Howdy! Recomand niște muzică interesantă

Ce-i mai fain din ce mi-a sugerat iTunes Radio bazându-se pe Mumford&Sons. Nu foarte noi (2009-2012), dar bune și cu stiluri diferite:

Citește în continuare

Robin and the Backstabbers - live@Oldies Pub

La pomul lăudat să nu te duci cu sacul, iar la concertul mult așteptat să mergi cu așteptări coborâte preventiv. Sau, mai îndulcit un pic: formație simpatică + sunetist afon + public tânăr = love, party și atmosferă faină. Păcat de domnul de la butoane, că nu le nimerea nicicum, atâtea indicații transmise de pe scenă către pupitru mai rar. Prea mult bass în monitoare, prea multe înalte, prea puțină voce. Plus microfonie. Dar asta nu i-a împiedicat pe mulți să se simtă bine, așa cum se poate vedea în înregistrările de mai jos. S-au cântat și piese noi, vreo patru pe care nu le știam, iar hiturile au venit, cum era și normal, la final, când s-a mai adjustat și sunetul. Din păcate am ratat începutul la Spnzrtr, a avut piesa un intro schimbat.

Culmea, la Pinholes, în deschidere, s-au auzit mai bine, a făcut altcineva sunetul. Băieții promit, o să mai auzim de ei - de fapt, dacă ar fi avut un cd de vânzare la intrare, l-aș fi cumpărat.

Citește în continuare

Ne vedem la concert Robin and the Backstabbers deseară?

I-am ratat pe cei de la RATB de fiecare dată când au concertat în Sibiu. Din motive obiective. Deseară mi-am propus să nu mai scap ocazia, chiar vreau să aud cum sună live, pentru că le-am ascultat intens (nevastă-mea nu mai poate să audă versul cu treij' de ani pentru omor) în ultimul an albumul de debut  - devenit unul dintre preferatele mele.

Vă puteți face încălzirea cu asta:

În deschidere cântă trupa Pinholes - indie/alternativ ieșean care sună foarte bine:

Săptămâna viitoare urmează Toulouse Lautrec. În Oldies Pub, bineînțeles.

Citește în continuare

Pe scena medicală sibiană s-a închis cercul

Până de curând, singurul aparat cu rezonanță magnetică din Sibiu era la Spitalul Militar, cu care Spitalul Județean avea încheiat un protocol de colaborare. La începutul anului, în presa locală au apărut articole în care directorii spitalului județean ziceau:

Pentru 2013, pentru a menține actualul grad de clasificare a spitalului suntem obligați să intrăm în posesia unui aparat de rezonanță magnetică nucleară

Un alt detaliu din ce-am citit acolo:

În cazul comodatului, ar trebui găsit un proprietar de RMN, care să amplaseze un astfel de aparat în spațiile Spitalului Județean, aparat pentru care să fie încheiat un contract de comodat.

De curând spitalul privat Polisano a achiziționat un ”RMN ultraperformant și unic în țară”, lăudat în toată presa locală, din care rețin paragraful:

examinările se pot face în regim de Casa de Asigurări

Acest RMN este amplasat în Centrul de Imagistică Polisano, de pe strada Izvorului, adică gard în gard cu Spitalul Județean, pe un teren pus la dispoziție de CJ. Un articol pe tema aceasta găsiți aici.

Un medic tânăr din Spitalul Județean mi-a spus că din acest moment RMN-ul Spitalului Militar ”s-a stricat”, toate RMN-urile se fac la Polisano. 

Toată lumea e mulțumită: pacienții că beneficiază gratis de investigații cu echipament modern; Consiliul Județean că n-a trebuit să investească câteva sute de mii de dolari într-un RMN nou, ci doar să predea un teren; Polisano că-i amortizează CJAS investiția, iar Spitalul Județean pentru că își va păstra clasificarea.

Voi ce părere aveți?

Citește în continuare

Review #Sibiu City App

Am instalat de curând pe iPhone noul app pentru telefoane inteligente (cu sistem de operare Android sau iOS) al orașului Sibiu, intitulat Sibiu City App. Ca dezvoltator de aplicații mobile și turist, îmi permit câteva păreri, mai ale că e aplicația oficială, plătită de Primărie.

În primul rând, e foarte bine că ea există, iar criticile de mai jos pot fi ușor corectate în versiuni ulterioare - poate le au deja pe masa de lucru. V-o recomand, mai ales dacă sunteți sibieni sau turiști români, pentru că, deși interfața folosește limba sistemului de operare (cel puțin româna și englezăa sunt suportate), descrierile obiectivelor turistice sunt exclusiv în românește.

