi. Sun la serviciul clienţi, din nou. O rog pe domniţă să-mi trimită a treia factură pe mail şi să o adauge în cont. Îmi promite că se rezolvă. Nu primesc mail, sun iarăşi. Primesc copia după factură dar spune că mai durează vreo săptămână până îmi activează şi cel de-al treilea cont. Îi zic să-mi dea sms când e activat pentru că o să fiu plecat din ţară. Primesc sms când sunt în Portugalia, aşa că nu verific.

Săptămâna asta iar primesc două facturi pe email. Încerc să intru în cont - parolă greşită. N-am obiceiul să uit parole, mai ales că am doar vreo două. Încerc să recuperez parola cu funcţia specială de pe site. Dă eroare  site-ul. Sun la serviciul clienţi. Un domn îmi resetează parola şi pot accesa contul. După câteva minute aflu că îmi schimbaseră ei parola la ultima încercare de a adăuga contul de factură nr 3 în contul MyVodafone (fără să mă informeze, să lăsăm fraierul să se chinuie). Mă pune on hold, cu mici pauze, timp de 25 de minute. La un moment dat, după o discuţie cu cei de la tehnic, îmi sugerează să-mi fac un cont MyVodafone pentru fiecare din cele trei facturi. Îl trimit după ţigări, îi spun că eu deja văd două facturi acolo şi că am cont de administrator de firmă, nu vreau să mai fac altul. Mai urmează o pauză iar până la urmă îmi promite că se rezolvă săptămâna viitoare pentru că aduc nişte modificări la sistem şi probabil nu o să fie "în timp real, săptămâna asta". Mă rog, eu prin timp real înţeleg o secundă nu patru zile. Problema e că am o senzaţie acută de deja-vu şi m-am săturat să-i explic de fiecare dată altui ponei întreaga istorie.

joi, 12 mai 2011

Songs to remember

Formaţia Lamb, pe care sigur o ştiţi pentru piesa Gabriel, are un album nou. Favorita mea, un remake al unei piese Damien Rice, Back to Beginning:

Idei în dialog

x: sambata ai lipsit din oldies?
c: dap
x: wow
c: si culmea, nu s-o sfarsit planeta
x: cred ca a fost doliu
x: o inceput cu marsul funebru in loc de tina turner

Biserica din Richiş

Cine trece pe lângă mine pe drumul de întoarcere de la Biertan? Nebuloasa, în a ei Skoda galbenă cu număr de TM, imposibil de trecut cu vederea, însoţită de alte bloggeriţe timişorence, tocmai se întorceau din Sighişoara. O sun, îmi zice că merge spre Richiş unde o aşteaptă un ghid şi să fac bine să întoc maşina şi să mă culturalizez şi eu. Doar dacă n-o cunoaşteţi nu ştiţi ce putere de convingere are, aşa că am întors deşi nu-mi venea să-mi chinui maşina încă o dată pe drumul acela.

Ajunşi la Richiş ne-am întâlnit cu Herr Schaas care ne-a predat o lecţie de istorie romanţată şi amuzantă. El era cloşca iar bloggeriţele erau puişorii care-i sorbeau cuvintele - se vede şi din poze. Relaţia afectivă a fost imediată,  am prins toţi drag de bătrânelul simpatic şi povestitor. Un personaj de poveste, într-un sat decăzut, doar el şi drăcuşorii lui. N-am de gând să mai descriu o dată ce ne-a povestit el, pentru că am filmat şi pentru că au făcut fetele acest lucru:
EVZ: O după amiază la Richiş (cea mai completă redare)

Daţi click pe "Aflaţi mai multe" şi o să vedeţi filmuleţele precum şi alte poze.





miercuri, 11 mai 2011

Idei în dialog

c: asculta primul minut din piesa asta: 
x: ok
c: sa-mi zici cand a trecut primul minut
x: a trecut
c: bon
c: no acum o sa descoperi ca ti se intampla ca mie
c: 3 zile de acum incolo te trezesti numa cu maria ioana tu esti campioana in cap
x: :))) 
x: mersi
x: esti un domn
c: am zis sa nu fiu singurul retard

