Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

vineri, 10 martie 2017

Apollo n-are prezență pe web dar are meseriași

Ieri mi s-a blocat broasca ușii de la intrare, din fericire în poziția deschis - nu mai ieșea limba. Am demontat-o după serviciu și m-am pregătit psihic pentru o alergătură prin tot orașul, pentru că ultima oară am căutat în toate cele patru puncte cardinale o broască potrivită pentru cea stricată (la o poartă) iar la final n-am găsit decât una care putea fi adaptată, așa că s-a lăsat cu găuri noi și lovituri de ciocan.

De data asta am avut noroc, doamna de la magazinul de cartier Gospodarul m-a trimis la Apollo, pe când eu m-aș fi dus la retailerii mari. Am ajuns cu 15 minute înainte de închidere iar domnul de la departamentul feronerie a găsit un model similar cu al meu, mi-a spus că și butucul agață un pic și ar trebui schimbat = total 160 lei. Dar apoi s-a uitat la cea defectă și a zis că n-are nimic, trebuie doar curățată, idem și butucul, așa că mi-a recomandat un spray WD40 de 15 lei de la ei, mi-a demontat-o și a executat operația chiar el, mie mi-era ușor groază de arcuri și tije împrăștiate prin casă. Am vrut să-l cinstesc cu niște bani de bere, dacă vânzare nu le-am făcut, dar m-a refuzat categoric.

Am plecat fericit că de data asta n-am pierdut trei ore și am dat și peste niște oameni faini care-și fac meseria cu plăcere și fără acreală, chiar dacă îi deranjează cineva cu câteva minute înainte de ora închiderii. Într-un magazin mare dai numai peste blazați care-ți răspund cu jumătate de gură - și asta în cazul fericit în care-i găsești.

vineri, 24 februarie 2017

Azi nu m-a întrebat nimeni dacă am bilet pe numele din buletin

Am ajuns acasă din delegație și mi-am dat seama că am reușit performanța să zbor de la Frankfurt la Sibiu via Munchen fără să-mi ceară cineva să arăt în același timp buletinul și biletul. Puteam călători cu biletul altcuiva.

Checkin-ul l-am facut online, am primit boarding pass-ul (numit BP de aici înainte) pe telefon. La Frankfurt e automatizat procesul de predare a bagajului de cală, verifică cineva la intrarea în zona respectivă dacă ai bilet Lufthansa și atât. Pui codul de bare al BP-ului pe un scanner, iți tipărește mașinăria eticheta, o lipești pe bagaj și gata.

La intrarea în zona securizată am arătat doar BP-ul, iar la urcarea în avion am trecut printr-o poartă automată, care se deschide la scanarea aceluiași BP.

La Munchen am trecut din terminalul Schengen în cel non-Schengen pe la poliția de frontieră, care mi-a verificat doar buletinul.  (Teoretic puteam evita și controlul uman al buletinului, există porți automate la care prezinți pașaportul). Apoi la gate-ul spre Sibiu era același sistem cu poartă automată care verifică BP-ul.

Dacă stau să mă gândesc, și la plecarea din Sibiu a fost la fel, cu excepția momentului când am predat bagajul de cală unui operator uman.

Văd două potențiale probleme la această relaxare:

1. Dacă nu mai poate merge un coleg în delegație îmi dă mie biletul, chiar dacă e nominal și netransmisibil. Am șanse mari să economisesc taxa de schimbare de nume (50 eur) percepută de compania aeriană. Am șanse la fel de mari și să fac pușcărie dintr-o prostie :)

2. Una mai gravă, dar poate nu stau lucrurile așa cum îmi imaginez eu: dacă un terorist roagă un prieten să cumpere bilet, poliția nu o să știe că respectivul pregătește ceva (presupunând că acum se poate lega la sistemele de rezervare a biletelor și n-are alți informatori). Dacă respectivul terorist nu e pe lista celor cu interdicție de călătorie, poliția află doar în momentul în care se urcă în avion că respectivul a plecat. Bineînțeles, omul nu o să poate aduce materiale periculoase la bord (deși am văzut niște articole pe baza unor investigații TSA anul trecut și nu era chiar roză situația).

