Neplăceri tehnologice la schimbarea continentului

Cum am ajuns în America și am încercat să-mi verific mailul de pe Yahoo, pac avertisment: vă rugăm să vă schimbați parola după ce primiți un cod de acces pe telefonul mobil, am detectat un acces ”dubios” și v-am blocat contul. Detectaseră că am schimbat continentul.

După câteva zile am pățit la fel cu GMail, cu care n-a mers la fel de simplu, a trebuit să-mi schimb parola de două ori, după prima încercare încă insistând că se încearcă un acces neautorizat. Probabil din cauza accesului simultan de pe laptop și telefon. Destul de iritant tot procesul, mai ales a doua oară.

I-a apucat hărnicia și pe cei de la Microsoft, dar abia după două săptămâni, fix când așteptam pe email un cod de înregistrare. Eram deja sătul.

Enervant e că după ce schimbi parola la unul din aceste conturi trebuie să o actualizezi în toate device-urile de pe care citești mailul: telefon și laptop - din fericire iOS sincronizează informația între telefon și tabletă, într-o oarecare măsură și MacOS face asta, dar tot trebuie să iei fiecare dispozitiv la mână măcar o dată, ca să vezi ce-ai ratat. Bonus cu GMail: nu mai mergea sincronizat calendarul Google cu calendarul din Mac și cu cel Lightning (clientul de email Thunderbird). Bonus cu Yahoo: trebuie să modifici în Messages și Yahoo Messenger ca să poți să folosi clienții de chat. Hărțuială la maxim, mai ales când ai nevoie să ajungi la o informație și primești doar mesaje de eroare.

Astea au fost soft, colegul meu a pățit-o hard: nu i-a mers cartela de mobil Cosmote/T-Mobile în Georgia, deși era activat roamingul, iar în Germania o folosise. Efecte secundare: nu putea folosi Internet Bankingul, care-i trimitea codul de acces prin SMS. Bonus: detectaseră cei de la bancă incercări de plată simultane, una din Asia și una din SUA, așa că-i blocaseră cardul. 

L-am sfătuit să-i sune de la hotel. La T-Mobile s-a lăsat păgubaș după câteva zeci de minute de așteptat pe linie, iar la BT i-au spus despre ce e vorba, au convenit să-i deblocheze cardul pentru 15 minute, a tras un sprint până la primul bancomat, după care s-a întors în cameră și i-a sunat, să-i blocheze cardul la loc.

La plecare, când am plătit hotelul, era să leșinăm: în secolul XXI, pentru servicii de telefonie internațională, cost suplimentar: 330 dolari. Cam 8 dolari pe minut.

Citește în continuare

Gânduri despre viitor, după câteva beri

Acum, când Ponta și-a recunoscut înfrângerea, e clar cine va fi noul președinte, chiar și fără o numărătoare parțială oficială. Să ne bucurăm pentru mobilizarea excepțională a orașelor și diasporei, pentru românii cu internet, care nu mai pun botul la manipulările tv tot mai grețoase. După ce va trece euforia și descătușarea emoțiilor, să conștientizăm că e doar o șansă pentru un nou început, nu s-a spart conducta cu lapte și miere, iar politicienii din spatele omului ales sunt ne-au mai demonstrat ce capabilități au, abili și dispuși la compromisuri în ciuda rigidității șefului. 

Ținând cont că nu va exista o demisie de onoare a premierului și că fără putere executivă nu se va putea schimba mare lucru, în perioada următoare au să fie lansate tot felul de intrigi și variante pentru a o acapara. Îi va putea tempera președintele pe cei dornici de sânge? Vom vedea.

La Sibiu, urmează alte alegeri, pentru funcția de primar. Cred că sibienii ar trebui să fie printre cei mai puțin exuberanți, dacă au auzit poveștile despre cum merge treaba prin Primărie de când KJ e în campanie știu că instituția e semi-blocată, și-a pierdut ghidajul, puținii oamenii buni pleacă sau au plecat deja, iar oricine va urma va avea de umplut niște pantofi destul de mari. Să fim cinstiți, treaba n-a mers chiar ceas nici până acum, contrar lozincii, întrebarea e doar dacă dacă ceasul va fi mult mai lent și mai indolent. Niciunul din actualii viceprimari, de la partidele care au să primească cele mai multe voturi (FDGR și PNL), nu au reușit să se impună în funcție în ultimele șase luni, iar tristețea e că alți contracandidați de calibru nu se întrevăd.

