I-am convertit

Joi mi-am dus străinii la masă la Ileana. Le-a placut lemnul masiv și restul decorului, dar n-au prea agreat muzica populară, fuseseră cu o seară înainte la Dobrun și nici acolo nu prea le-a trezit interesul.  Unii au băut bere. După cea de-a doua sticlă deja Duru Duru suna mult mai acceptabil și băteau ritmul cu palmele de masă. Data viitoare le prezint fetele de la Căpâlna.

Poza de la miezul nopții

Tunisia, Sousse, Medina văzută dinspre mare:

Ieri n-a fost ziua Clujului

În primul rând pentru că i-am bătut la baschet după un meci foarte frumos, pentru a doua oară în acest campionat și sper să-i mai prindem în playoff.

În al doilea rând pentru cele întâmplate în Oldies, unde am fost ieri ca să sărbătorim victoria, apariția primului ghiocel sau faptul că iar n-am câștigat la loto. Mai nou, din cauza înghesuielii din acest pub ne rezervăm masă în separeu, unde nu ne deranjează de obicei nimeni. Aseară în schimb la masa din spatele nostru au venit trei cupluri de gherțoi, ele mai aranjate, așa, să simuleze niște doamne, ei niște luzări cu diplomă. Și dăi și luptă, beau luzării de sting, unul din ei mai ales s-a dovedit foarte simpatic pentru că era responsabilul cu aprovizionarea și fiind foarte setos făcea ture până la bar să dea comanda, dar într-un stil propriu, făcându-și loc de-amboulea printre oameni. Nu știu voi cum sunteți, dar pe mine când mă împinge unul o dată îl iert, a doua oară mă uit urât iar a treia oară comentez. Ciocoflenderul ăsta era cu o treaptă de inteligență sub câinele lui Pavlov, de obicei când te împiedici de un prag îi memorezi locația, dar el se pare că nu băga de seamă că la ieșirea din separeu se află o asemenea capcană, probabil credea că este o anomalie gravitațională care-l proiectează în oamenii din jur. Nu știu voi cum sunteți, dar ei erau ca mine, adică începeau să se enerveze.

La un moment dat își dă seama că el este și o mare finețe de dansator și își ia nevasta la un soi de lupte greco-romane combinate cu ceva ce aducea a prăbușirea unui elicopter (dacă ați văzut Black Hawk Down știți despre ce vorbesc), pentru care îi trebuia loc. După o serie de coate ne lasă nervii și ne întoarcem spre el ca să-l potolim iar prietenul lui intervine și spune ”calm! calm!”. Îl rugăm să o lase mai moale cu împinsul, se liniștește dar după încă o perioadă mai face o tură la bar și mai împinge un grup de tineri aflați în ușă. Le zic să stea la coadă că noi îi batem primii, la mișto bineînțeles. 

Apoi domnul ”calm” se încinge și își dă jos pulovărul rămânând într-un superb maieu gri, taman ținuta recomandată pentru un local care se respectă. Se mai încinge încă o dată un pic mai târziu când se ia de unul din tinerii de lângă noi și încearcă să-i dea un cap în gură acestuia, plus niște pumni, urlând ”noi suntem de la cluuuuj”. El zice că ar fi fost înjurat dar la cât de șocat era băiatul nu cred că l-a provocat cu ceva, fiind și destul de mic de înălțime. 

Cum ar fi, pe noi care eram cât el ne calma, dar cu poneii era zmeu. A venit patronul și bodyguardul și a început show-ul. Ăștia nu vroiau să plece, patronul îi făcea nesimțiți și bătăuși. Împiedicatul vine la mine și supărat îmi zice ”ce nașpa, nu poți să bei ceva în liniște...”. Chiar așa fraiere. Șocant a fost că încercau să-l convingă să nu-i dea afară că ei sunt medici! Medici de vite probabil. Până la urmă n-au avut de ales, și-au luat hainele și nevestele proprietate personală (care nu schițaseră un gest ca să-i calmeze) și s-au cărat.

Vegetarienii trăiesc sănătos?

Săptămâna asta m-am convins că unii din ei nu. Cel puțin unul pe care-l cunosc eu e grăsuț. Nu se atinge de carne, dar compensează cu sucuri și e mort după dulciuri. Croissanturile sunt mâncare de bază, la fel și cartofii prăjiți. Ce-i mai amuzant e că nu-i plac nici ciupercile, măslinele sau dovleceii, dar mănâncă soia - acasă, că prin lume, la restaurante, are de obicei o problemă cu comanda, nu prea se găsesc multe mâncăruri vegetariene. A, și fumează.

Songs to remember

Astăzi ceva actual. Massive Attack are un album nou și un single de excepție, în stilul caracteristic. Pe albumul ăsta se moțăie prima întâi, ascultați-l pe mandea. Amuzant a fost că atunci când am auzit prima dată atent piesa la radio am crezut că o știu tot de la radio și am început să o caut de nebun prin topuri. Bineînțeles că era, cel puțin la Guerrilla, dar de câte ori dădeam cu ochii de Massive Attack treceam mai departe, că doar am albumul și-l ascultasem, cum spuneam, mai mult adormit. Într-un final, sătul de atâta căutat și răs-căutat am dat click și pe MA și mi-am dat seama ce tont sunt.
Mai trebuie să găsesc o piesă auzită pe autostradă în Austria, am purecat kronehit.at și n-am dat de ea. Ceva cu ”some twenty years ago...you can't imagine the joy in your mother's eyes”. Știu, lame, dar piesa suna foarte bine, o cânta o doamnă. M-am uitat și pe site-urile cu versuri și nimic concludent. Mai aștept, ce să fac. Până atunci niște circ:

Postul cu numărul 1004: un poster

Am depășit momentul aniversar. În aproape 4 ani am adunat 1004 postări. Ce naiba am avut de spus în 1000 din ele? :))

Cel de azi e modest, deh, muncă intensă. Vă arăt un frumos poster alb-negru înrămat gri. M-am chinuit ceva timp ca să-i fac o poză fără reflexii și asta e tot ce-am reușit mai bun. Bineînțeles, de la posterland.ro

Simbaaa

Săptămâna asta e săptămâna meselor de amiază la Simba, cu trupa de străini. Și ieri a fost amuzant, i-am învâțat să mănânce mici pe cei care nu-s vegetarieni, dar au vrut ketchup în loc de muștar. Blasfemie, știu..

E o nebunie acolo, de la cerșetori și pirande la studenți și oameni de afaceri (alții, nu noi :D) și totuși fetele acelea, care lucrează din greu, sunt foarte amabile și răbdătoare, spre deosebire de mine. Am uitat să iau bonul și săraca casieră l-a căutat prin coșul de gunoi și mi l-a adus la masă.

Cel mai amuzant a fost luni, ne-am pus toți la masă și așteptam să vină chelnerul. Ăla debarasa toate mesele din jurul nostru și am crezut că o face dinadins, când mă duc nervos la el îmi zice că-i autoservire. No binie, mă ficior.