Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

Muncă

IT, ERP, apps, magazin online

joi, 16 iunie 2016

Am tras cu armă de asalt doar cu buletinul

Ce poți să faci în Charlotte într-o zi de duminică? Să mergi la biserică, muzeul Nascar, într-o drumeție, la shopping sau să trăiești și tu visul american și să pui mâna pe o armă de foc. Așa că ne-am dus la unul din multele poligoane (indoor shooting range) din zonă, care se lăuda că are cel mai modern armament. 

Am ajuns la ora deschiderii, așa că am admirat câteva momente priveliștea downtown-ului:



Odată intrați, ne-am aflat direct în paradisul oricărui flăcău care a văzut filmele cu Rambo. Cum zicea colegul neamț, majoritatea pușcoacelor sunt mai ieftine decât iPad-urile. Muniția stătea pe raft la liber, ca la supermarket.






Ne-am dus la tejghea și unul din vânzători ne-a îndrumat înspre zona din spate, unde se afla poligonul. Ne-au pus în fața unor televizoare și am urmărit un instructaj de cinci minute despre manipularea în siguranță a armelor de foc. Chestii de bază: nu îndrepta arma spre nimeni, când pleci cu ea ține-o cu fanta de evacuare în sus, să se vadă că nu e glonț spre țeavă, dacă observi ceva dubios sau îți cade pistolul pe jos strigă ”halt fire”. Apoi ne-am trecut datele într-un formular electronic și am semnat waiver-ul (declarația prin care ei nu sunt responsabili dacă pățim ceva din prostia noastră). În continuare ne-a preluat un domn de la ghișeu, căruia i-am spus că suntem virgini în ce privește armele (niciunul din noi nu făcuse armata). Ne-a luat pașapoartele și ne-a arătat cum băgăm gloanțele și deblocăm siguranța pistolului, apoi ne-a invitat să ne alegem ce vrem noi de pe tejghea sau panoul din spate, care arăta așa:


Zona de închiriere și așteptare, în spatele sticlei antiglonț se vede poligonul
Am ales o cutie de 50 de cartușe de 9mm și un pistol Beretta, câte o țină de hârtie pentru fiecare, ni s-a asignat o pistă de tragere, ne-au dat ochelari și căști și am intrat în zona poligonului. Am montat una din ținte pe suportul mecanic și l-am trimis la o distanță decentă de 5 metri (se ducea la maxim 8 metri) apoi a venit momentul introducerii muniției în încărcător. Am băgat vreo 5 gloanțe, încărcătorul în pistol, am identificat siguranța și mi-am dat seama ce urmează să fac, așa că l-am chemat pe supraveghetor să-l întreb dacă e totul ok, nu cumva să comit o prostie și să-mi bubuie drăcia în figură. Era ok, am luat postura de tragere și am început să apăs pe trăgaci. Are o cursă mai lungă decât te-ai aștepta iar momentul când declanșezi prima dată e emoționant. Ce-i însă și mai emoționant e când vecinul de cabină te ia prin surprindere și trage cu o semi-automată de peste un metru lungime, proprietate personală, alimentată cu muniție mare, care te asurzește și prin căștile de protecție. Aproape să-mi cadă pistolul din mână. 

După câteva runde fiecare ne-am relaxat, am decis cu colegul să schimbăm arma. Puteam schimba de câte ori vrem, era înclus în preț. Ne-am luat un alt pistol, un XD-Mod2 subcompact, pentru că arăta cool. N-am tras prea mult cu el, că ni s-a făcut poftă de ceva mai mare, așa că colegul s-a întors cu o armă de asalt israeliană, Tavor TAR21, care folosea același tip de muniție. Având cătare cu punct roșu n-a fost prea greu să nimerim ținta. Menționez că e interzisă rafala, se trage doar foc cu foc.



Când am epuizat gloanțele deja se încinsese atmosfera, fiecare cabină era ocupată, se trăgea ca-n filmele cu război, mirosea intens a praf de pușcă ars și era o bubuială constantă, așa că ne-am uitat unul la altul și am exclamat: shotgun! După care m-am gândit că a doua zi am prezentare la client și nu e cazul să risc un umăr dislocat sau altă chestie născută din ignoranță, așa că am zis pas, data viitoare, a fost suficient pentru prima dată. Cam așa arăta podeaua:


Concluzii: sportul ăsta e o combinație de cocoșeală cu riscuri asumate, partial sub controlul tău, dar parțial necontrolabile. Când am intrat mi-am adus aminte de moartea acelui faimos lunetist american, omorât stupid într-un astfel de poligon de un fost coleg ce suferea de sindromul de stres post-traumatic. E drept, există un supraveghetor în zona de tragere, dar nu e înarmat. Ce poate să-ți facă dacă îl apucă pe careva amokul? Și eu am familie acasă... dar shotgun... și mitralieră! 