Biertan

Trebuia să merg eu mai demult la Biertan, dar asta e, mai bine şi mai târziu decât niciodată, chiar merită văzută biserica fortificată. Am avut parte şi de un tur scurt cu ghid, ne-a prezentat faimoasa încuietoare premiată la Paris în 1900 precum şi închisoarea cuplurilor în prag de divorţ. Amuzant a fost că în româneşte detaliile au fost mai succinte decât în germană, limba nativă. Satul e mai cochet decât mă aşteptam, sunt câteva pensiuni noi făcute cu fonduri Sapard şi un părculeţ decent.
Detaliile sunt pe Wikipedia, aşa că mai bine vă las cu pozele (dă click pe linkul Află mai multe pentru restul pozelor):



marți, 10 mai 2011

Tg. Mureş 2

Ne-am cazat la pensiunea Tempo, la 5 min de centru, v-o recomand inclusiv pentru restaurantul Laci Csarda, un fel de şură din lemn de dimensiunile celei de la Dobrun, dar mai frumoasă şi cu mese pe două nivele - pline toate sâmbătă seara. De fapt chiar unul dintre comentatorii de pe blog îmi recomanda acest restaurant, culmea coincidenţei sau oraş mic. Mâncarea e mai ieftină ca la Sibiu, aveam poftă de gulaş dar din păcate am ales la sfatul chelneriţei gulaş ardelenes ce s-a dovedit a fi tocăniţă. Bună, dar nu ce-mi doream eu. Am avut o mică dilemă la desert: şomloi, vargabeles sau melba? Nu ştiu exact ce-s ultimele dar şomloiul e un fel de profiterol. Vă mai recomand şi clătitele Esterhazy cu brânză dulce, sos de vanilie şi stafide. Personalul m-a surprins în mod plăcut: deşi era plin am agăţat o chelneriţă din zborul spre bucătărie şi a dat o tură pe ambele nivele pentru a-mi găsi o masă; la fel, cea care ne-a servit a fost promptă şi foarte amabilă. 

După ce-am mâncat până nu mai puteam respira era cazul să facem o "plimbare" aşa că ne-am dus în centru la The Office, o chivniţă care aduce a Naf Naf cu muzică de Oldies. De ea citisem pe un site de timp liber, alternativa era Cortul, redeschis cu o zi înainte dar habar n-aveam unde se află şi nici nu mă încânta prea mult ideea, afară erau doar 2 grade. N-am lungit-o prea mult, eram cam rupţi după plimbarea prin frig şi masa copioasă.

A doua zi, după o omletă de vis, am dat o tură pe la Zoo, era prea devreme să plecăm spre casă. N-aş putea spune că m-a impresionat în vreun fel dar era decentă. Au şi ei cămile :) 

În episodul de mâine, despre Biertan.




Tg. Mureș 1

Pretextul nr 1 a fost etapa de raliu de acolo, pretextul nr 2 a fost că n-am văzut niciodată centrul orașului dar de fapt vroiam să văd cum merge mașinuța la drum lung. Sâmbătă la amiază am plecat spre Tg. Mureș la 16.30 eram acolo, vreme urâtă, tocmai plouase și doar vreo 5 grade afară. Ne-am cazat, am văzut Piața Trandafirilor, am băut o cafea în barul unui hotel din centru, alături de piloții de raliu, inclusiv Ponta (care-i mai urât ca la tv). Apoi am vizitat scurt Cetatea. Era așa frig încât n-am avut chef să car ”tunul” cu mine, am făcut poze cu telefonul. Orașul curat, câteva clădiri interesante, centrul prins între vechi (agenția Tarom, hotel Continental și un lacto-bar) și nou (vreo două hoteluri foarte drăguțe). Clădirea liceului Bolyai e extrem de frumoasă dar cel mai mult mi-a plăcut Palatul Culturii. Lângă acesta se află și un magazin universal gen Dumbrava dar transformat în mall decent: Douglas, Nike, Adidas și mărcile tradiționale românești de mall. Din păcate niciun cinema 3D, un 7D după o draperie, ca la Sibiu. 
Partea a doua mai târziu.



luni, 9 mai 2011

Economics for Dummies

Am primit un link foarte interesant, o dispută pe teme economice făcută sub formă de rap. Pe lângă melodia bună, partea cu adevărat inteligentă se ascunde în versuri. Filmuleţul este continuarea unuia la fel de faimos iar povestea celui care a avut idee se află în articolul de mai jos:

