Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

vineri, 13 ianuarie 2017

Lansare de album: I'm the Trip

Așa mică cum e șcena muzicală sibiană și tot produce surprize. Nu prin muzicieni noi, pentru că majoritatea componenților (dacă nu toți) de la I'm the Trip cântă și cu alte trupe și sunt cunoscuți în comunitate foarte bine, ci prin compoziții moderne, sunet cu cojones și versuri în engleză. Nouă piese, suficiente pentru un album de debut, lansat în decembrie, după câțiva ani de repetiții, schimbări de formulă și încercări de a-și contura identitatea. 


Tineri, dar deja experimentați muzicieni, nu mai au de mult trac pe scenă, au un sunet bun și un echipament tehnic care le susține talentul, au dus la capăt concertul de aseară de la Oldies Pub fără nicio problemă deși melodiile conțin suficiente distorsuri controlate și alte pasaje care, cred eu, pot să nu iasă așa bine în contextul unei cântări live.


Am apreciat și faptul că niciuna din piesele de pe album nu e de umplutură, ca să iasă numărul, precum și că se descurcă singuri cu toate aspectele auxiliare: coperta e realizată de unul dintre ei iar albumul se găsește pe toate site-urile și aplicațiile de streaming, de la Deezer la iTunes.

Mi-au plăcut și influențele/lick-urile de blues strecurate pe unde era loc, nu cântă doar cu power chords iar faptul că sunt doi chitariști le oferă flexibilitatea să realizeze un sunet bogat, cu multiple layer-e.

Piese de referință (primul și cel mai recent single) mai jos. Acesta e doar începutul, o să mai auzim de ei, aștept cu interes primul concert de 2 ore cu material propriu.

joi, 5 ianuarie 2017

Am fost la țară să-mi cumpăr pantofi

Dupa ultima ninsoare/deszăpezire a curții mi-am dat seama că o șosetă era fleașcă: crăpase de-a latul talpa unei ghete. 

Din obișnuință, experiențe anterioare și calitatea produselor, eu fac shopping la pantofi din două magazine în orașul ăsta: Otter pe Centru, unde mai des se întâmplă să nu aibe mărimea mea (44, nimic extrem) și Humanic la Mall. Întâi m-am dus la Otter, erau vreo 3 modele care îmi plăceau dar niciun 44 pe stoc. Magazin mic, sortimentație redusă la articole de sezon, chirie mare, 2-3 angajați pe tură; nu știu cum își acoperă cheltuielile și i-am întrebat asta. Mi-au recomandat să comand online, de pe site-ul lor. Mie-mi place să probez chestiile în care o să-mi bag picioarele următoarele două ierni, așa că m-am dus la Humanic. 

Din fericire era după Crăciun și concetățenii încă digerau sarmalele acasă, Șelimbărul era practicabil. Am găsit un model care să mă satisfacă, dar pentru că era pus la categoria Bestseller, am încercat un spirit de glumă cu vânzătoarea și am întrebat-o dacă a vândut multe perechi și e plin orașul de bocanci din ăștia. A replicat, serioasă: eh, or mai fi cumpărat și de pe sate. 

miercuri, 7 decembrie 2016

Hi-tech sudist

Când am fost în State acum 6 luni am închiriat o mașină. Ocazie cu care am descoperit două chestii diferite la americani față de restul lumii:

Prima: dacă ești suficient de idiot încât să te închizi singur în portbagaj, cu ajutorul acestei manete poți să te eliberezi. În caz de răpire nu ajută, presupun că infractorii au să taie firul.



A doua: există parcări fără automate, doar cu căsuțele astea în care îndoi o bancnotă de 5 dolari și o îndeși cu ajutorul unui instrument ce aduce cu o daltă în fanta corespunzătoare locului pe care ai parcat.


joi, 24 noiembrie 2016

Am stresat niște SOMAlezi

De dimineață, când îmi dezghețam mașina în parcare, au apărut și băeții de la Soma cu mașina de gunoi. I-am urmărit cu atenție, să văd ce și cum adună, pentru că de curând a postat cineva pe FB un filmuleț în care se vede că în aceeași mașină e încărcat și gunoiul normal și cel maro. 

Pentru că nu aveam unghi bun de lângă mașină, tot pendulam: mă duceam câțiva metri într-o parte când încărcau un container, apoi iar la mașină și mai răzuiam un geam și tot așa. M-a observat șoferul mașinii de gunoi făcând manevra asta de câteva ori, cine știe ce și-a închipuit, a coborât la băieți și le-a transmis ceva. Au făcut o curățenie exemplară, au luat inclusiv pachetele aruncate lângă igluuri.

La final, au golit și containerele maro, pe lângă cele normale, fix ca-n filmulețul de pe FB. Igluurile nu. Când au trecut pe lângă mine am avut un scurt dialog cu unul din băieții agățați de mașină: cică au compartiment special pentru maro, nu ajunge peste gunoiul normal.