Prețuri: 80 de dolari în total pentru o oră de tragere pe o pistă de poligon (doi oameni), inclusiv 50 cartușe, mai multe ținte din hârtie și închirierea armelor. Prețuri pentru membri:


După incidentul din Orlando am citit că s-a bulucit lumea să cumpere fix arma atacatorului, au epuizat stocul de AR-15, iar aseară am primit mail de la ăștia că au băgat marfă, au iarăși acest model în stoc. Ciudați oameni, însă și mai ciudat e că în țara în care sunt interzise grădinile zoologice cu animale domestice pe care să pună mâna copiii, pentru că i-ar putea împunge (capre), e voie să-i iei la poligon, iar dacă au sub 12 ani e chiar gratis, ești încurajat să le bagi microbul de mici. Era un domn cu băiatul său, în jur de 10-12 ani, trăgeau amândoi cu ditamai pușca proprietate personală fără rețineri.

vineri, 3 iunie 2016

Satelit nou în aeroportul München

Sunt în drum spre Charlotte, într-o scurtă vizită de afaceri. De obicei călătoream spre SUA din Terminalul 2 al aeroportului din München, mai exact din capătul lui, zona H. Azi, pentru prima dată, am văzut o literă nouă pe gate: L. Au apărut și indicatoare noi, către zonele K și L. E vorba de noul satelit (denumirea oficială) al Terminalui 2.



Conceptul e nou pentru München, unde terminalele 1 și 2 sunt despărtițe de o curte interioară, ce putea fi străbătută pe jos: satelitul terminalului doi e accesibil doar pe sub pistă, cu ajutorului a două trenuri electrice, shuttle, ce fac ruta la fiecare minut.



Nu e foarte mare, dar e cochet:

În altă ordine de idei, Lufthansa s-a țigănit: nu mai exista clasa economy, simplă, ci basic și premium. M-am uitat de curiozitate cât costă un upgrade, doar pe unul din cele 4 segmente ale biletului (care a costat peste 1000 USD). După cum puteți vedea în poză, trecerea de la basic la premium, dar tot la bou-vagon-economy, îți aduce trei avantaje: loc mai mult pentru picioare, opțiuni de mâncare mai bune (cât de bune, habar n-am) și, țineti-vă bine, acces la lounge - dar îți plătești băuturile. Practic îți dă dreptul să te afli acolo, pentru modesta sumă de 275 USD.


joi, 2 iunie 2016

A fost sau n-a fost fugă de la locul accidentului?

Acum că v-am momit cu titlul, trebuie precizat că din punct de vedere legal, un accident fără victime se declară în 24 ore la Poliție.

Povestea: luni dimineața mă sună mama că a auzit un zgomot pe stradă, a ieșit în balcon și a văzut un domn care își inspecta mașina. L-a întrebat dacă s-a întâmplat ceva, acesta a ignorat-o, s-a urcat în mașină fără să zică nimic și a plecat. Îl știa din vedere ca fiind din cartier. A coborât să verifice mașina ei, ambele portiere dinspre stradă erau zgâriate.

Avem camere de supraghere.. iaca filmul.


Am ajuns acasă, m-am uitat la mașină, avea o zgârietură neagră pe portiera din față și unele mai fine, de tablă rasă, pe cea din spate. Am convenit că nu e mare lucru, nu vrem plata daunelor (așa e mama, miloasă), dar vrem să aflăm de ce a fost vecinul așa nesimțit și a tulit-o.

Din film se vede că omul e neperturbat, eu bănuiam că n-a auzit că a vorbit mama cu el și a plecat pur și simplu. Tot din film se vede că manevra mașinii e super dubioasă și nu e cel mai potrivit unghi pentru a stabili dacă el a ras mașina sau nu.


Dar dacă filmul e dubios, omul e și mai dubios. În trecut, cam prin studenție, am mai avut două interacțiuni cu el: o dată a încercat să ne mintă că are închiriată pentru tenis sala unde jucam baschet (avea aprobarea expirată, dar stătea cu degetul pe acea porțiune a foii) și altă dată a fost aproape să sară la bătaie la mine (detaliez altă dată, păstrez povestea de rezervă). Cu ocazia aceea am aflat unde stă, la 2 minute de noi, ne mai văzusem de multe ori pe stradă, știam că încă locuiește în cartier.