Dialog de mahala la Billa

Vineri, Billa, nebunie la case. Îmi vine rândul, dar se întoarce o clientă precedentă cu o întrebare pentru casieriță: de ce i-a facturat 3 plicuri de boia. Cu un copil în brațe, voce groasă de la mahoarcă, genul ăla care, deși nu vreau să fiu răutăcios, poate fi descris cel mai bine prin cuvântul alcoolic, femeia era pusă pe scandal. Vă repet, coada imensă, dar na, era dreptul ei, am lăsat-o să-și rezolve problema. Casierița îi explică că a numărat scannerul un plic în plus și că la finalul facturii există o poziție de stornare pentru un plic. Femeia insistă că ea avut doar un plic, nu două, plus încă un plic de... something, să-i zicem tarhon, că nu eram foarte atent, apoi bagă duma acuzatoare: ”nu știu cum se face că totdeauna greșelile astea se fac în favoarea voastră”. Angajata îi spune îmbufnată că e o diferență de 10 bani, dacă vrea îi dă înapoi și nu stă să se certe că are clienți. Ailaltă ripostează că nu-s 10 bani ci peste un leu dar se retrage. Casierița, o copchilă, își pierde cumpătul o secundă prea devreme și spune în barbă dar prea tare: ”Deșteapto! Tarhonul e mai scump cu 10 bani”, adică dacă i-ar fi facturat un plic de boia și unul de tarhon ar fi costat-o pe clientă cu 10 bani în plus, clientă care susținea că e furată cu un leu pentru că ea văzuse pe bon doar două plicuri de boia dar nu și lipsa celui de tarhon.

Atât i-o trebuit guristei: ”tu să nu vorbești așa cu mine că eu am copii de vârsta ta. Pe cine faci tu deșteaptă? (aici îi dau dreptate, chiar nu era cazul să fie acuzată de așa ceva) Să vezi ce-ți fac!”. Probabil speriată de răbufnirea ei, angajata își vedea mai departe de treabă în liniște. Se oprește din liturghie și cealaltă, reîncepe să-și studieze bonul cu atenție. A durat ceva, așa că între timp am plecat și nu știu cum s-a terminat disputa dar sunt convins că a mai urmat măcar o rundă de trailerpark cat fight.

duminică, 8 mai 2011

Poza de la miezul nopții

Biertan, în HDR:


Filmele de săptămâna asta

Am două recomandari de filme cu război dar care sunt mai mult decât atât. Prima este The Mission, care a luat premiul la Cannes în 86, o poveste despre America de Sud, conchistadori, călugări iezuiți și băștinași, mult mai mult decât mă așteptam, dar nu e de mirare pentru că îi are în distribuție pe Robert De Niro, Jeremy Irons și Liam Neeson. A doua recomandare, despre pregătirea unui grup de soldați înainte de a fi trimiși în Vietnam se numește Tigerland, e din 2000 și îl are în centru pe tânărul Colin Farrel în rol de bad boy, adică ce știe el mai bine de obicei.

Ambele filme merită văzute sau revăzute dar dacă vreți să vă speriați și să vă urcați în avion cu frică uitați-vă la documentarul Please Remove Your Shoes care denunță incompetența organizațiilor care ar trebui să verifice securitatea zborurilor dar de fapt se înclină la presiunea companiilor aeriene. De la semnale de alarmă trase de angajați marginalizați din această cauză până la decizii stupide ca îmbrăcarea US Marshal-ilor în costume și îmbarcarea lor în avioane înaintea pasagerilor, filmul dezvăluie metodic toate lacunele și promisiunile false ale sistemului. De ce e stupid să îmbraci un polițist în costum? Dacă e zbor spre Hawaii e foarte cretin pentru că e singurul ponei din avion în ținuta aia și, deși el ar trebui să fie undercover, s-a ajuns la situația în care pasagerii, urcând după el, să-l recunoască, să-i mulțumească că-i protejează și că zboară cu ei - ”kill me first dress-code policy”. Viața bate filmele cu proști.

sâmbătă, 7 mai 2011

De ziua bărbatului

Când plecăm în acelaşi timp de la lucru îmi duc o colegă acasă (la ea) sau, mă rog, într-un punct unde se întâlneşte cu soţul. Alaltăieri vroia în schimb să o las la florărie, să-i cumpere un buchet "jumătăţii mai bune". În timpul scurtului drum m-am chinuit să-i scot acest lucru din cap::
- Un bărbat nu apreciază florile, ia-i bere. 
- Nu bea bere! 
- Atunci ia-i o sticlă de vin sau un poster
- Nu, dacă vreau flori de ziua femeii o să zică că eu nu i-am luat de ziua lui. 
(Măi să fie, şahul căsniciei....) 
- Dar el ţi-a spus explicit vreodată că vrea flori??
- Nu, dar dacă o să zică?
- Crede-mă, n-o să zică niciodată aşa ceva.
....
Ieri dimineaţă: apropo, ţi-am ascultat sfatul şi i-am luat o sticlă de vin. Ai avut dreptate, îmi dădea cu florile în cap.

vineri, 6 mai 2011

Moto-velo

În poză se poate observa un loc gol. Acolo era parcat un Tico. În spatele aparatului foto e gardul, trebuie să mă credeţi pe cuvânt că s-a strecurat printre maşinile din poză şi a ieşit afară. L-am vazut cu ochii noştri. Coleg meseriaş.

