Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

joi, 24 noiembrie 2016

Am stresat niște SOMAlezi

De dimineață, când îmi dezghețam mașina în parcare, au apărut și băeții de la Soma cu mașina de gunoi. I-am urmărit cu atenție, să văd ce și cum adună, pentru că de curând a postat cineva pe FB un filmuleț în care se vede că în aceeași mașină e încărcat și gunoiul normal și cel maro. 

Pentru că nu aveam unghi bun de lângă mașină, tot pendulam: mă duceam câțiva metri într-o parte când încărcau un container, apoi iar la mașină și mai răzuiam un geam și tot așa. M-a observat șoferul mașinii de gunoi făcând manevra asta de câteva ori, cine știe ce și-a închipuit, a coborât la băieți și le-a transmis ceva. Au făcut o curățenie exemplară, au luat inclusiv pachetele aruncate lângă igluuri.

La final, au golit și containerele maro, pe lângă cele normale, fix ca-n filmulețul de pe FB. Igluurile nu. Când au trecut pe lângă mine am avut un scurt dialog cu unul din băieții agățați de mașină: cică au compartiment special pentru maro, nu ajunge peste gunoiul normal.

Concluzii:
- compartimentul special poate fi verificat doar la descărcare, n-ai cum să-ți dai seama ce fac ei acolo. Tehnic e posibil, practic trăim în România. Dacă descarcă totul în același loc e o minciună;
- Sincer să fiu, la ce mizerii aruncă oamenii în containerele maro, mai ales când cele normale sunt pline, cred că nici n-ar trebui colectate selectiv. Am văzut pungi de plastic, ambalaje de carton, gunoi normal;
- Cel mai important: dacă igluurile sunt pline și puneți lângă ele pungile cu plastic sau cartoane, tot la gunoiul normal ajung, așa că ori căutați un iglu gol ori le aruncați direct în containerul normal, n-are sens să le puneți lângă, nu le sortează nimeni.

În rest n-am nimic de comentat încă, mă mai abțin câteva săptămâni, până văd cum se reglează lucrurile.

Update: conform articolului acesta mașinile de gunoi NU au compartimente separate, dar gunoiul se colectează împreună pentru că în pubelele maro se află tot gunoi ”normal” (fapt pe care-l constat și eu de fiecare dată când deschid o pubelă de acel tip).

(C) poză Turnul Sfatului

marți, 22 noiembrie 2016

Urgent Cargus cam minte

Am cumpărat un aparat electrocasnic mic de pe emag de Black Friday, seara, când a trecut nebunia, cu plata prin ibanking. Mi-au dat sms că îl livrează duminică sau luni. Am zâmbit. Știam din poveștile anilor anteriori că uneori apucă că livreze și după săptămâni. 

Totuși, luni dimineață am primit sms de la Urgent Cargus că îmi va fi livrat pachetul în cursul după amiezii. Nu m-a contactat nimeni până la 17:15 așa că am sunat la numărul specificat în sms să văd dacă mai ajunge curierul, dar n-a răspuns nimeni. De curiozitate, m-am uitat marți dimineața pe site-ul lor:


Cică "Destinatarul solicita livrare la data 22.11.2016 10:00". Era greu să fie cinstiți?

P.S. Știți care e cel mai vizionat post de pe blogul ăsta? Cel despre GLS. 34.659 vizualizări începând din 2012 și 80 de comentarii.

miercuri, 9 noiembrie 2016

The Apprentice

Poza asta e făcută într-un aeroport. Toamna, târziu. Flip-flops și jumătate de șosete, asta e noua metodă de a te simți confortabil în călătorie. Copiii din generația bunicilor purtau pantaloni scurți și șosete chiar și iarna, de sărăcie. Acum e fashion statement. 


luni, 7 noiembrie 2016

Povestea Chitarei

Ieri a fost premiera unei alte acțiuni reușite a Asociației Culturale Play - de data aceasta un fel de musical ce încearcă să răspundă la întrebarea: dacă ai avea o capsulă a timpului, ce melodii reprezentative ai introduce în ea?