Principala limitare e cauzată de nevoia de a fi conectat la internet. Am utilizat app-uri similare care salvează offline principalele obiective turistice, alături de hartă, foarte util dacă ești străin și nu vrei să cheltui mult pe roamingul de date, îți permite să te orientezi și să găsești ce are orașul mai importat de oferit. În plus, la trecerea din online în offline în timp ce aplicația rulează, apare un mesaj de eroare într-una din pagini - chestie care se poate evita grațios prin programare.

Mi-a plăcut că are trasee turistice, ghizii locali, harta parcărilor și a automatelor de parcare (nici eu nu prea știu unde sunt amplasate), dar și rutele autobuzelor. Aici s-ar mai putea extinde sistemul, pe Google Transit există deja orarul mijloacelor de transport în comun locale (am scris aici despre asta). Ar fi frumos, cândva, să avem și ETA-ul pentru fiecare autobuz și stație de pe traseu, în timp real, din app.

Un alt lucru bun e că folosește hărții Google, cele de la Apple nu știu în acest moment numele străzilor din Sibiu.

Pe partea de eveniment, restaurante, hoteluri și muzee, aplicația este cuprinzătoare, dă linkuri către site-urile lor, orar de funcționare, pagină Facebook, număr de telefon de contact, descriere (tot în românește) și poze. I-am găsit niște limite:

• programul muzeelor e arătat doar pentru ziua curentă, dacă vreau să-mi planific vizitele zilei de mâine trebuie să intru pe fiecare website în parte și să aflu programul de funcționare;
• restaurantele Tango și Akropolis nu sunt incluse în listă;
• Oldies Pub apare ca fiind deschis lunea, deși el e închis (mai nou) luni și marți;
• concertul de joi cu Robin and the Backstabbers cică ar fi gratis - mă îndoiesc.

Or mai fi și altele, minore, dar totuși, trebuie întreținută baza de date (a Primăriei) pentru a putea furniza informații utile și actuale - altfel ne-am putea rezuma la pliante și prospecte. Nu mă încântă foarte tare nici că la evenimentele zilei curente îmi apare filmul săptămânii de mai multe ori, cu o prezență pentru fiecare oră de difuzare, se pierde din privirea de ansamblu a zilei.

Mai lipsesc câteva categorii necesare turiștilor: firmele de taxi (cu număr de telefon), amplasarea ghișeelor de schimb valutar, respectiv a băncilor, amplasarea spitalelor și a secțiilor de poliție, respectiv a consulatelor. Cum spuneam, poate fi extinsă pe viitor, e un început promițător, încercați-o, e un bun punct de intrare în viața orașului, o să descoperiți multe evenimente de care nu știați sau puteți face rapid o rezervare la majoritatea restaurantelor importante.

Citește în continuare

Merge termostatul Nest în România?

Stau cu ochii pe un termostat inteligent american Nest de ceva vreme, dar niciodată n-am avut curiozitatea să investighez dacă merge și în Europa. Până de curând. 

Termostatul fiind legat la rețeaua wireless, i-am zis nevestei că dacă ne montăm așa ceva și plec în delegație, când văd că face saună în casă i-l reglez eu de la distanță, din aplicația iPhone. Mi-a replicat că nu-i bai, scoate wi-fi-ul din priză - și e perfect capabilă de asta și chiar de mai mult, ultima oară când a încercat să rezolve o problemă cu internetul în loc de restart i-a dat reset total routerului.

(C) http://community.futureshop.ca

Revenind la subiect, văd că încet-încet Nest intră și pe piața europeană, mai ales prin utilizatori cu mult timp liber și chef de încercări și bătăi de cap. La început n-a avut suport pentru grade Celsius, doar Farenheit, apoi n-a avut coduri poștale europene, necesare pentru aflarea temperaturii exterioare și a altor parametri, acum suportă câteva țări vestice (UK, Germania, Austria, Spania, Franța etc.), dar nu și România. Problema aceasta e ușor de fixat de ei, într-o viitoare versiune de software, însă momentan dificultățile tehnice vin din conectică: termostatul folosește curent de 24V iar, din câte am citit, centralele europene folosesc 220/240V. Există transformatoare și regulatoare ce se pot instala, dar și complicații induse de acestea. Nu-s electronist și nici nu mă pricep la centrale, așa că n-am să elaborez subiectul, dar lectura câtorva experiențe m-a descurajat momentan. 