Mi-am salvat filmulețul din NVR, am tipărit o captură de ecran și m-am dus la el. N-a răspuns nimeni la poartă, i-am lăsat foaia în poștă (cu numărul meu de telefon) și am plecat. După câțiva metri dau de el, venea acasă. Întorc mașina, îl ajung în fața porții și-l întreb dacă cumva a lovit o mașină pe strada X. Zice că nu. Îi zic că nu vrem compensanție dar vrem să știm de ce n-a vorbit cu mama: spune că n-avea timp, se grăbea. Îl întreb de ce a coborât să se uite la mașina lui și zice că are voie să se uite la mașina lui când vrea el. Cu argumente din astea, atitudine țâfnoasă și istoricul lui deja mă săturasem, mai ales că vorbisem politicos cu el. Îi zic că atunci s-ar putea să-și facă timp pentru poliție. Ia ceva din casă, se urcă în mașină și pleacă, zicându-mi să fac ce vreau. În timpul cât a intrat în casă îi inspectez mașina, era plină de julituri, prea complicat de stabilit dacă el a fost, mai ales că urma era de element de protecție din plastic negru (bară sau ornament).

După ce pleacă, iese nevasta și mă întreabă despre ce a fost vorba. Îi explic, îi spun că n-am venit cu scandal, nu vreau bani de la ei ci doar să lămuresc o fază de căcat.

Peste alte 30 de minute începe să mă sune insistent. Eram într-o discuție îi dau reject. A cincea oară ies și întreb care-i urgența. Îmi zice, tot țâfnos, probabil rugat de soție să sune, că el n-a lovit mașina și că a mers la 2 metri distanță de ea. Îi replic că strada nu-i atât de lată și-l mai rog să-mi spună o dată de ce n-a vorbit cu mama. Același răspuns, se grăbea. Apoi îl întreb de ce a oprit, apucase să se gândească și zice că s-a uitat la roată. Se vede pe înregistrare că dă cu mâna peste tabla mașinii și mama confirmă acest lucru. 

Discuția se încheie într-o notă stridentă, îi explic ce părere am eu despre el, relativ politicos și fără înjurături, dar cu decibeli, și închid telefonul. Nu o să-mi prind mintea cu el, chiar dacă-i un nesimțit.

miercuri, 25 mai 2016

Babyproofing pentru dispozitive iOS

Fără a intra în dezbateri inutile despre rostul desenelor animate în viața copilului și dependența pe care o crează, atât vă zic: sunt momente când e nevoie ca poneiul să stea pe fundul lui și să tacă. 

Două exemple: 
  • urlatul în mașină (da, știu, alții dorm), ca tati să nu fie dat la știri drept exemplu de road rage și dadhole;
  • respectiv un zbor cu avionul, când ultimul lucru pe care-l vrei e să-ți deznozi odrasla din jucăriile hi-tech ale fiecărui pasager (căști, laptopuri, tablete, telefoane, iconițe cu Arsenie Boca și pixuri pentru sudoku).
Am investigat pentru voi (dar mai mult pentru mine) și soluția e simplă: ”decât” o tabletă cu iOS și-un video suficient de lung și captivant. N-ai nevoie de aplicații speciale. Să purcedem:
  • un iPad cât mai vechi, dar pe care să meargă iOS9 (analizați voi dacă funcțiile de mai jos există și pe alte SO-uri);
  • video-ul: recomandarea mea e ăsta,  magie pură pentru 75 de minute, aproape că uită să respire, prin comparație DuckTV e ca o jucărie din lemn pe lângă telecomandă. Să zicem că e educativ, învață limbi străine și cântecele noi, deși prin scopul exercițiului asta nu e important, se putea holba și la două cercuri negre pe fundal alb dacă asta o ținea sedată. Se poate da jos de pe YouTube cu Downie sau alt software de gen;
  • un player video. Poate fi cel inclus cu platforma, eu am instalat mai demult AVPlayerHD pentru delegații și îl folosesc pe acela;
  • setări în iOS, îngropate frumos de Apple: Settings - General - Accessiblity - categoria Learning  - se activează Guided Access și se setează o parolă;
  • după care se pornește aplicația video/filmul, se apasă de trei ori pe butonul dispozitivului și apar opțiunile: se pot dezactiva butoanele fizice, tastatura, interfața tactilă, etc. Până nu apeși iar de trei ori pe buton și bagi parola totul e blocat;
  • suplimentar, pentru site-uri web există chiar și funcția de a desena părțile de pe ecran care vor fi dezactivate, probabil pentru a nu putea închide jocurile online iar o altă funcție utilă este limita de timp (countdown).
N-am putut să fac capturi de ecran, sunt dezactivate combinațiile de taste în momentul setării opțiunilor, dar cred că e ușor de înțeles procesul.

