Matiu.ro

Probabil am mai scris de prietenul meu, fotograful Ovidiu Matiu. Sigur am împrumutat nişte poze de la el pentru blog la evenimentele unde ne-am nimerit amândoi şi n-am avut aparatul foto la mine. Ieri şi-a extins site-ul cu o rubrică pe care o putem considera multimedia, pentru că e vorba de fotoreportaje cu sonor. Aşadar dacă intraţi la el pe site o să vedeţi chiar în pagina de început o selecţie de fotoreportaje în dreapta şi un player în mijloc. Tot ce mai rămâne e să apăsaţi pe triunghiul clasic de "start play" şi să vă delectaţi cu povestea pozelor. Preferata mea este Cetăţi Transilvane 2009.

http://www.matiu.ro

Dresda - 2

M-am jucat cu un progrămel şi vă mai prezint două colaje din Dresda:

Dresda - 1

În 1945 forţele aliate au avut grijă să-şi asigure partea lor de controverse şi absurdităţi bombardând centrul Dresdei. Patru raiduri succesive au nivelat centrul istoric. 3.900 tone de bombe explozive şi incendiare au fost aruncate, rezultatul fiind peste 40.000 de mii de morţi şi o nivelare aproape totală a centrului Saxoniei. După război, deşi sub ocupaţie comunistă, est-germanii s-au apucat şi au reclădit palatele şi bisericile distruse, după planurile originale şi cu materialele rămase în dărâmături acolo unde s-a putut. N-au fost singuri, au primit ajutor internaţional, dar este remarcabil ce au putut să facă, în timp ce noi, alţi comunişti, construiam Casa Poporului. Toată istoria o puteţi citi aici.

Call of duty

b: ieri am terminat call of duty. sergentul Dimitri Petrenko (adica eu) a pus steagul rus pe Reichstag. ghici ce joc se lanseaza azi in lume?

c: Dimitri Petrenko la bordel?

Aeroportuare

Nici nu ştiu cum să mai încep posturile astea despre aeroporturi, oare v-aţi săturat de ele? Am o viaţă relativ monotonă: delegaţii, cluburi, baschet, cărţi, filme, muzică. Da, ştiu, săracul de mine :))

Aşadar, ce e nou? La Sibiu, după ce săptămâna trecută era o relaxare totală pe aeroport, nici picior de personal sanitar care să te întâmpine, să verifice dacă ai adus porcina în ţară, nimeni să te pună să completezi faimoasele fişe medicale, acum s-au mai schimbat chestii. Toţi arată ca Dart Vader din Războiul Stelelor, cu măştile medicale pe figură. La întoarcere a fost iar o trupă de personal medical care ne-a pus să completăm hârtiile inutile. În Grecia măcar ştiau o treabă: nu te deranja nimeni cu hârţogăraie, dar aveau un scanner de temperatură, treceai prin el şi dacă aveai febră probabil îţi făceai sejurul în spital.

La München, în Terminalul 2, ocupat doar de Lufthansa, sunt nişte automate drăguţe de cafea. Erau şi înainte dar acum au pus unele noi, Jacobs, care-ţi oferă tot felul de cafele dichisite (gen Wiener Melange), ceai sau ciocolată caldă. Gratis. Nelimitat. Yummie.

La Dresda la întoarcere am mai trăit o premieră. Mi-au aspirat laptopul cu un mini-aspirator portabil apoi au dus lamela într-o încăpere alăturată pentru analiză . Se uitau după particule de explozibil. Ăsta o să fie viitorul călătoriilor cu avionul: aspiratul pasagerilor şi nu glumesc. Vai de ăia care lucrează în industria explozibililor sau  merg în delegaţie la o fabrică din aia. O să umble cu o mapă de documente după ei şi tot n-o să scape uşor de  cavity search.

În final vă mai zic că şi avioanele Lufthansa se mai defectează dar le înlocuiesc în 50 de minute, nu în 14 ore cum am auzit că s-a întâmplat la WizzAir.

În ce v-aţi deghizat de Halloween?

O mare parte a prietenilor mei a fost în Old Friends de Halloween. Din păcate, unul din participanţi a avut un caz de gripă nouă în familie, depistat doar ulterior, aşa că aproape toată lumea s-a deghizat fără să vrea în pui santinelă, aşteptând să treacă perioada de incubaţie ca să vadă dacă l-a pălit norocul. Ţinând cont că situaţia nu-i amuzantă deloc, le urez sănătate maximă.

Închei cu o poantă din Caţavencu: "toată lumea are gripă nouă, eu vreau gripă 10!"

(eu de fapt nu vreau nici un fel de gripă)

Paths of Glory

Cartea lui Jeffrey Archer spune povestea alpinistului englez George Mallory, primul om care se presupune că a atins vârful Everestului în expediţia din 1924. Se presupune, pentru că nici el, nici partenerul cu care a încercat escalada finală nu s-au mai întors. Trupul lui a fost găsit de alţi alpinişti în 1999 la altitudinea de 26.760 de picioare iar asupra lui nu se mai afla fotografia soţiei sale, fotografie pe care intenţiona să o plaseze pe vârf. Acestea sunt date reale iar povestea lui Archer prezintă romanţat viaţa unei legende a alpinismului, pendulând între dragostea pentru nevasta căreia îi scria zilnic şi ambiţia de a sta în vârful lumii. Cartea n-are nevoie de laudele mele, e un bestseller iar Archer este unul din cei mai talentaţi scriitori englezi contemporani. Demn de menţionat este însă faptul că nepotul lui Mallory a cucerit Everestul în 1995 şi a lăsat acolo fotografia bunicilor săi "completing a little outstanding family business". Respect!