Am scris ”un fel de musical” pentru că în mare parte din timp muzica instrumentală e fundalul poveștii, nu se cântă în stil musical. Transcede genurile? Poate, tinând cont că e și concert rock sau de muzică clasică, dar să nu fim pretențioși în exprimare. Tocmai această alăturare de genuri și oameni care fac foarte bine ce fac în domeniilor lor (regizor, actori, chitariști de muzică clasică, rock sau blues) arată un pic limitele producției - e ca un puzzle căruia câteodată i se văd îmbinările - dar asta nu-i știrbește cu nimic din umor, farmec, interpretare. E vorba de genialitatea muzicii, în primul rând, nu de a face dintr-un om care studiază toată ziua chitara un mare actor. 


Se vede clar scopul Asociației în tot ce întreprinde: promovarea muzicii. Pare banal, dar multe inițiative publice se duc în direcția alinării răului și inechității din țara asta, era nevoie și de cineva care să susțină lucrurile simple, efortul care se tranformă în creație, în rândul copiilor tot mai captivați de televizor. Puștii s-au simtit foarte bine, atât la Guitar Meeting cât și aseară, entuziasmul și fețele lor au fost reconfortante până și pentru mine, un spectator, presupun că părinții și profesorii lor pentru momentele acestea trăiesc.

Vorbind de copii, nu știu dacă spectacolul e recomandat pentru cei mai mici dintre ei, pretextul întregii aventuri e sfârșitul lumii, ”ornat” cu un documentar de câteva minute din Siria, plus o tiradă despre condiția artistului în societatea contemporană, care mie mi-a plăcut, dar nu e neaparat ceva ce aș vrea să audă/vadă nepotul meu care anul trecut avea 5 ani și a fost marcat de subiectul Colectiv, atât cât l-a înțeles el. E delicat și la latitudinea părintelui...

În altă ordine de idei, mi-a plăcut jam session-ul executat în foaier, la pauză.


V-am făcut curioși? Mergeți să-l vedeți, nu vă strică un program de două ore cu cea mai bună muzică la chitară din univers :) Spectacolul a fost sold-out și va fi rejucat vineri (11) la Sibiu și duminică (13) la Cluj.



marți, 11 octombrie 2016

Amintiri despre internetul sibian din anii 90

Am citit articolul despre primul site din Sibiu pe Turnul Sfatului. Mi-a declanșat un val de amintiri. Ca student între 96-2001 la Calculatoare, am avut colegi care au făcut parte din acest Centru de Comunicații, iar marea majoritate dintre noi am descoperit internetul în laboratoarele facultății - în mod text!

Câteva fragmente:
  • Prima dată am vâzut ”internet” pe holul actualei Facultății de Litere: eram încă elev la liceu, am mers în vizită la tata (profesor la Inginerie) și mi-a arătat un calculator amplasat pe hol, într-un colț, cu un ecran negru, mod text (linux probabil, linie de comandă) ce permitea cadrelor didactice care aveau mail să corespondeze cu lumea;
  • Prin 96-97, când eram student în primii ani de facultate, internet era în laboratoarele facultății, dar numai în mod text. Foloseam browserul Lynx. Introduceai o adresă de site și îi vedeai textul. Când reușeai să descarci o imagine (cu o comandă specială) era sărbătoare, de alt tip de fișiere audio/video nu putea fi vorba;
  • Îmi amintesc că am terminat un examen mai repede și ne-am rugat de prof să ne dea cheile de la laborator, știam că pe calculatorul profesorului era instalat browserul Netscape. Acolo am încărcat pentru prima dată Altavista - teoretic eram la zi cu informațiile, din revista Chip, practica însă lăsa de dorit;
  • prin anul 3-4 a început să se schimbe situația, internetul a devenit mai rapid, mergeam în weekend în cabinetul tatălui meu și stăteam pe net în mod grafic. Era totuși sărbătoare când reușeam să descarc un mp3 și foloseam toate tehnicile de accelerare la modă atunci, de mult uitate acum;
  • tot prin anul 3-4 am început să lucrez, pe bursă, împreună cu un coleg, sub coordonarea actualui decan, prof. Liviu Roșca, la intranetul facultății. Era moda site-urile cu bandă de meniu în stânga. Am tras un design ”revoluționar” - banda mea nu se termina drept ci în dinți de fierăstrău. Încă nu știa multă lume cu ce se mănâncă internetul și mai puțini cum se face un design ca lumea. Măcar conținutul era util, puneam multe kituri freeware de pe cd-uri, scriam tutoriale și primeam mailuri cu sugestii iar lumea era relativ euforică. Din păcate arhiva web nu a salvat și fundalul sau unele elemente grafice, dar cam așa arăta în anul 2000 ingnet.sibiu.ro. A continuat să păstreze structura de bază încă vreo câțiva ani după ce n-am mai fost student, până și-a făcut cineva milă și l-a adus refăcut :)