Concluzii:
- compartimentul special poate fi verificat doar la descărcare, n-ai cum să-ți dai seama ce fac ei acolo. Tehnic e posibil, practic trăim în România. Dacă descarcă totul în același loc e o minciună;
- Sincer să fiu, la ce mizerii aruncă oamenii în containerele maro, mai ales când cele normale sunt pline, cred că nici n-ar trebui colectate selectiv. Am văzut pungi de plastic, ambalaje de carton, gunoi normal;
- Cel mai important: dacă igluurile sunt pline și puneți lângă ele pungile cu plastic sau cartoane, tot la gunoiul normal ajung, așa că ori căutați un iglu gol ori le aruncați direct în containerul normal, n-are sens să le puneți lângă, nu le sortează nimeni.

În rest n-am nimic de comentat încă, mă mai abțin câteva săptămâni, până văd cum se reglează lucrurile.

Update: conform articolului acesta mașinile de gunoi NU au compartimente separate, dar gunoiul se colectează împreună pentru că în pubelele maro se află tot gunoi ”normal” (fapt pe care-l constat și eu de fiecare dată când deschid o pubelă de acel tip).

(C) poză Turnul Sfatului

marți, 22 noiembrie 2016

Urgent Cargus cam minte

Am cumpărat un aparat electrocasnic mic de pe emag de Black Friday, seara, când a trecut nebunia, cu plata prin ibanking. Mi-au dat sms că îl livrează duminică sau luni. Am zâmbit. Știam din poveștile anilor anteriori că uneori apucă că livreze și după săptămâni. 

Totuși, luni dimineață am primit sms de la Urgent Cargus că îmi va fi livrat pachetul în cursul după amiezii. Nu m-a contactat nimeni până la 17:15 așa că am sunat la numărul specificat în sms să văd dacă mai ajunge curierul, dar n-a răspuns nimeni. De curiozitate, m-am uitat marți dimineața pe site-ul lor:


Cică "Destinatarul solicita livrare la data 22.11.2016 10:00". Era greu să fie cinstiți?

P.S. Știți care e cel mai vizionat post de pe blogul ăsta? Cel despre GLS. 34.659 vizualizări începând din 2012 și 80 de comentarii.

miercuri, 9 noiembrie 2016

The Apprentice

Poza asta e făcută într-un aeroport. Toamna, târziu. Flip-flops și jumătate de șosete, asta e noua metodă de a te simți confortabil în călătorie. Copiii din generația bunicilor purtau pantaloni scurți și șosete chiar și iarna, de sărăcie. Acum e fashion statement. 


luni, 7 noiembrie 2016

Povestea Chitarei

Ieri a fost premiera unei alte acțiuni reușite a Asociației Culturale Play - de data aceasta un fel de musical ce încearcă să răspundă la întrebarea: dacă ai avea o capsulă a timpului, ce melodii reprezentative ai introduce în ea?

Am scris ”un fel de musical” pentru că în mare parte din timp muzica instrumentală e fundalul poveștii, nu se cântă în stil musical. Transcede genurile? Poate, tinând cont că e și concert rock sau de muzică clasică, dar să nu fim pretențioși în exprimare. Tocmai această alăturare de genuri și oameni care fac foarte bine ce fac în domeniilor lor (regizor, actori, chitariști de muzică clasică, rock sau blues) arată un pic limitele producției - e ca un puzzle căruia câteodată i se văd îmbinările - dar asta nu-i știrbește cu nimic din umor, farmec, interpretare. E vorba de genialitatea muzicii, în primul rând, nu de a face dintr-un om care studiază toată ziua chitara un mare actor. 


Se vede clar scopul Asociației în tot ce întreprinde: promovarea muzicii. Pare banal, dar multe inițiative publice se duc în direcția alinării răului și inechității din țara asta, era nevoie și de cineva care să susțină lucrurile simple, efortul care se tranformă în creație, în rândul copiilor tot mai captivați de televizor. Puștii s-au simtit foarte bine, atât la Guitar Meeting cât și aseară, entuziasmul și fețele lor au fost reconfortante până și pentru mine, un spectator, presupun că părinții și profesorii lor pentru momentele acestea trăiesc.

Vorbind de copii, nu știu dacă spectacolul e recomandat pentru cei mai mici dintre ei, pretextul întregii aventuri e sfârșitul lumii, ”ornat” cu un documentar de câteva minute din Siria, plus o tiradă despre condiția artistului în societatea contemporană, care mie mi-a plăcut, dar nu e neaparat ceva ce aș vrea să audă/vadă nepotul meu care anul trecut avea 5 ani și a fost marcat de subiectul Colectiv, atât cât l-a înțeles el. E delicat și la latitudinea părintelui...

În altă ordine de idei, mi-a plăcut jam session-ul executat în foaier, la pauză.


V-am făcut curioși? Mergeți să-l vedeți, nu vă strică un program de două ore cu cea mai bună muzică la chitară din univers :) Spectacolul a fost sold-out și va fi rejucat vineri (11) la Sibiu și duminică (13) la Cluj.