Mă scuzați dacă v-am deprimat, din fericire există o soluție, demonstrată și la aceste alegeri: să fim în continuare atenți la acțiunile politicienilor, să-i sancționăm prompt și să le demonstrăm constant că opinia publică nu mai poate fi manipulată după bunul lor plac. Dacă Președintele o să garanteze independența Justiției, suntem pe drumul cel bun.

Citește în continuare

Ce frumoasă-i Transilvania toamna!

Am fost până la Zalău ieri și mi-am umplut nările cu parfumul și culorile toamnei. Îmi era dor de peisaj. Știți cum e România în perioada asta a anului? Au pădurile niște culori superbe... 

...încețoșate de fum, iar mirosul greu, de vegetație și cauciuc ars îți intră până în căptușeala hainelor. Irespirabil. Mai ho, băi piromanilor, că iar ard hectare de pădure!

Citește în continuare

Romania - titlu de melodie

Ați fost vreodată curioși să vedeți ce piese străine cu numele țării noastre există? Să punem Google Play la treabă - iaca o listă, unele chiar ascultabile. Am selectat doar melodii care nu au inspirație directă din muzica tradițională autohtonă.

În primul rând: știați că există formația Romania, formată în Washington, DC, în 1992?

Punk rock din 1986 cu The Nuns:

Suedezii The Amazing (2011):

Boxer the Horse, indie rock din Canada (2010):

Ceva mai vechi, clasic idiș, din anii 50:

Emissarius, 2006:

Narco Debut, 2013:

RADA, un artist despre care n-am găsit mare lucru. Cântată live în 2003. Din păcate disponibilă doar audio.

Ian White - Romania, folk-rock ascultabil, deși cu temă religioasă, 2006. O găsiți aici.

Și-ar mai fi câteva...

Citește în continuare

Pomana electorală la IT-iști

Auzită aseară la o bere încheiată prematur, ca să mai prind ceva din nenorocirea aia de dezbatere tv:

Un sysadmin dintr-o mare firmă de IT din Sibiu a recunoscut după turul I că votează cu Ponta. Era ca rapidiștii: singur, împotriva tuturor. De atunci, în fiecare dimineață când ajunge la lucru găsește pe birou ulei, zahăr și căldare.

Vorba românului: să râdem, deși e de plâns. Cariere alternative:

Citește în continuare

Impresii despre iPhone6

După zece zile de folosire, pot declara că așa de bine m-am obișnuit cu șasele încât cinciul pare o chestie micuță, pentru copii. Ironic, mai ales că până acum strâmbam din nas la gândul unui telefon mai mare, 4 inch părea mărimea perfectă. E drept, am o palmă destul de mare, așa că-l pot manipula cu o singură mână și ajută și husa cauciucată, care-i mai un pic de aderență și de grosime.

Încep cu ce nu-mi place, că-i mai scurtă lista:

- TouchID se mișcă un pic cam lent pentru gustul meu, durează vreo secundă de când apăs pe buton până deblochează ecranul. E iritant pentru că înainte foloseam blocarea cu parolă doar dupa câteva minute de inactivitate, iar acum se blochează de fiecare dată când intră în stand-by, deci trebuie deblocat prin introducerea codului sau scanarea amprentei, chiar dacă tocmai l-ai închis și mai primești un mesaj;

- deși se presupune că muchiile rotunjite sunt mai comode, dezavantajul lor e că nu mai stă telefonul pe cant și nu-mi mai pot înregistra repetițiile la chitară fără să-l sprijin de ceva. No biggie.