Piţi şi-a lăsat maşina în mijlocul drumului ca să caute o doamnă în vecini. Noi am apreciat că nu ne-a blocat intrarea în mod direct, dar cei care au făcut coadă după ea probabil nu. O găsiţi la policlinica Astra dacă doriţi lecţii despre cum să te milogeşti de ăla din spate ca să aştepte după tine că tu nu ştii să parchezi. Înainte de asta am pus-o să-şi mute maşina de două ori, odată pentru că nu puteam intra în curte şi apoi pentru că nu putea ieşi altă maşină.


Pe lângă toate astea, veşti bune dinspre biciclişti: ieri am văzut primii doi pe Alba Iulia, e drept, nu pe noile piste create pentru ei, ci pe trotuar. Poate nu le place portocaliul roşcat.

Bonus, thx Ovidiu: o altfel de masă critică aici

joi, 5 mai 2011

Songs to remember

Album nou Whitesnake. Poate vă era dor de-o baladă: Fare Thee Well.

Streetball

De-a lungul anilor am participat la multe ediții ale streetballului organizat de CSU Fans. Cea mai mișto dintre toate a fost prima, în 2006, are un loc special în memoria mea, nu doar pentru că am câștigat-o ci pentru că a fost cea mai disputată, cu mulți invitați din baschet (Vio Mocanu, Alex Kovacs, Beni Pelger, Claudiu Muntean, Cornel Alecu, Brice Kabengele) și cu băscălie pe margine (Teo, finanțatorul, în șlapi).  A fost ediția la care coechipierul Brylu a câștigat concursul de 3 puncte în fața lui Cornel Alecu. Am învins echipa lui Tudor în finală - atunci a început să se lege prietenia asta cu cei de la baschet. Îmi aduc aminte că în meciul contra lui Claudiu Muntean, aka ”dom Profesor”, o legendă CSU, mi s-au muiat genunchii, apăra la mine ca la profesioniști și, deși nu era din sticlă, chiar nu-mi venea să fac un joc de angajament lângă el.  

Din păcate nu cred că o să mai fie o zi ca aceea, dar în 28.05 o să fie organizată o nouă ediție de streetball, ca de obicei pentru forumiști și invitați. Detalii aici: http://csufans.sibiul.ro/viewtopic.php?t=2396&start=75

Poze din 2006, ediția 1 și 2:




miercuri, 4 mai 2011

Cu respect pentru marcă

Pentru că mi-era maşina ornată cu niscaiva găinaţ de zburătoare, ieri în pauza de masă am zis că e cazul să n-aştept ploaia şi nici vreo corodare a caroseriei şi am curăţat-o. După care mi-au picat ochii pe sigla de pe botul maşinii şi am avut un şoc: era degradată într-un hal fără de hal, W nici nu se mai vedea, dispăruse în nirvana plasticului. Mi-a crescut tensiunea instantaneu, am înjurat toată industria auto germană şi nu înţelegeam cum se poate transforma o siglă nouă într-un ciuruc în doar câteva zile de când nu mă mai uitasem la ea. M-am dus la cea din spate, şi aia mai că pica jos singură, iar albul nu mai era alb ci gri. "Păi e posibil ca o maşină încă în garanţie să păţească aşa ceva? Dacă îmi spun că nu acoperă garanţia cazuri din astea? Nu mă duc la OPC şi-i fac de căcat pe blog? În engleză scriu, să înţeleagă tot universul!" Cam aşa mă ambalam ieri, am fost supărat tot restul zilei.

Azi în pauza de masă m-am dus la BMW c-o falcă-n cer şi una în pământ. L-am târât pe omul de la service afară, de cravată; glumesc, de fapt am aşteptat cuminte să-şi termine treaba şi am mers împreună. Cât timp a  butonat la pc mi-a zis că-s primul client cu asemenea probleme în garanţie, că se întâmplă de obicei la maşini mai vechi de 6 ani. E drept, siglele fostei mele maşini arătau mai bine după 10 ani ca asta. 

