Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

luni, 29 august 2016

Replică la drept la replică

Stimabilul domn arhitect Ene, cel care a semnat proiectul initial al extinderii hotelului Roberts, trimite un drept la replică ziarului Turnul Sfatului. Să-l analizăm, deși este foarte anevoios de parcurs.

Constat, mai întâi de toate, că domnul Ene e certat nu doar cu tehnoredactarea, ci și cu limba română. După atâtea documentații scrise de-a lungul anilor ar trebui să aibă mâna formată. La cât se bate cu pumnul în piept în articol, s-ar zice că este un arhitect erudit, care știe gramatică elementară și care înțelege că un text este oglinda celui care-l compune. 

Două exemple:

  1. ”ACEST LUCRU FIID SUFICENT PENTRU A FI SESIZATA COMISIA DE DISCIPLINA . Complect fals. Acea zona NU ESTE EXECUATA.”  Ați reținut: complect.
  2. ”In schimb scrie o scrisore ligusitote domnului Turcu, vecinul hotelului care a facut sesizarea”. ”vecinul hotelului care a facut sesizarea” = anacolut.
Nu mă pot pronunța asupra bucătăriei interne a OAR, dar îl rog pe domnul Ene să răspundă la aceste întrebări:

  1. de ce a făcut un proiect care însuma suprafețele a două parcele distincte, cu doi proprietari diferiți, la momentul anului 2013?
  2. dacă Primăria a suspendat autorizația de construcție după ce-a văzut ce construiește beneficiarul, de ce se consideră domnul arhitect lezat că n-a mai lucrat ulterior cu beneficiarul? (citez: ”Afectat de atiudinea ostila si lipsita de respect a dl. PRESEDINTE GAVOZDEA, am renuntat la colaborarea cu beneficiarul SC. REDDISON penru faza DTAC”) N-ar fi trebuit să se simtă jignit că acesta a construit altceva decât a proiectat dânsul? Putem deduce de aici o oarecare cârdășie în încălcarea legii?
  3. de ce nu se evidențiază în dreptul la replică clar faptul că Primăria a suspendat autorizația de construcție pentru ilegalități?
  4. de ce nu se evidențiază în dreptul la replică clar că beneficiarul a dat Primăria în judecată și a pierdut atât procesul cât și apelul? E drept, la apel, instanța a redus cuantumul amenzii, dar a menținut suspendarea autorizației. Domnul arhitect o întoarce din condei și consideră sentința o victorie: ”Acest lucru este remarcat si in HOTARAREA CIVILA nr.101/2016 din data de 27 ianoarie 2016 a Tribunalului Sibiu sectia II – a Civila
  5. de ce nu se evidențiază în dreptul la replică că în ”scrisoarea lingușitoare” trimisă de OAR către mine sunt evidențiate pe cinci pagini toate ilegalitățile din construcție și faptul că această scrisoare a fost probă în proces?
Domnul arhitect pare să aibă o memorie selectivă, alege doar faptele care îi convin.



Apoi mai zice ceva domnul arhitect, referitor la noua autorizație, de intrare în legalitate: ”Aceasta faza fiind executata de un coleg membru al Filialei teritorialei OAR Cluj. Dovada de luare in evidenta a fost obtinut de la aceiasi Filiala. S-a pastrat solutia de arhitectura propusa de mine.” Din moment ce dumneavoastră ați proiectat un etaj și beneficiarul a construit două, se consideră că s-a păstrat soluția dumneavoastră? Sau mai degrabă beneficiarul a construit tot timpul ce-a dorit dânsul, 
în dispreț față de lege și cu complicitatea unor angajați ai Primăriei, care i-au dat o nouă autorizație, care încalcă la fel de grosolan legislația în vigoare?

Răspunsul la aceste ultime întrebări nu-l aștept de la domnul arhitect, ci de la justiție. Săptămâna trecută am introdus două acțiuni în contencios administrativ: una de suspendare și una de anulare a autorizației de construcție. Există multe ilegalități identificate, dar ele vor fi prezentate justiției.