Alte plângeri n-am. Ce-mi place:

- ecranul e superb, pui mâna pe un iPad cu Retina Display și ți se pare că se vede prost;

- performanțe de desktop, se mișcă fluent în orice aplicație - nici 5-ul nu era lent, dar diferența e între ”rapid” și ”instantaneu”;

- wireless mult mai capabil, mai ales când ești departe de bază (are suport 802.11ac);

- difuzor mai bun, iese un sunet mai clar și mai puternic, aud muzica perfect chiar și de sub duș (în sfârșit!);

- camera e mult îmbunătățită față de 5, se simte saltul peste două generații. Nu doar pozele sunt mai clare, dar oferă și înregistrare FullHD, cu slow-motion, merită banii - de fapt acesta a fost punctul principal pentru care l-am cumpărat în varianta de 64 GB, ca să-l folosesc pentru înregistrat video. Mult mai multe detalii pe blogul lui Dragoș;

Nu m-am jucat mult cu aplicații care să folosească coprocesorul de mișcare, dar am activat Health și înregistrează câte etaje urc și câți pași fac zilnic, iar bateria nu pare să sufere. Că veni vorba, aici e încă loc de îmbunătățire, când e aprins ecranul bateria se descarcă la fel de repede ca și la precedentele modele (perfect logic, un ecran mare fiind principalul consumator al oricărui dispozitiv electronic), însă dacă doar vorbești sau îl ții în stand-by rezistă mai mult de o zi. Încerc să spun că-mi doresc o baterie de capacitate mai mare, nu un dispozitiv mult mai subțire.

Interesant: l-am scos de la încărcat luni la șapte dimineața iar azi, la mai mult de o zi, mai am 43% din baterie. Am dat câteva telefoane și am citit articole preț de vreo oră-două. E prima oară când mă ține atât, am însă și o explicație: aflând că se poate încărca rapid cu încărcătorul de iPad (în 2 ore), tot așa l-am încărcat și l-am scos de la curent după ce afișa 100%, ieri, pentru prima oară, l-am lăsat toată noaptea în priză. 

Unde o să fie complicat, cu tot cu coprocesorul lui fancy: dacă vrei să asculți muzică de pe el în timp ce faci jogging. Probabil singura soluție decentă e să-l prinzi de braț.

Deși dintre toate telefoanele pe care le-am cumpărat, la ăsta am fost cel mai puțin entuziasmat când l-am plătit, deocamdată pare cel mai bun iPhone pe care l-am folosit. Sper să nu i se degradeze performanța sau bateria și să fim prieteni măcar doi ani.

Citește în continuare

When the Garden was Eden

Am avut ocazia de curând să vizitez Madison Square Garden, într-un scurt tur. La câteva zile după, am văzut și un film produs de ESPN, despre echipa new-yorkeză The Knicks care a câștigat titlul NBA la începutul anilor 70.

Filmul e o colecție de interviuri și imagini de arhivă, cu momente savuroase și multă istorie, din perioada când baschetul era un sport mult mai puțin cunoscut, mai puțină afacere și mult mai legat de comunitatea locală. Ca să vă dați seama despre ce vorbesc: finala NBA era transmisă înregistrat la miezul nopții, iar meciurile normale se puteau asculta doar la radio. În extra-sezon jucătorii aveau alte slujbe, nu se puteau întreține doar din salariul de sportivi.

Între timp NBA-ul a devenit show-biz, iar Madison Square Garden tocmai a ”suferit” o modernizare de un miliard de dolari. La momentul vizitei se desfășura un antrenament de hockey; ne-au spus că atunci când sunt două evenimente în aceeași zi nu așteaptă să se dezghețe suprafața, ci o acoperă cu un izolator, peste care montează parchetul - totul în doar 3 ore.

Așa arată o lojă VIP, pentru sponsori:

Pe holuri sunt multe poze de la evenimentele desfășurate acolo, într-una din ele am descoperit-o pe Nadia Comăneci:

La loc de cinste tronează unul din trofeele din anii '70:

Pe atunci converșii nu erau pantofi de stradă, ci chiar se juca baschet în ei:

Amuzant cum cea mai notabilă amintire modernă e dunkul cu care au câștigat un meci din finala (pierdută) împotriva Chicago Bulls în '93:

În The Garden s-a desfășurat ultimul meci al lui Wayne Gretzky, cel mai mare jucător de hockey din istorie:

Din păcate vestiarele erau folosite și nu le-am putut vizita, ar fi fost interesant să văd unde-și leagă șireturile 'Melo Anthony. Mi-am propus ca o dată, în viitorul îndepărtat, să mă întorc acolo pentru un concert sau un meci important de baschet.

Citește în continuare