Am decalat postarea în așteptarea pozelor oficiale, dar azi-mâine face fină-mea un an și nu mai e de actualitate subiectul. Unii dintre voi știu că sâmbătă am fost naș la botezul Raisei, mai cunoscută pe blog ca Riri, drăguțica aceia căreia i-am publicat poza ”cu mine în brațe” luna trecută. Exista deja o nașă și mai rămânea problema alegerii unui naș, poate știți că după o anumită vârstă e mai greu să găsești prieteni necăsătoriți. Așa că hop și eu în schemă, cum era să-mi refuz cei mai vechi prieteni pe care îi am. Dar am întrebat de două ori: sunteți siguri că vreți așa un naș? Au vrut.
Următoarea mea întrebare, către nimeni, a fost: trebuie să știu vals? N-a trebuit. În schimb am auzit mai multe păreri că ar trebui să știu Crezul și oscilam între panică, pentru că mie nu-mi place să vorbesc în public, și încrederea că dacă îl știe Becali îl pot învăța și eu. M-am mai uitat și pe un forum ortodox și m-am stresat puțin, dar era prea târziu ca să mai cer păreri. A doua zi m-am înființat la lucru la departamentul ”tați de fete”, am trei colegi care au produs șase fete așa că trebuiau să știe ce se întâmplă la botez. M-au liniștit, nașa e baza, mai ales dacă e fetiță, nașul e pur decorativ. Așa că m-am calmat.
Vine ziua de sâmbătă, ne prezentăm la biserică, începe slujba, bifăm toate cuvintele cheie gen ”mă lepăd de Satana” și ”mă împreunez cu Dumnezeu”. Crezul l-a citit nașa, din carte, eu eram atent doar să știu unde a ajuns, dacă cumva leșină să știu de unde să preiau. N-a leșinat. Înainte de cele trei ture în jurul altarului eram un pic confuz dacă eu merg în față sau părintele, dar ne-am înțeles în urma unui mic dialog. Dar cam cât de iute să merg? Că după doi pași deja terminasem jumătate de tură, mi-am amintit că eu de obice gonesc și am lăsat-o mai încet, nici nu mă putea uita înapoi să văd pe unde e alaiul.
La final stătea nașul ca prostul cu lumânarea aprinsă în brațe, nu-mi spunea nimeni că o pot stinge și nu mă înduram să fac asta, dacă atrăgeam 2000 de ani de ghinion finuței? Poți să știi ce ritual încalci și se crizează babele? Dar tot era s-o comit: am plecat după preot în partea din spate a altarului (despărțită de paravan de restul bisericii, nu știu cum se numește) și din cele trei uși am ales-o taman pe cea din mijloc, pe unde a intrat și popa. Aud brusc un „nuuuu!!! pe acolo intră doar sfântul părinte” de la cantor și încă un cuvios, așa că mă repliez și accesez zona privată printr-o ușiță mai mică, așa ca pentru muritorii de rând.
Masa și dansul n-au avut evenimente speciale, la un moment dat am vrut să fur noua creștină dar am zis că nu se cade ca tocmai nașul să facă așa ceva. De abia aștept să crească Riri mare și să înceapă să pună întrebări. Ce ziceți de ”mamaaaa, o zis nașu că nu există Moș Crăciun/iepurașul/barza/zâna măseluță!”. Când face 18 ani mergem la Oldies.
Postări