Pentru că domnul arhitect consideră că soluția arhitecturală actuală e cea propusă de dânsul și este corectă, în cazul în care justiția anulează autorizația de construcție înseamnă că ea este, evident, greșită. Așa că am să-l dau în judecată pe distinsul domn arhitect, poate contribuie financiar la demolare.

Pentru cei interesați, o scurtă istorie pe această temă.

joi, 28 iulie 2016

Scheletul unui business cu haine second-hand

Am citit un articol de-al lui Zoso despre second-hand-uri și ”fake-it-till-u-make-it”. Despre figuranți cu linoleu în apartament și mașină scumpă afară nu mai zic nimic, e trist doar că unii au trecut de 40 de ani și încă o mai ard după aceleași principii (sau lipsă de). O să fie interesant la primele facturi de spital, când vor vinde casa părintească.

Mi-a povestit un prieten care se ocupa de SH-uri acum câțiva ani cum se desfășoară procesul. Am reținut câteva idei, e interesant:
- zona din care e adusă marfa (cartier, oraș, regiune, țară) este principalul indicator al calității ei. Sunt țări/regiuni care aruncă lucruri mai bune, când se schimbă moda, și țări mai sărace sau cu altă mentalitate.  Așadar TIR-ul poate să coste diferit iar profitul să fie și el diferit;

- prețul unui TIR de haine era acum 8-10 ani cam 20-35.000 de euro (dacă am reținut corect). Investiția fiind mare, dacă nu știi ce faci, nu apuci să greșești de două ori;

- marfa este triată și pusă pe trei categorii de calitate și preț și distribuită apoi la magazine;

- dacă ai magazine situate lângă instituții publice sau firme mari, trimiți acolo hainele pretabile pentru business iar în alte părți cele pentru casnice sau pentru tineret;

- secretul succesului: rulajul rapid. Dacă îți obișnuiești clientela ca în fiecare zi de luni să fie marfă nouă, produsele bune se vând în primele 2-3 zile, de miercuri-joi poți vinde la kilogram sau discount marfa de proastă calitate, greu vandabilă, ca să faci loc unei noi tranșe de produse.

N-am poze cu SH-uri. Ăstea-s niște sacouri văzute în Las Vegas fix acum 10 ani.
Peste 1.5k USD fiecare

marți, 26 iulie 2016

Șocant: o nouă evadare la zoo

Blogul îmi spune că n-am mai fost la zoo din 2010. Am constatat multe schimbări: de la logo la extinderea spațiilor animalelor, însă numărul maimuțelor rămâne constant - și nu mă refer la cele din spatele gratiilor. 

Dar să revenim la oile noastre.

Vestea bună: au băgat lemuri. 
Vestea proastă: nu pentru mult timp, prostuții ies prin gard. Dacă vrea cineva un pui de lemur, poate să se servească și să bage în traistă.
Ora de Sibiu: vă dau voie să copiați titlul


E periculos și sare la jugulară
Există și un spațiu de joacă pentru copii, mai atractiv pentru pici decât niște animale toropite de căldură, care se ascund ce știi pe unde. O mare parte din acțiune a decurs cam așa:
- uite, tati, renul, care tocmai năpărlește, e letargic și cam pute
- uite, tati, ghepardul, acolo sub leagăn
- uite, tati, leul, trântit pe spate la 15 metri de gard. Nu ăla, ăla-i bușteanul
- uite, tati, lupul... chiar, unde-s lupii?
- uite, tati, cămila, de la distanță, că nu urcăm ditamai dealul cu căruciorul
- uite, tati, ursul, ce bine că ăsta mișcă! A, face caca. Fiică mea și ea: caca! Nici ăsta la oliță...