  • Apoi toată industria a luat amploare: au apărut internet-cafe-urile și dial-up-ul de după 11 seara, când era telefonul ieftin și ne chinuiam toți să prindem linie la Connex, respectiv veneam chiauni a doua zi la facultate. Dramă mare dacă te deconecta și nu mai prindeai linie! 
  • Rețelele de cartier, file sharingul, entuziasmul de a avea legate 20 de blocuri, de a găuri pervazul geamului și a avea un ghem de cabluri și un switch sub birou, precum și internet partajat merită un capitol aparte.

marți, 6 septembrie 2016

Sisteme gratis de navigație și alertă. Ediția 2016

S-a schimbat un pic peisajul față de acum doi-trei ani, când Google oferea singurele aplicații de încredere, fără să ceară bani. 

Ceva ce-ar putea fi disruptive, dacă n-ar fi stupid: există un număr mare de grupuri de Facebook în care sunt anunțate radarele întâlnite de membri în trafic. Există cel orășenesc  (secret, dar cu 16.294 membri) și cel județean, dar poate sunt și altele (național, regional?). Cert e că metoda nu e practică dacă ești la volan și nu înțeleg de ce nu trece toată lumea pe Waze.

Nici Waze nu e perfect, din motivele descrise de Petreanu. În ultimii doi ani am luat două amenzi, una pentru că n-am fost atent și am sesizat prea târziu avertizarea și alta pentru că am fost primul care a dat de o mașină radar proaspăt poziționată. Deci nu e nici infailibil, așa că filozofia mea personală e să nu depășesc viteza la care îmi ia carnetul, chiar dacă nici amenzile de 300-400 de lei nu-s plăcute. Măcar o să le putem trimite prin email, momentan le scanez și arhivez electronic ca sa le am în caz de neînțelegeri viitoare.

Toată lumea știe de Google Maps, care mai nou poate salva o bucată de hartă offline și de soluțiile cu bani, gen Navigon sau iGo, dar poate există persoane care n-au auzit de readucerea la viață a fostei platforme Nokia, intitulată Here WeGo, actualmente în proprietatea celor trei mari producători auto din Germania. 

Există și variantă web, dar aplicația pentru mobil este ambițioasă și cred că stresează concurența care cere bani: e gratis și poate salva hărți offline (întreaga țară sau doar o regiune). Am folosit-o cu succes în North și South Carolina, în Germania, Olanda și Italia, atât cu mașina cât și ca turist per pedes. Pe lângă rețeaua de drumuri are și puncte de interes iar update-urile sunt dese, semn că se lucrează intens la ea. N-am sesizat probleme și, din câte îmi amintesc, calitatea hărțiilor Nokia era foarte bună încă de acum câțiva ani.

Combinația mea este: Waze pentru navigația în România și Here WeGo pentru momentele când sunt pe roaming.

Câteva screenshoturi și explicații:

Dacă ești online îți arată mai multe informații
Meniul de unde poți intra în modul offline și descărca hărți

România e disponibilă dintr-o singură bucată,
dar în țări mari poți descărca și la nivel de regiune

miercuri, 31 august 2016

Focaccia lor versus focaccia noastră

Dacă esti obișnuit cu restaurantele din Sibiu rămâi cu impresia că focaccia e un blat de pizza căruia îi lipsesc majoritatea adaosurilor, bun înlocuitor de pâine la antreuri. Apoi ajungi în Italia și îți aduc așa ceva:


Mai degrabă cozonac decât pizza. Comparați cu standardul sibian:
Poză dintr-o recenzie gastro de pe Turnul Sfatului

E drept, unii de la noi îți vând chestia asta sub numele de fornarina. Tot drept e că la definiția de pe Wikipedia sunt mult variante, în funcție de regiune și obiceiuri, dar blatul subțire pare să fie excepția, extrema reteței, nu norma. 

În Italia, majoritatea restaurantelor care se respectă își fac singure aluatul de focaccia, independent de pizza, cu diferența de ingrediente necesară. La noi zici că toate mamele bucătarilor (pizzerilor) sunt născute în zona cu tradiția blatului subțire, nu că e o rebotezare a blatului ordinar de pizza din motive comerciale.