Presupun că există totuși niște mecanisme de siguranță invizibile mie, nu vă isterizați :)

Bonus: un bagaj se odihnește pe pista de la Munchen, fără să-i pese cuiva. O fi căzut din căruț?


joi, 23 februarie 2017

Review initial MacBook Pro 2016

După fix 7 ani, am înlocuit MacBook Pro-ul de 17" din 2009 cu altul din generația actuală (2016, touchbar) de 15", că mai mari nu se mai fabrică de mult. Cel vechi este încă funcțional, arată nu chiar ca nou, dar puțin folosit, deși mi-a fost companion aproape 24/7: ziua la serviciu, seara și în weekend acasă pentru filme și aplicații muzicale. Bateria încă mai ține aproximativ 70-80% din capacitatea originală, display-ul Full HD e încă plăcut de privit, dar procesorul Core2 Duo își arată vârsta când compilez programe în Visual Studio (chiar și cu upgrade la 8 GB RAM și SSD), așa că de vreo doi ani așteptam să scoată Apple ceva nou. Trebuie menționat că pentru majoritatea proiectelor (cu excepția unuia făcut cu Xamarin) folosesc Windows în mașină virtuală Parallels. 


Am fost ușor dezamăgit de anunțul noului MacBook Pro, în principal din cauza includerii procesoarelor din penultima generație și a prețului mare la ssd-ul de 512GB. Prima dezamăgire mi-a trecut când am văzut niște teste, practic diferențele de performanță sunt infime (1-2%), doar consumul a fost optimizat - cum nu intenționez să depanez turbine eoliene sau să urmăresc recolte, numărul de ore de funcționare pe baterie nu e critic. A doua "dezamăgire" a fost suportată de firmă, dar, ținând cont că un laptop bun cu Windows și SSD costă 1200-1400 eur și că unii colegi au schimbat 2-3 calculatoare în ultimii 7 ani, se echilibrează costurile. 

Comparație între mărimea MacBookPro 17", MacBook Pro 15" și MacBook Pro 13":



Paranteză: mașina preferată de firmă anul acesta este acest monstru Dell Precision 7710, ce poate fi configurat cu 32 GB RAM, procesoare Xeon și SSD-uri în matrice RAID, cu un preț pe măsură. Un astfel de Dell, cu 8 core-uri, compilează soluția noastră completă în 50 de secunde. Mac-ul meu, ce rulează Windows în Parallels (cu doar 4 din cele 8 core-uri asignate) compilează în 60 de secunde. Nu-i rău.

N-am mai testat viteza de compilare a Mac-ului vechi, dar am testat transcodarea unui fișier avi de 350 MB în mp4 (h264), cu ajutorul HandBrake. Vechiul sistem estima o durată de 30-40 de minute, iar cel nou a terminat în 3-4 minute.

Acum presupun că o să mă întrebați: și cum te descurci doar cu porturile USB-C? Răspunsul: sunt adaptoare USB-C la USB 3.0 la Unitel cu 9 lei. Altă întrebare! În plus, pentru prezentări la clienți mi-am luat acest adaptor cu HDMI și USB. Nu-i așa mare dramă, în ultimii 7 ani am folosit alt adaptor, de la miniDisplayPort la DVI/HDMI. 

Nu e mare dramă nici datorită faptului că mi-am schimbat și monitorul extern și am găsit, cu chiu cu vai (încă sunt rare în Ro și nu-s marcate corespunzător pe site-uri), unul relativ ieftin - Philips 258B, cu port USB-C și hub, pe care-l folosesc ca docking station. În monitor am legat cablu de ethernet către rețeaua firmei, tot acolo e și un hub cu 4 porturi USB, din care unul fast-charging pentru mobil (1W), teoretic pot lega tot acolo și căștile (dar nu merge volumul din tastele laptopului, deci pas) iar legătura dintre laptop și monitor se face printr-un singur cablu USB-C. Bonus: prin acest cablu monitorul dă curent laptopului (atenție, are putere de doar 60W iar laptopul are nevoie de 87W, deci se va descărca ușor, încă n-am apucat să analizez cât de repede, dar dacă aveți un model de 13" e suficient).


Ce nu-mi place e tastatura. Zici că dai într-o bucată de placaj. De fapt acest text e cel mai lung text pe care l-am scris pe ea până acum și a mers decent, dar încă nu pot să spun că m-am obișnuit. Doar în delegații mă afectează, la birou am tastatura externă, pe care mi-am luat-o când m-am săturat să caut pe tastatura germană acoladele atât de folosite în C#, care le ascunde extrem de bine în spatele unei combinații elaborate de taste.