Copila, care e obișnuită să mângăie cățeii din cartier prin gard, a vrut să petuiască ursul. Au urmat țipete, trânteli pe jos și lupte... iar ursul s-a refugiat în bazin. Mai mergem.

sâmbătă, 23 iulie 2016

Teatro Sibiu

De vreo câteva zile s-a deschis un nou local în Orașul de Jos. Mă bucur că începe să aibe cheag și zona aceea, ca extensie firească a Centrului. M-ar bucura să se transforme în localuri respectabile și țepele turistice de pe Bălcescu, dar ăsta-i alt subiect, să revenim la noul Teatro - nume probabil e inspirat de vecinătatea cu Teatrul de Păpuși.


Singura poză luată de pe pagina lor de FB
Casa în care se află localul e renovată complet, arată foarte bine și presupun că au să facă pensiune sau hotel la etajul superior. Momentan toată acțiunea are loc în curtea interioară, o parte acoperită și o parte în aer liber, există și două camere amenajate în interior, care vor fi probabil date în folosință la toamnă sau când plouă.



Eu am ajuns la ei joi seara, împreună cu o delegație de nemți. Am riscat, nu e prea sigur să duci străini în localuri netestate, deschise recent, dar a ieșit bine și le-a plăcut. M-am felicitat că făcusem rezervare, s-au umplut toate mesele și vedeam cum refuză grupuri de oameni care intrau din stradă - remarcabil buzz-ul pentru un local de abia deschis, cu pagină web neterminată și cu puține detalii pe cea de Facebook, probabil datorat faptului că patronii sunt cei care dețin pensiunea Mai și Mai Lounge și sunt cunoscuți în comunitate.

Ne-am comandat aperol spritz și burgeri. Tot meniul se poate viziona aici. Prețuri la streak mai mici ca la Benjamin, sunt curios cum/dacă va afecta asta concurența.


Ca orice afacere aflată la început, există și câteva lucruri care trebuie rodate și așezate, le menționez ca să nu se termine review-ul brusc, dar sunt aspecte minore:

  • patronii au ajutat cu luarea comenzilor și servirea, pentru că personalul nu făcea față (asta-i totodată și o bilă albă pentru ei);
  • mă aștept ca un aperol care costă 16 lei să fie perfect dozat, mai au de lucru la el, prea puțină substanță activă și prea multă apă minerală deocamdată;
  • carnea burgerilor a fost foarte bună (o parte ne-am comandat Teatro burger, alții Cheesburger) dar al meu a fost cam rece. I-am întrebat pe ceilalți comeseni și eu am fost excepția;
  • în meniu scrie că Teatro burger are carnea umplută cu brânză condimentată, n-am remarcat nimic pe moment, mi-am adus aminte de asta acum și l-am întrebat și pe colegul care luase același lucru, nici el nu-și aduce aminte de gust de brânză iar condimentat sigur nu înseamnă picant. A fost un burger foarte bun, dar data viitoare va trebui să fiu atent să văd dacă simt și altceva decât gustul cărnii de vită;
  • garnitura de cartofi prăjiți era fierbinte, nu mă plâng, trag concluzia că au așteptat după cartofi ca să ne servească. Sugestie: parcă altă formă de cartofi, în coajă sau wedges, cadrează mai bine cu un burger de restaurant.
Alte poze:




Poarta are ceva aparte:

vineri, 22 iulie 2016

Sondaje post-servicii

De câte ori duc mașina la Contempo, nu contează ce-i fac: daună pe casco, revizie inclusă în garanție, orice, după câteva zile mă sună cineva de la centrala din București și mă întreabă dacă am câteva minute, apoi mă pune să dau calificative serviciilor primite, atenți și la detalii de genul: ”v-a fost oferită o mașină de schimb  la preț special sau s-au oferit să vă cheme taxi?”

Mi se pare util, îi motivează pe cei din teritoriu să mențină calitatea serviciilor la un nivel înalt. 

