Cum te bagă 8 martie în faliment

Zicea ieri un prieten că lucrează într-o ditamai încăperea, practic un etaj întreg, are 27 de colege şi nu le ştie la fiecare numele încă. Cu mărţişoarele s-a scos cum s-a scos, dar de 8 martie vine tura a doua. Ce flori trebuie să le cumpere ca să nu-l conste foarte mult "gestul simbolic?" Că să le prindă la baie nu-i o soluţie, păpădiile n-au apărut încă...

Citește în continuare

To ubix with love

Nu ştiu prea multe despre site-ul ubix.ro, dar îmi aduce constant cititori pe blog, din cauza postului ăsta:

http://gastronomie.ubix.ro/detalii/caietul

Devine un clasic, alături de cele despre Nesspreso, ţeapa cu First Choice şi poze Oldies, care-s aproape zilnic la căutări. Ăsta măcar merită...

Citește în continuare

Songs to remember

În cinstea serilor de cafe jazz din oraşul ăsta, The Dave Brubeck Quartet - Take Five, prima piesă de jazz cu vânzări de 1 milion de dolari:

Citește în continuare

În tabără la Geoagiu

Citind postul lui Groparu de ieri mi-am adus aminte de cea mai infectă tabără în care am fost. La Geoagiu. Sat, nu Băi. Băi la Băi, dormit în Sat, în internatul liceului agricol de acolo. Fetele şi profesorii în clădirea principală, noi, raiul pe pământ, într-o anexă cu paturi suprapuse, aflată la sute de metri de clădirea principală. Latrina, normal, afară. În ea am găsit un artex şi după ce s-au chinuit băieţii să-l scoată au aflat şi de ce ajunsese acolo - era spart.

Dar nu despre asta vroiam să povestesc. Mizeria asta de imitaţie de cameră n-avea cheie sau lacăt la usă. Adică îţi lăsai toate bunurile acolo şi plecai la baie cu autobuzul. Veneai seara şi vedeai dacă mai ai tricou şi pentru a doua zi. Aşa că am pus bani şi am mers la magazinul sătesc, am cumpărat un lacăt anemic cu două chei şi... în două zile le-am pierdut. Ambele. N-am mai putut intra în cameră aşa că am plecat lelea prin sat să cerşim o şurubelniţă în cruce ca să scoatem grilajul sau să demontăm colţarul de metal în care era prins lacătului. Asta a şi fost soluţia finală, când plecam la baie înşurubam la loc holtzşurubul care ţinea urechea lacătului în tocul uşii. Cred că l-am şi lăsat frumos montat când am plecat acasă, să se chinuie şi alţii după noi.

Ăsta a fost singurul loc în care am făcut foame. Fiind porţii mici la cantină, mâncare proastă, lihniţi de foame după o zi de baie, mergeam la magazinul alimentar şi nu găseam decât compot. Rafturi lungi, goale, cu câte un borcan din loc în loc: compot sau murături, nu mai ştiu exact, dar oricum ceva ce n-am fi dat nici la câini. Nici măcar biscuiţi. Frustrant. Să ai bani şi să n-ai ce cumpăra. Eram pe clasa a V-a şi cred că aia a fost cea mai mare problemă a mea cu comunismul.

De câte ori trec prin satul ăla în drum spre Geoagiu Băi trag câte o înjurătură în dreptul liceului. E pe dreapta, nu-l puteţi rata. Anexa unde am strat e o casă mică, cu două camera, chiar la stradă.

Citește în continuare

Gaiţele

Duminică seara am văzut o nouă piesă de teatru la TNRS. Nouă doar pentru mine, ea se joacă de ceva vreme însă programul meu de culturalizare intensivă a început doar anul acesta. Comedie, comedie, dar la fiecare cinci minute i-am mulţumit lui Dumnezeu că n-am asemenea specimene în familie. De fapt nu e comedie şi nu înţeleg de ce trebuia Kiriţescu să o omoare chiar pe Margareta/Diana Fufezan :)) Nu putea să moară o babă, eventual două, ca să iasă la număr? De ce atâta cruzime? 

Din distribuţie o remarc pe Dana Maria Lăzărescu; tripleta de actriţe dragi mie: Diana, Ofelia şi Codruţa; rolul savuros făcut de Fraulein, replicile stâlcite şi mixul de germană şi română mi s-au părut întotdeauna amuzante la culme; calmul lui Adrian Neacşu, singurul care nu are un rol isteric şi pe simpaticul domn Vecsei. 

Câteva impresii despre public, despre piesă nu-mi permit să zic mai mult decât că mi-a plăcut. N-am înţeles ce-a fost în capul dirigintei care a venit cu clasa la teatru, mai ales că erau bobocei, până într-a 8-a. Pe lângă că n-au înţeles nimic, au şi vorbit tot timpul, din păcate stăteam la două rânduri depărtare, altfel unii din ei mergeau acasă cu numărul scaunului din faţă imprimat pe frunte. Glumesc, bineînţeles. Noroc cu pauza, majoritatea dintre ei plecând la desene animate sau jocuri pe internet. La polul opus, o doamnă în vârstă care nu ştia să-şi închidă mobilul iar cineva o căuta insistent. Trist e că nici cei cu care era nu ştiau să-i închidă mobilul. Ca să ne luăm şi de  vârsta a doua, dacă ştiţi că soţul dvs e un ţăran, nu-l chemaţi la teatru, mai bine mergeţi cu o prietenă - "bă, ce plămâni are aia" nu cadrează cu decorul.

http://sibfest.ro/Gaitele.aspx

Citește în continuare

CASCOfonie

Că ăştia de la asigurări sunt nişte mari şmecheri ştiam, dar că nu există nici unii pe piaţă care să ofere un serviciu care să nu ţepuiască clientul nu credeam. De două zile îmi frec brokerul de asigurări, adică pe amicul Teo, să-mi găsească o ofertă de CASCO pe placul meu: adică să n-aibe franşiză la furt, să nu coste cât un rinichi şi să fie exact pe valoarea reală a maşinii, nu la o sumă stabilită arbitrar de programul lor - poate aţi observat că totdeauna, criză sau nu, maşina voastră costă mai puţin la asigurări decât în piaţă. Un lucru e cert: ca să găseşti variant optimă ai nevoie de broker, altfel îţi pierzi timpul pe drumuri. Alt lucru e cert: asiguratorii încearcă să şunteze până şi brokerii, unele oferte se pare că sunt disponibile doar la agenţii firmelor. Ca totul să fie şi mai distractiv, CASCO extern e condiţionat de a avea RCA-ul la aceeaşi firmă.

Am ajuns la concluzia că ce câştig într-o parte pierd în alta. 

- dacă oferta n-are franşiză la furt total, atunci sigur valoarea maşinii e mai mică decât cea reală;

- dacă valoarea e cea reală, atunci are limitare la opţionalele furate (despăgubesc doar 450 EUR pe an) - ceea ce poate fi prea puţin dacă distrugi bara spate cu senzorii de parcare sau un far bi-xenon;

- dacă n-ai franşiză la incidente atunci precis RCA-ul e cu 50% mai scump ca la concurenţă;

- dacă ai un pachet super atractiv pentru RCA şi CASCO atunci sigur valoarea maşinii nu e stabilită în euro ci în lei - riscă-te şi roagă-te să nu pice leul;

- dacă e totul super frumos sigur reparaţiile se fac doar la service-ul lui nea Fane, vărul inspectorului de daune;

- dacă n-ai băscuţă musai să faci şi-o asigurare de locuinţă.

Nu mă înţelegeţi greşit, există şi părţi bune, de mare valoare: primeşti un calendar de birou, o hartă rutieră a Senegalului, o umbrelă roşie, o mapă sau o agendă delux, din imitaţie de piele artificială.

Sunt curios cât mai durează până inventează şi ăştia asigurările cu ratele în franci elveţieni şi despăgubire în funcţie de EURIBOR.

Citește în continuare

Mi-am făcut cont pe Facebook

Că tot e întâi martie, cadou pentru toate femeile amatoare de frumos:

http://www.facebook.com/profile.php?id=100001321712156

Ne împrietenim?

PS. Nu comentaţi până nu intraţi pe link, da?

Citește în continuare