Tribul CSU

Articol apărut în numărul 150 al revistei CSU Fans, ediție aniversară și retrospectivă. 

Păstrez în memorie câteva amintiri clare din interacțiunea cu baschetul: momentul în care profa’ de sport a avut inspirația să ne dea și un alt tip de minge decât cea de fotbal, în clasa a 7-a; meciurile Sibiului, din “Aprozar”, transmise de Antena 1 sâmbăta dimineața; excursia de câteva zile în creierul munților, în care singura informație pe care am cerut-o de acasă când am prins un telefon fix a fost dacă am ieșit campioni (titlul al 2-lea); inaugurarea Sălii Transilvania, apoi meciul de retragere al lui Benny Pelger; primul streetball CSUFans și cel în care ne-a arbitrat Toci; recordul 72 ore de baschet; efuziunea perioadei Schomers și, peste toate, scandările întregii săli, care ridicau părul pe ceafă și muiau genunchii adversarilor: CSU! CSU! CSU!

În Sectorul A am trăit singurele momente când am simțit că fac parte dintr-un trib, toate diferențele de vârstă, educație, poziție socială s-au estompat – probabil am dat singurul Prefect care țopăia agitând fularul în spatele coșului gazdelor, încercând să distragă atenția echipei adverse.

Chiar dacă anii 2000 n-au adus un nou titlu la Sibiu, mă bucur că am făcut parte din comunitatea creată în jurul forumului csufans.ro, că a apărut această revistă și toate celelalte activități de promovare a baschetului și fair-play-ului în sport, că am cunoscut o mulțime de oameni faini din diverse cercuri, pe care altfel n-aveam cum să-I întâlnesc, și că de câte ori calc în sala Transilvania dau de prieteni vechi.


Atmosfera de la meciurile cu miză nu poate fi descrisă și îmi doresc să mai avem parte de ea și în anii ce au să vină, ca să poată înțelege și copiii noștri spiritul CSU și să nu ne creadă niște nostalgici care folosesc cuvinte mari.