Pentru mai multe detalii, recomand paginile de mai jos:

• Nest Europe Interest Group 
• Nested.eu - un serviciu care, din câte înțeleg eu, permite funcționarea termostatului în zone neacoperite de producător
• Soluție de conectarte la o centrală din UK
• Blogul unui francez care folosește Nest

Citește în continuare

Scurt interviu cu poetul Radu Vancu despre literatură, IT și Sibiu

Am scris despre cazul Revistei Transilvania acum câteva luni iar Radu a văzut postul și ne-am împrietenit pe Facebook. Am descoperit o foarte activă prezență online și o lume ”paralelă”, a oamenilor interesați de literatură, care folosesc bine și cu dexteritate platformele electronice. L-am rugat să-mi acorde un mini-interviu și îi mulțumesc că a acceptat.

P.S. Cu Revista Transilvania, din păcate, a rămas așa cum au stabilit mai marii județului.

Mai e interesată lumea de poezie? 

Sper să nu par un caz de demență veselă & optimistă dacă-ți voi răspunde: da, ba chiar e tot mai interesată de poezie. ☺ Uite, ca să vorbim pe date concrete, tehnice: un studiu comandat de guvernul Franței la finele anului 2011 avea drept obiect relația dintre Internet și literatură. Opinia intuitivă era că Internetul e nociv pentru literatură, fiind primul pas dintr-o despărțire definitivă de Galaxia Gutenberg. Ei bine, rezultatele studiului au fost de tot surprinzătoare: Internetul, în fapt, a revitalizat literatura. Mai întâi, a revitalizat corespondența – care era aproape extinctă, după apariția telefonului mobil. Acum, scriem cu toții zilnic mailuri – care, chiar dacă au un protocol mult mai simplificat față de corespondența clasică, sunt totuși scrisori. Apoi, Internetul s-a dovedit un mediu ideal pentru poezie: au apărut enorm de multe site-uri și bloguri de poezie, oameni care altfel n-ar fi publicat în reviste sau la edituri clasice postează poeme de-ale lor sau de-ale altora, le comentează, le distribuie pe Facebook etc. Încât aș putea spune liniștit că, pentru poezie, sunt vremuri cât se poate de prielnice. 

Tehnologia și-a făcut loc în multe domenii - cum o folosește un poet? Știu că ai blog și văd că ești activ pe Facebook, cu informații culturale interesante, sunt curios dacă o utilizezi și în actul de creație.

Tocmai ce am vorbit despre importanța tehnologiei pentru difuziunea poeziei în răspunsul anterior. În ce privește scrisul propriu-zis, există destule subgenuri care încearcă să combine tehnologia cu poezia: există mail poetry, Google poetry, cyber poetry și destule alte forme de poezie care tind spre hibridarea limbajelor cyber (inclusiv a limbajelor de programare) cu limbajul poetic. În ce mă privește, deși n-am deloc o atitudine mefientă față de sci & tech (după cum știi, am făcut mate-fizică la Lazăr, și eram realmente pasionat de analiza matematică & fizică, citesc și azi cu gusto cărți de popularizare a fizicii de avangardă, de la Stephen Hawking la Brian Greene), nu cred că asta-i soluția înnoirii limbajului poetic. Chiar dacă vorbesc, în ultima mea carte de poezie, despre quarci & Heisenberg, știu că nu imitarea morfosintaxei limbajelor fizicii & informaticii poate revoluționa tehnologiile poeziei – ci numai căutarea poeziei în continente ale umanului care n-au mai fost până atunci explorate. (Spun „numai” – dar e unul dintre cele mai grele lucruri care se pot face. Fiecare poet serios are o sarcină imposibilă: trebuie să reinventeze de fiecare dată teoria relativității. De aceea poeții serioși sunt la fel de rari ca Einstein. ☺ ) 

Cu toate că diseminarea informației în formă electronică e foarte frecventă și simplă, încă se practică întâlnirile cu cititorii, lansările de carte și lecturile în cadrul diverselor acțiuni. Care este trendul? Cum se combină digitalul cu „analogul”?

Se combină de minune – se face întâi lansarea clasică, cu uzualul public de 30-50 de persoane, apoi se pune pe Facebook, și publicul poate ajunge la câteva mii. Ba chiar se pot combina în moduri chiar mai profunde & mai tulburătoare: anul ăsta, la festivalul internațional de poezie al revistei Transilvania, era invitat și Alexandru Mușina, unul dintre cei câțiva mari poeți de azi. Cum el a murit în iulie, iar festivalul era în septembrie, am ținut totuși să deschidem festivalul cu el – și am proiectat o înregistrare de pe Youtube cu el, încât am putut să-i simțim energia colaborând cu energiile celorlalți poeți prezenți la festival. Împreună, Internetul & poezia pot face absențele prezente. Chestiune magică de-a dreptul, la care imaginarul nostru a visat dintotdeauna.  