Tot datorită faptului că l-am folosit cu mouse și tastatură externă n-am încă o părere clară despre touch bar (ecranul OLED care înlocuiește function key-urile). Pare util, în măsura în care este implementat de aplicații. Office pentru Mac tocmai l-a activat, poți schimba stilul paragrafului, șterge rânduri din tabel și alte funcții care pot fi productive - dacă folosești tastatura integrată. Cu tastatură externă e mai simplu să pui mâna pe mouse. Touch bar va evolua, pe măsură ce își dau seama și dezvoltatorii cum să-l integreze, deocamdată nu e suportat de Parallels, merg doar funcțiile standard.

Touch Bar-ul în Office
Autentificarea în sistemul de operare se poate face atât cu senzorul TouchID inclus cât și prin Apple Watch, cu mențiunea că după un restart trebuie introdusă parola din taste. Util și productiv (nu tâmpenia cu restartul, care probabil are ceva motive de securitate).

TrackPad-ul e foarte mare, atât de mare încât nu poți face rapid click dreapta, adică trebuie să muți mâna destul de mult ca să ajungi în colțul din dreapta jos, folosit pentru acest lucru. N-am studiat prea mult funcția Force Touch, o folosesc deocamdată doar la preview și redenumire fișiere.

Ecranul Retina Display e minunat, ca orice ecran Apple de generație nouă, de altfel.

Despre modelul space gray pot să zic că se văd petele mai pregnant decât pe argintiu. N-au inclus în pachet cablu de extensie pentru curent, e doar cablul USB-C care duce de la laptop la transformator, iar acesta din urmă se introduce direct în priză, dar are și posibilitatea să fie conectat la un cablu de extensie care îți mai oferă 1-2 metri de libertate, mai ales în săli de conferință unde prizele sunt rare. Să vedem cum rezistă bateria în timp.

O să revin cu alte detalii pe măsură ce ne cunoaștem mai bine.

P.S. Mi-am cumpărat hub-ul acesta din aluminiu, asortat la culoare, de Crăciun, mi s-a părut mișto, dar primul n-a ajuns din USA și acum îl aștept  pe al doilea. Poate-și face milă Poșta Română și nu-l fură și pe ăsta.

P.P.S Ce-am scris despre Mac-ul vechi în prima zi și după trei ani de utilizare.

marți, 31 ianuarie 2017

Rostul paharelor cadou

Am o nedumerire: de ce e nevoie de seturile compuse din sticle de tărie și unul sau două pahare? Sunt tot mai frecvente și, bineînțeles, mai scumpe decât varianta sticlei singure. Cine le cumpără? Există așa mulți oameni care vor să aibe pahare disparate în bar (nici măcar primite moka)? E strategie de marketing, ca să-l faci pe om să ajungă la seturi de 6 pahare, eventual 8 dacă sparge două la beția indusă de golirea atâtor sticle?



Suntem sofisticați și rafinați când dăm un așa cadou? Se simte bine gazda ? Nae, ți-am adus un whisky să-l bem împreună, dar am venit și cu pahare curate, că știu că la tine e cam jeg - e social acceptabil? 






miercuri, 25 ianuarie 2017

Vulcanizare mobilă în Sibiu (și avantajele ei într-o duminică după amiaza)

Iarna-i grea, omătul mare, dacă îți surâd astrele și faci pană sub munte, la o cabană de pe Valea Porumbacului într-o duminică după-amiază (undeva mai sus de ”castelul de lut”) cam astea îți sunt opțiunile: te rogi să ai roată de rezervă, kit de depanare sau să fi venit cu mai multe mașini. 