Ceva asemănător, dar mult mai agasant, fac cei de la Metro: sună săptămânal la serviciu, cer cu responsabilul cu corespondența (n-avem, în secolul 21 corespondența se poartă îndeosebi pe email) și apoi întreabă dacă am primit pliantul lor săptămâna aceasta. Ieri i-am explicat domnișoarei de la telefon că pliantul lor este foarte puțin important pentru noi (de obicei ajunge în gunoi nedesfăcut) și am rugat-o să ne scoată din baza de date. Nu cred că o să facă asta dar n-au decât să găsească o altă metodă de verificare a amărâților care împart pliantele.

As prefera să mă sune cei de la Eon sau Electrica să întrebe daca am primit factura, aia e mai importantă și câteodată o lasă ”curierul” pe unde apucă.



P.S. La vreo oră după ce-am scris textul ăsta, ieri, m-a sunat iarăși cineva de la BMW. Se pare că primul telefon a fost de la dealer iar acesta, al doilea, direct de la BMW România. Dichis...

marți, 19 iulie 2016

Delia - ce are ea? Picioroange, logică nu

Nu pot să evit piesa asta când ascult radio-ul în mașină, pot doar să schimb canalul, pentru că partea din mine care ține la logică e foarte iritată de versul 
”poate n-am oferit/ce are ea”

Știu că-i doar pop și se adresează adolescenților, totuși, nu i-a păsat nimănui din lanțul de creație și producție de versul ăsta? care alterează o piesă mediocră stil Adele și o face ușor penibilă pe buzele unei femei de 40 de ani. 

Dacă nu  e clar ce e în neregulă: nu poți să oferi ceva ce altcineva are. Da, poți să mergi să-ți pui silicoane în diverse locuri, dar dacă vorbim de IQ, simțul umorului sau talent la pictură, să zicem, stai ca proasta pe marginea patului, cu ursulețul în brațe, și plângi că tu ti-ai tăiat urechea, ca vanGogh, pentru el și n-a fost suficient, când cealalată expune la MOMA. 


12 meleoane de vizualizări și 50k like-uri de pe YouTube (versiunea live) - trăim în ignoranță :)

luni, 18 iulie 2016

Reguli și limite: fotografiatul în spitale

O singură chestie neplăcută am pățit la Neurochirurgie Cluj, chiar în prima zi. La intrarea în clinică e un hol transformat în sală de așteptare, la capătul căruia se află o usă cu cartelă. Ușă dublă. Plină de afișe cu programe de vizită, ore de consultație și multe alte detalii. E tapetată, practic, cu anunțuri administrative.

Eh, ce face orice om normal, în secolul 21, în condiții de stres, când vrea să-și aducă aminte când are voie să intre la doctor, la terapie intensivă sau în salon, în condițiile în care programul diferă de la o zi la alta, iar în weekend sunt total alte ore? Scoate telefonul și face poză.



Un alt anunț, chiar în colțul ușii, pe care eu nu-l văzusem, avertizează muritorii de rând că fotografiatul este interzis în spital, iar o doamnă medic/asistent/băgătordeseamă care trecea pe acolo m-a admonestat pe tema asta, cu acreală, de parcă eu eram ăla de-o pozat viermii din Spitalul de Arși București. Din fericire faza se petrecuse înainte de acel moment, presupun că reacția ar fi fost și mai ostilă dacă se întâmpla după.

I-am explicat că nu pozez în interior, ci doar ușa. A zis că și aia e interzis. Nu știu cine e doamna, n-am mai văzut-o ulterior timp de două săptămâni, așa că probabil era cineva important, de pe la bucătărie. Oricum, fiind unul din primele contacte cu un spital dintr-un oraș străin, în care urmează să se întâmple niște lucruri importante, îți lasă un gust amar. 

Să ne înțelegem: sunt de acord că n-ar trebui să fotografiezi oameni aflați în suferință, în momente dramatice ale vieții lor, să nu încalci dreptul la intimitate și alte lucruri de bun simț. Iar dacă ar exista un site n-aș fi nevoie să pozez uși (sau să rog pe cineva să-mi dea un pix și o hârtie).

Din fericire restul personalului a fost mai uman.

Partea pozitivă a experienței aici.