Am ajuns la maşină, i-am arătat monstruozităţile. A zis "nţ, n-acoperă garanţia, pentru simplul fapt că vi le-a furat cineva pe ale dumneavoastră şi v-a pus alea vechi ale lui în loc. Uitaţi aici pe caroserie urma de la unealta cu care a dat sigla jos". Turc ruşinat, brusc cald. N-am făcut scandal, am înţeles că are dreptate, eram perplex că mie nu mi-a trecut prin cap varianta asta. Trăiască CASCO. Sper să nu-i trebuiască şi roţi sau oglinzi hoţului, ce-o să-mi pună în schimb, o sticlă de geam şi-o roată de căruţă? Cam aşa se fură între bmw-işti, cu respect pentru aspectul maşinii.

PS. pentru că multora li se pare improbabil ca un hoţ să piardă timpul ca să pună altceva în loc, vreau doar să vă zic că siglele au două cuie în spate, nu-s lipite de caroserie, se introduc foarte uşor cele vechi. Nu ştiu ce-a fost totuşi în capul lui, dar dacă-l prind, după ce-l bat, o să-l întreb.

Tg. Mureș - aștept sfaturi

Vreau să fac un drum până la Tg. Mureș, un oraș cu care nu sunt deloc familiarizat. Știu că-i frumos, e aproape și ar fi cazul să mă conving și eu dacă toată lumea vorbește ungurește sau știe și engleză. Așadar vă rog să-mi dați niște sfaturi referitoare la cazare (o pensiune mai centrală, cu parcare), locuri unde se mănâncă bine, locuri ce merită vizitate, poate și vreun pub/club pentru seară. Pe lista de obiective mai sunt și bisericile fortificate dar alea le găsesc eu.

marți, 3 mai 2011

Do you speak NATO?

Voiam mai demult să scriu despre alfabetul NATO, cel folosit în aviaţie şi întâlnit mai ales în filme, în care fiecare literă e înlocuită de un cuvânt cheie standard - adică V va fii totdeauna Victor, nu Vasile, Veta sau Viorica după cum îi vine pe căiţă celui care vorbeşte. Probabil ştiţi la ce mă refer, dacă aţi văzut măcar un film de acţiune cuvinte ca Charlie, Delta, Foxtrot sau, Doamne fereşte că e doar marţi, Whiskey vă sună cunoscut. 

Mai vorbesc cu unii prieteni în germană, atunci când e imperios necesar să ne transmitem o informaţie scurtă  fără ca "altcineva" prezent de faţă să se prindă, iar alfabetul acesta ar putea fi o alternativă, cam lungă, dar haioasă. Cum sună:
Papa India Tango India 
Lima Alpha
Oscar Romeo Alpha 3

GPS Fail

Vă povesteam săptămâna trecută de aplicaţia gratuită cu hărţi pe care o am instalată pe smartphone. Are şi nişte funcţii de afişare a poziţiei curente şi de calculare a vitezei de deplasare, doar că ultima nu prea merge bine - mă deplasam cu maşina, nu cu avionul:

luni, 2 mai 2011

Scurte

1. E interzis să parchezi pe locurile de handicapaţi dar.. când aţi văzut ultima oară o maşină legitimă parcată pe unul din acele locuri? Doar o întrebare benignă.

2. Strada Gimnasticii - o cunoaşteţi? N-o ştie nimeni, până nu pomenesc de Zebrano sau Caro. Atunci o ştie toată lumea, fără excepţie, de la director la curier. Propun să-i schimbe numele în Caro.

3. Care o să fie următoarea zi liberă legală ce nu pică în weekend?

duminică, 1 mai 2011

Poza de la miezul nopții

Melk, Austria:

Retro: Midnight Justice

Noroc cu relansările pe blu-ray, că mai aflu de niște filme vechi care merită văzute. În ultimele două weekenduri m-am delectat cu ”.... And Justice for All” (Al Pacino, 1979) și cu ”Midnight Cowboy” (Jon Voight, Dustin Hoffman, 1969). Ambele încep sub formă de comedie și se transformă în niște drame în toată regula. Filmul cu Pacino dezvăluie corupția din sistemul judiciar (nu cum a înregistrat Metallica albumul omonim) iar cel cu Voight drama unui cowboy naiv ajuns în NY unde-și închipuia că umblă câinii cu covrigi în coadă, ajunge să se prostitueze și să trăiască într-o clădire în prag de demolare alături de un infractor mărunt cu care dezvoltă o ”frumoasă prietenie”. V-am dat câteva detalii doar ca să vă deschid apetitul pentru a le viziona, filmele au scoruri excelente pe IMDB și dau bine în panoplia culturală.

Probabil știați piesa de mai jos dar nu știați de unde e și da, fiica-sa lui Voight de la el a moștenit buzele: