Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

vineri, 6 septembrie 2013

Palatul papal din Avignon

Datorită situației politice și a unor papi francezi, Curtea Papală s-a mutat la Avignon între anii 1309 și 1378. Au fost șapte papi în această perioadă iar palatul construit de ei este una din cele mai mari și mai impozante clădiri gotice medievale, creat pentru a arăta lumii puterea celor care-l locuiesc.


Palatul este compus practic din două părți, cea veche și cea nouă, a fost extins și transformat de-a lungul timpului. Până la Revoluția Franceză a rămas în posesia papalității, dar s-a degradat treptat, apoi a fost confiscat și transformat în baracă militară și închisoare. Bineînțeles, cu această ocazie n-a mai rămas aproape nimic din decorul original. Din 1906 a fost transformat în muzeu.

Vă prezint câteva fotografii cu cele mai interesante părți. Curțile interioare, cea mare fiind transformată în scenă cu ocazia festivalului de teatru:



În colțurile vistieriei sunt gropi secrete, în care erau ascunși banii și aurul:


Sala în care papa ținea întânirile private:


Marea sală de ospețe. Observați că în peretele din spate se vede o boltă cam până la mijlocul zidului. Cu ocazia conclavului (care alegea noul papă) acea bucată era dărâmată iar această încăpere și cele două adiacente erau unite și izolate de exterior până la încheierea procesului de selecție.


Bucătăria alăturată camerei de ospețe are tavanul țuguiat, datorită modului în care se gătea în acea perioadă atunci când erau mulți invitați: se făcea focul în mijloc, iar pe exteriorul lui, pe un schelet metalic piramidal, era pusă carnea la prăjit.


Pietre funerare și alte relicve:


Marea capelă, locul unde se țineau slujbele:


Balconul în care ieșea Sfântul Părinte pentru a saluta credincioșii strânși în curtea interioară:


Sala unde se judecau cauzele aduse în atenția papei:


joi, 5 septembrie 2013

În spatele fiecărui profil de fotomodel de pe FB

... se ascunde un gras în chiloți și maieu. E doar teoria mea, nu trebuie să mă credeți pe cuvânt.

Am învățat, din experiența personală și de la alții, că nu-i sănătos să accepți prietenia necunoscuților. Așa cum nu-i lași în casă și nu primești bomboane de la străini, nici pe contul personal n-au ce căuta. Poate duce de la spam și furtul pozelor până la chestii mai grave, despre care nu scriu ca să nu dau idei binevoitorilor.

Există două categorii de poze de profil pe Facebook care nu te ajută când vrei să-ți faci prieteni. Una e cea cu imagini cu oameni, obiecte sau animale la care proprietarul contului ține mult, gen poza cu pruncul, cățelul preferat sau mașina tocmai cumpărată. Cealaltă e cu poze furate de pe net, de obicei peisaje romantice sau femei frumoase.

Bineînțeles, chiar și cu poza corespunzătoare, un cont poate fi fals, dar de obicei detectezi asta repede. Daca e cineva cu profil care intră în prima categorie mă mai chinui să-l identific, cei din a doua categorie, cu poze furate, primesc refuz din start. Regula e foarte simplă: dacă nu te oprește lumea pe stradă să-ți ceară autograf, șansele să-ți ceară prietenia o domnișoară pe care nu o cunoști, cu portofoliu foto profesionist, sunt infime. Nu-și pierd ele timpul cu din astea.

Metoda de detectat slinoșii e simplă: încearcă să se împrietenească cu toată lumea din lista ta de prieteni, crezând că dacă aveți prieteni comuni îi accepți mai ușor. Unii din prieteni îi acceptă, dar e ușor să-i detectezi pe neaveniți. De exemplu, dacă nu lucrează cu tine n-au de unde să cunoască și colegii din Germania și prietenii din alte cercuri din Sibiu. Alternativ, o căutare pe Google după poza de profil arată că imaginea e furată. Intrați pe site-ul Google, alegeți Images, dați click pe iconița cu aparatul foto de lângă bara de căutare (search by images), încărcați imaginea de profil a necunoscutului și Google o să vă returneze o listă de imagini similare.

Exemplu, cineva care se chinue de ceva timp să ne împrietenim, deși am tot refuzat. Azi a primit și block. Nu e singurul caz, se întâmplă destul de des. 


Poza e furată și decupată de pe net, o puteți găsi aici sau pe alte site-uri similare.


miercuri, 4 septembrie 2013

Diferența între viza de scurtă și lungă ședere

Probabil nu știți și nici nu vă interesează, dar vă zic eu diferența între cele două tipuri de vize de ședere valabile pe teritoriul României, așa cum reiese ea de pe site-ul MAE:

  • Viza de scurtă şedere (simbol C): permite intrarea şi şederea pe teritoriul României pentru o perioadă care să nu depăşească 90 de zile;
  • Viza de lungă şedere (simbol D): permite intrarea şi şederea pe teritoriul României pentru o perioadă care nu depăşeşte 90 de zile.
Ușor confuz în acest punct? V-ați fi așteptat ca viza de lungă durată să permită o ședere extinsă comparativ cu cea de scurtă durată? Căutați un expert lingvist care să vă spună diferența dintre ”care să nu depășească” și ”care nu depășește”? Nu vă bateți capul. După cârnațul de activități permise în cele două cazuri, care poate fi foarte bine sintetizat prin întrebarea americană ”business/family or pleasure?”, apare și diferența: 

Potrivit reglementărilor naţionale în vigoare, dreptul de şedere al posesorului unei vize de scurtă şedere nu poate fi prelungit. 

Cam ridicol și anacronic. Americanii, la care chiar se înghesuie lumea, dau viza pe 10 ani.


Cererile de prelungire a dreptului de şedere temporară se depun personal de către solicitanţi, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care li s-a aprobat şederea, la formaţiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrări din zona de reşedinţă.

Să tot faci afaceri în Românica.

marți, 3 septembrie 2013

Prin Sibielul meu

Din scurta poveste a turei #prinSibiumeu am omis seara de sâmbătă, de la Sibiel, merita un post separat. Organizatorii ne-au pregătit o surpriză haioasă: am participat la recrearea unei nunți tradiționale. Nu de pe margine, ci ca participanți, iar complicii au fost de seamă. 

Dar să o luăm cronologic: cum stăteam noi (cu Sorin și Toma) la o bere, în curtea pensiunii la care am fost cazați, așteptând să se strângă gașca, ne trezim cu un alai în straie de sărbătoare în bătătură. Mulți localnici, dar fercheș și mândru între ei, să nu ne credem ochilor, taman Gaben, condus de ”părinții” Tudor și Diana. Fetele au primit coronițe de flori, băieții pălărie, cântăreții au pornit muzica, dansatorii au făcut ce știu mai bine, vornicul m-a făcut să-mi pară rău că nu l-am cunoscut înainte de nunta noastră, atât de bun era, iar la final toți am închinat un pahar în cinstea mirilor.


Știu, mă ajută și fața
Apoi tot alaiul s-a deplasat la cea de-a doua pensiune, de unde am luat nașii: primarul orașului Săliște cu soția! După încă un moment artistic ne-am îndreptat spre ce-a de-a treia pensiune de unde am luat mireasa și ”socrii mici”: Andreea și Cosmin. Gaben și vornicul au avut un schimb de replici savuroase, nu exista mire mai potrivit. 

(C) Dragoș Asaftei
(C) Dragoș Asaftei
Tinerii însurăței și nașii s-au urcat în caleașcă, însoțiți de călăreți și alai au purces spre biserică. În acest punct mă întrebam cât de departe poate merge gluma, se strânseseră destui gură-cască pe uliță, chiar o să facă popa o slujbă de cununie? A urmat însă un moment de bun simț: preotul a făcut doar o slujbă simplă și simbolică, iar apoi ne-a povestit despre biserică, colecția de icoane și tradițiile locului.

(C) Dragoș Asaftei
(C) Dragoș Asaftei
În încheierea programului artistic ne-am încins la o petrecere la care am râs mult și care s-a terminat, pentru unii, la ora 4 dimineața.

(C) Dragoș Asaftei
O mențiune specială merită Andreea Ciortea și Cosmin Chindriș, cei care au pus în practică ideea acestei nunți și au mobilizat întreaga comunitate, s-au zbătut și au făcut rost de la Muzeul Astra până și de costumele populare care le lipseau. Alături de ei, oamenii din Sibiel au dovedit că sunt niște gazde perfecte, primitoare, glumețe și cu mult bun simț. Felicitări organizatorilor!

P.S. Am impresia că Diana și-a intrat în rol suficient încât să-l sune pe Gaben în fiecare seară să vadă dacă s-a spălat pe dinți.

iTunes Festival 2013

Apple iTunes Festival 2013 a început de două zile în Londra, iar line-up-ul este interesant și variat: Kings of Leon, Elton John, Ludovico Einaudi, John Legend, Katy Perry, Lady Gaga, Sigur Ros, The Lumineers și alții. În fiecare seară din septembrie cântă unul sau doi artiști.


Este transmis gratuit pe internet, dar aveți nevoie de iTunes, un dispozitiv iOS sau de AppleTV. Concertele sunt disponibile atât live cât și înregistrate, cam până la sfârșitul lui octombrie. Apoi se pot cumpăra din iTunes. Înregistrarea unui show apare în meniu în aproximativ 24-48 de ore.

Nu vă așteptați la megaproducții, The Roundhouse este o clădire micuță iar concertele au un aer intim, care s-a potrivit de minune cu ce cântă Sigur Ros, de exemplu. Pink, pe de altă parte, anul trecut, n-a fost chiar în formă.



luni, 2 septembrie 2013

Roșia și eu

N-am nicio părere despre proiectul Roșia Montană, mă depășește subiectul. Îi respect pe cei care protestează, e bine că își apără opiniile, îi înțeleg și pe cei care mor de foame și ar lucra ceva. Pe lângă bullshit-ul spus de ambele părți, aș vrea să știu dacă s-a făcut ceva pentru localnici - cei care o să piardă, în oricare din cele două scenarii posibile. Au trecut suficienți ani (10?) în care cei care se opun proiectului puteau să-i ajute cu documentația pentru finanțarea unor pensiuni turistice sau orice altceva dezmorțea zona. Ar fi fost unealta cea mai bună ca să-i câștige de partea lor. Poate s-a încercat, n-am citit însă nimic despre asta.

La câtă manipulare este, nici nu vreau să trag o concluzie, deși toată lumea se înghesuie să posteze ”informații” pe Facebook. Poate sunt adevărate, poate nu, n-am de unde să știu; nici cei care le share-uiesc nu cred că pot băga mâna în foc pentru ele.


Am tras însă o mică concluzie despre cele două tabere pe baza faimosului filmuleț în care doamna Sanda Lungu înjură birjărește: 
  • dacă ești de partea RMGC, ar fi bine să te comporți, pe cât posibil, ca-n reclama în care ai jucat, adică decent și fără ambiții de țață, ca să nu zică lumea că o susții doar pentru că te-au plătit;
  • dacă ești contra RMGC și știi că lumea spune despre tabăra ta că e o adunătură de hipsteri, o fătucă cu pălărie de paie nu e cel mai indicat reporter de teren. Nu-ți conferă deloc credibilitate.

duminică, 1 septembrie 2013

Locuri frumoase din județ #prinSibiulmeu

Ediția actuală a programului de promovare a Sibiului a fost o combinație a două evenimente: în primele zile invitații au fost duși într-un tur al orașului și la o cină alături de calfele călătoare (#prinSibiulmeu), iar începând de vineri s-au deplasat prin județ pentru a observa multiculturalitatea zonei, într-o variantă inedită a concursului Tag the Flag. Despre meșteșugarii și comunitățile de armeni, romi sau sași întâlnite va trebui să citiți la ei pe bloguri pentru că eu m-am alăturat grupului doar sâmbătă la amiază, la Biertan, însă părerea generală a fost că organizatorii au făcut treabă bună și le-au arătat lucruri interesante.

Despre biserica fortificată de la Biertan nu cred că trebuie să vă spun multe, e bine-cunoscută, așa că pun doar două poze:



Următoarea oprire a fost la Copșa Mică, fost cel mai poluat oraș al Europei, unde primarul ne-a explicat ce dorește să facă în Târnăvioara, ex-sat, actualmente cartier. E vorba de restaurarea celor douăzeci de case pe care le deține Primăria și readucerea lor la forma de acum 100-150 de ani, sperându-se ca locuitorii să urmeze apoi exemplul iar zona să devină o mică bijuterie rurală. Proiectul este în faza incipientă, se urmărește accesarea unor fonduri de reconversie profesională, pentru ca șomerii din regiune să învețe meserii tradiționale și să ajute la renovarea caselor. Sunt șanșe de izbândă, Târnăvioara este relativ izolată de Copșa, iar casele sunt în mare parte nemodificate, trebuie doar renovate. La bază, localitatea a fost una de sași, apoi s-au stabilit români iar sașii le-au construit o bierică, în arhitectura tradițională ortodoxă. În anii 1960 ajunge acolo și o comunitate de romi, rezultând într-o stradă săsească, una românească și una țigănească. Sunt convins că o să vedeți pe alte bloguri niște poze foarte drăguțe cu copii jucându-se sfioși pe trotuare.



Exemplu de casă ce urmează a fi renovată 

Seara de sâmbătă am petrecut-o la Sibiel, dar despre evenimentele de acolo voi scrie un post separat. Duminică am plecat la Avrig, am vizitat grădinile Palatului de vară Brukenthal, iar primarul localității ne-a explicat strategia de turism sustenabil pe care dorește să o implementeze - cuprinsă în proiectul Culttour. Poate nu știați, dar grădinile au fost refăcute, e un loc ideal pentru a merge la o cafea și o plimbare într-o după-amiază însorită de weekend.




În orangeria palatului are loc o expoziție de artă brută, Laurențiu Dimișcă, pictorul al cărui lucrări sunt expuse, ne-a povestit despre acest tip de creații, cunoscut și sub denumirea outsider art - în principiu este vorba de artă alternativă, creată în penitenciare, spitale de boli mintale sau copii.


Îmi pare rău că n-am putut participa și la turul de vineri, au fost câteva locuri interesante în care n-am călcat niciodată, aflate la granița dinspre Mureș a județului. O să citesc și eu despre ele la ceilalți invitați. Postul următor o să fie despre seara legendară de la Sibiel, am păstrat ce-a fost mai haios pentru ultima parte.