Alte opțiuni, pentru copii și mai mari, se găsesc la Settings - General - Restrictions. Poți dezactiva (printre altele) instalarea și ștergerea aplicațiilor, descărcarea de filme sau muzică și restricționa ce site-uri web pot fi vizitate.



luni, 23 mai 2016

Cum am schimbat dramatic situația din Aeroportul Sibiu

Scriam pe 27 aprilie despre aeroportul Sibiu și penibilele automate de bilete de acolo. Cineva a reacționat:

După cum se poate vedea în poză am fost sceptic și-mi cer scuze, ei și-au dat silința, pentru că situația vineri, 20 mai, e mult mai bună:


A dispărut paharul de cafea, deci se poate! Revoluție! Bravo băieți și fete! Întotdeauna mi-am dorit să schimb lumea cu blogul ăsta și acum mi-a reușit.



vineri, 20 mai 2016

Început de banc: doi politiști într-un Polo

Veneam spre birou și am văzut un ditamai malacul, în uniformă de politist, cocârjat peste volanul unui Polo. Dacă gogoșar în borcan e metafora clasică pentru politist în punct de control trafic, pentru cazul ăsta metafora ar trebui să fie gogoșar în cutie de chibrituri. 

Polo nu doar mic, dar și cu motor de 1.2l cu 90 CP. Spunea cineva că pe termen lung o să ne distrăm cot la cot cu politiștii, din banii noștri bineînțeles - sunt motoare foarte puțin fiabile. Aș vrea să văd o urmărire pe autostradă, în care vitejii noștri blochează calea infractorului. Pui două polo de-a latul, mai rămâne o bandă liberă.

Iar un coleg povestea cazul politiștilor germani care se plâng de BMW-urile lor Seria 3 și lipsa de spațiu: n-au loc în portbagaj pentru tot echipamentul și o parte din el e amplasat în interiorul mașinii, așa că dacă transportă pe cineva trebuie să pună un coleg lângă, atent ca respectivul pasager să nu pună mâna unde nu trebuie.

Ai noștri, săracii, n-au probleme că nu le încape casca și vesta antiglonț în portbagaj și mitraliera în portieră, ei nu încap cum trebuie nici în costum de baie și chipiu în mașină. S-ar putea să vedem în curând polo-uri de poliție dotate cu tulă (ăsta-i un cuvânt gen adidas, vine de la marca Thule, sunt cutiile alea care se pun pe mașină când pleci în concediu cu jumătate de casă după tine).

Capotă, portbagaj din plastic și girofar deasupra. Aș vrea să văd asta.

Am auzit că următoarea comandă o să fie pentru VW up! sau Lupo second-hand că deja e prea mult lux în poliție.

Poza asta e atât de mișto pentru o poză de presă încăt mi-am permis să o ciordesc (doar vorbim de poliție) fără permisiune, iar titlul articolului din care face parte e demențial, oscilează între click-bait, mândrie, tâmpenie și umor absolut: ”VITEZOMANII Galațiului, URMĂRIȚI cu mașini germane. Poliția Rutieră a primit o brumă de DOTĂRI noi”.

(C) http://www.viata-libera.ro

miercuri, 18 mai 2016

My fucking Sibiu în an electoral

Am avut ocazia să aduc mai mulți străini de la aeroport în centru în ultima vreme și, dacă te gândeai că Sibiul e un oraș frumos, drumul ăsta îți schimbă optica destul de repede, suntem o mare mahala prăfuită.

Șoseaua Alba Iulia în Turnișor e un dezastru atât urbanistic cât și de întreținere: în timp ce încerci să nu iei toate capacele de canal denivelate remarci blocuri înghesuite la stradă, pestrițe, prăfuite, unele abandonate în faza de construcție. 

Apoi treci prin noua zonă Kaufland care arată decent, doar pentru a da de o zonă rușinoasă pentru centrul nostru: strada Dealului între Șaguna și Banatului.  90% din casele de pe Șaguna n-au văzut vopsea nouă în ultimii 25 de ani. Casa de pe colț, unde a fost odată Data Pro e o ruină iar câteva clădiri mai încolo e o clădire ce a ars recent, dar nu atât de recent încât să nu se poată interveni asupra ei. Cine știe, poate cineva vrea să tragă un bloc și acolo și avea nevoie de un pretext pentru demolare.


Când intri pe strada Banatului, cu arborii ei mari și înverziți, deja arată alffel, te și miri cum de au scăpat netăiați. Încă.

Tot ca o contribuție la modernizarea orașului, pe Dealului și pe Șaguna au apărut în weekend două șanțuri transversale. Operă artistică, umplută cu griblură, deci nori de praf și motiv pentru șoferi să meargă încet.

În dimineața asta am constatat că șanțul de pe Șaguna era golit de pietriș și-și dezvăluia adâncimea impresionantă, motiv pentru a apărea cozile astea interminabile, ceva ce eu n-am mai văzut la ora 8:30 când de obicei zburzi prin zonă. Nu știu dacă s-a golit șanțul acela singur, din cauza traficului sau aceiași idioți care l-au umplut cu griblură vor să-l asfalteze, însă ăsta nu e nici lucru bine făcut, nici bine planificat.