Când vine vorba de orașul nostru auzim destul de des de sintagma „capitală culturală europeană” - uneori, după părerea mea, în mod forțat. Foarte franc, te rog: cum vezi tu, ca insider, poziția Sibiului pe scena culturală românească? Dar internațională? Avem motive să fim mândri? Există o creștere a calității evenimentelor culturale?

În ceea ce privește poezia, pot să spun că niciodată lucrurile n-au arătat mai bine: am făcut, împreună cu Dragoș Varga (alt lăzărist, iată), câteva ediții de festival internațional de poezie (prin revista Transilvania, cum spuneam), zece ediții ale colocviilor Transilvaniei, câteva zeci de ediții ale serilor de poezie, am adus la Sibiu practic pe toți poeții importanți care scriu azi în limba română. Însă, pe de altă parte, trebuie s-o spun pe șleau: e foarte greu să găsești susținere publică pentru proiectele legate de literatură. Prin 2005, am scris & depus zece proiecte care aveau de-a face cu literatura pentru Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007. Au fost respinse toate – și erau câteva chiar mișto, crede-mă. Acum, lucrurile stau ceva mai bine – însă mai e mult până departe. Oricât de branșat ar fi publicul cultural sibian (și chiar e), decidenții politici sunt anchilozați într-un mod de reprezentare & înțelegere a culturii cam de sfârșit de secol 19 – ei sunt contemporani mai degrabă cu Coșbuc & Goga decât cu Mircea Ivănescu, să zicem. Sunt ultranaționaliști & hiperconservatori; sau, ca să fiu mai sintetic, pășuniști. Cultura înseamnă pentru ei aproape exclusiv muzică populară, mici & țuică. Fără să înțeleagă că, dacă națiunile mari înseamnă ceva în cultură, nu prin varii producții etno o fac, ci exact prin cei care s-au ridicat deasupra (și deseori împotriva) acestora. Grecia antică n-a rămas prin folclorul ei, ci prin Socrate (executat tocmai pentru acuza de a se opune tradițiilor); Anglia renascentistă, prin Shakespeare, un cosmopolit; și așa mai departe. Așadar, dacă Sibiu e o capitală culturală europeană, atunci este prin calitatea publicului său, în nici un caz prin decidenții politic, încă primitivi & involuați sub raport cultural. 

Ca o continuare la întrebarea de dinainte: vine cineva din urmă, pune ULBS sămânța cum și unde trebuie?

O, da! Uite, în ce privește poezie, există un grup excelent de tineri poeți sibieni, Zona nouă, cei mai mulți dintre ei studenți la ULBS – dar sunt și liceeni, din Lazăr și Goga. Ne întâlnim săptămânal, din mai 2010 încoace, și discutăm despre scrisul lor. Oamenii ăștia scriu grozav, și n-o spun doar eu, ca prieten al lor; primul debutat în volum, Anatol Grosu, a luat cel mai important premiu pentru debut din România – premiul Mihai Eminescu de la Botoșani. Iar a doua debutată în volum, Krista Szöcs, a luat deja vreo patru-cinci premii, și are șansa ei reală la premiul Eminescu de la anul, din ianuarie. Sunt chemați pe la festivaluri naționale, publicați în reviste importante, editurile umblă după ei – deci e realmente foarte bine ce se întâmplă, e o efervescență cum n-a mai fost de la Cercul Literar încoace. În plus, și-au făcut și o revistă a lor (finanțată de Transilvania), tot Zona nouă se cheamă, al cărei redactor-șef e Vlad Pojoga (student în anul I, tot lăzărist și el). Arată excelent, s-a impus deja ca cea mai bună revistă de literatură tânără din România – pdf-urile pot fi găsite pe blogul lor, al zoniștilor. Deci, poezia se mișcă foarte bine la Sibiu – și se va mișca multă vreme de aici înainte, zoniștii sunt cam toți scriitori de cursă lungă, vor mai fi activi câteva decenii bune. Spre bucuria & profitul nostru, al tuturor.

Pentru că se apropie momentul sărbătorilor, ce cărți recomanzi a fi făcute cadou celor dragi?

Minunata Poveste de Crăciun a lui Dickens. Și Alte glasuri, alte încăperi a lui Truman Capote – o carte de o inocență atroce, numai bună pentru aniversarea nașterii unui Dumnezeu. (Cu care, strict tematic, n-are de altfel nici o legătură. Cel puțin nici una la vedere.) Și, în fine, Povestirile despre bunul Dumnezeu ale lui Rilke, traduse extraordinar & răvășitor în română de Mircea Ivănescu – ca să închei cu numele celui mai puternic & modest dintre toți poeții care au trăit vreodată la Sibiu. Și de la care, într-un fel, a început toată efervescența asta despre care vorbeam. 

Citește în continuare