Dacă n-ai rezervă (unele mașini, suprinzător, n-au) poți pune automobilul pe cric, demonta roata și ruga un prieten să te ducă să cauți vulcanizare. Vă zic ce-am pățit noi ca să nu mai pierdeți timpul și voi data viitoare:
- în Porumbacul de Jos și de Sus nu e vulcanicare nici în timpul săptămânii, d-apăi în weekend;
- în Avrig este un service auto lângă biserică, dar are program de lucru normal, deci era închis;
- în Bradu e ”decât” benzinărie;
- în giratoriul de la Veștem ar trebui să fie o vulcanizare non-stop, undeva pe partea opusă de Gazprom. În practică se vedea o tonetă cu un bec chior în față și nicio mișcare, așa că am continuat spre Sibiu;
- Sigemo, contrar miturilor urbane, nu e non-stop și nu e deschis pentru vulcanizare duminică la ora 18:30;
- noroc că știau proprietarii mașinii un băiat care și-a făcut o vulcanizare mobilă într-un bus și am mers la el, că oricum nu mai aveam unde să-l chemăm, ne-a reparat roata cu 20 de lei (cam cât ați fi dispuși să dați într-o situație de genul ăsta?)


Practic articolul ăsta e reclamă pentru Alexandru, super amabil, care ne-a ajutat fără mofturi și fără să profite de situație. Și-a pus afacerea pe picioare doar de câteva luni și cred că merită promovat. Nu doar că vine să vă depaneze, dar vă poate ajuta să schimbați și cauciucurile de iarnă cu cele de vară acasă, fără să le mai plimbați în mașină și să stați la cozi, ceea ce e ideal dacă aveți două mașini sau dacă vă organizați cu colegii de serviciu. 

Vulcanizare Mobilă Non-Stop Sibiu
0757 322 567

vineri, 13 ianuarie 2017

Lansare de album: I'm the Trip

Așa mică cum e șcena muzicală sibiană și tot produce surprize. Nu prin muzicieni noi, pentru că majoritatea componenților (dacă nu toți) de la I'm the Trip cântă și cu alte trupe și sunt cunoscuți în comunitate foarte bine, ci prin compoziții moderne, sunet cu cojones și versuri în engleză. Nouă piese, suficiente pentru un album de debut, lansat în decembrie, după câțiva ani de repetiții, schimbări de formulă și încercări de a-și contura identitatea. 


Tineri, dar deja experimentați muzicieni, nu mai au de mult trac pe scenă, au un sunet bun și un echipament tehnic care le susține talentul, au dus la capăt concertul de aseară de la Oldies Pub fără nicio problemă deși melodiile conțin suficiente distorsuri controlate și alte pasaje care, cred eu, pot să nu iasă așa bine în contextul unei cântări live.


Am apreciat și faptul că niciuna din piesele de pe album nu e de umplutură, ca să iasă numărul, precum și că se descurcă singuri cu toate aspectele auxiliare: coperta e realizată de unul dintre ei iar albumul se găsește pe toate site-urile și aplicațiile de streaming, de la Deezer la iTunes.

Mi-au plăcut și influențele/lick-urile de blues strecurate pe unde era loc, nu cântă doar cu power chords iar faptul că sunt doi chitariști le oferă flexibilitatea să realizeze un sunet bogat, cu multiple layer-e.

Piese de referință (primul și cel mai recent single) mai jos. Acesta e doar începutul, o să mai auzim de ei, aștept cu interes primul concert de 2 ore cu material propriu.

joi, 5 ianuarie 2017

Am fost la țară să-mi cumpăr pantofi

Dupa ultima ninsoare/deszăpezire a curții mi-am dat seama că o șosetă era fleașcă: crăpase de-a latul talpa unei ghete. 

Din obișnuință, experiențe anterioare și calitatea produselor, eu fac shopping la pantofi din două magazine în orașul ăsta: Otter pe Centru, unde mai des se întâmplă să nu aibe mărimea mea (44, nimic extrem) și Humanic la Mall. Întâi m-am dus la Otter, erau vreo 3 modele care îmi plăceau dar niciun 44 pe stoc. Magazin mic, sortimentație redusă la articole de sezon, chirie mare, 2-3 angajați pe tură; nu știu cum își acoperă cheltuielile și i-am întrebat asta. Mi-au recomandat să comand online, de pe site-ul lor. Mie-mi place să probez chestiile în care o să-mi bag picioarele următoarele două ierni, așa că m-am dus la Humanic. 

Din fericire era după Crăciun și concetățenii încă digerau sarmalele acasă, Șelimbărul era practicabil. Am găsit un model care să mă satisfacă, dar pentru că era pus la categoria Bestseller, am încercat un spirit de glumă cu vânzătoarea și am întrebat-o dacă a vândut multe perechi și e plin orașul de bocanci din ăștia. A replicat, serioasă: eh, or mai fi cumpărat și de pe sate.