joi, 13 iunie 2013

Turul Franței

Am revenit la lucru, după un concediu activ, în care am făcut peste 5600 de kilometri. A fost o lună de miere aranjată de soție și de nașă, am plecat, ca niciodată, fără să-mi fac temele și a ieșit foarte bine, cu multe surprize plăcute. Traseul a fost Viena- Besançon - Amboise (V. Loarei) - Bordeaux - Avignon - Nisa - Viena. O să scriu câte ceva despre fiecare în zilele următoare.

M-am bucurat mai mult de chateau-urile de lângă Bordeaux, acelea unde se face vin, decât de cele ale regilor Franței, dar tot turneul a pus lucrurile încă o dată în perspectivă, Franța e o țară foarte frumoasă și bogată - atât în istorie și cultură cât și în civilizația oamenilor și bon vivant-ul de zi cu zi, fără stridențe, dar cu foarte mult bun gust. Că veni vorba de bun gust, după ce-ai mâncat în Franța s-ar putea să fi nepăsător la ce-ți oferă pe acest plan restul lumii, mie mi-e greu să-i găsesc egal. 


E drept, toată această calitate a vieții are un cost ridicat, fug banii într-un ritm alert, de la taxe de autostradă (impecabilă), benzină (1.58-1.7 eur/litru), hoteluri decente (la preț de cinci stele și totuși permanent pline),  muzee, la răsfățuri de gen masă la restaurant, cofetării sau sticle de vin, așa că cine se încumetă la acest traseu să-și dubleze din start bugetul prognozat, tentațiile sunt multe și pe măsură ce le descoperi și vezi că nu-s țepe și că totul e foarte bun, vrei mai mult.


Drumul de întoarcere e lung, de la Nisa la Viena sunt peste 1150 km, toți pe autostradă, cu două bucăți superbe - Alpii Maritimi dintre Franța și Italia iar apoi Alpii Orientali dintre Italia și Austria. Treci și de Ungaria, ajungi la Nădlac și viața devine tristă, cenușie și prăfuită. Pe ultimii 300 de km, care durează cât alți 600-700 în afară, se duce dracului toată relaxarea din concediu, trebuie să ai grijă la gropile din asfalt, unele ajunse între timp la dimensiunea unor cădițe în care poți îmbăia un copil mic, la autocare care depășesc tiruri și, surpriza etapei, la boul cu mașină cu remorcă pe care duce altă mașină, care venea pe contrasens, la Miercurea Sibiului, acolo unde se desparte sensul de urcare de cel de coborâre. Eh, ucigașul ăsta cobora liniștit pe partea unde noi urcam pe două benzi, noroc că a fost liberă banda întâi și am avut loc să ne ferim, că ieșea carnagiu. Dar, hei, există vești bune: avem 34 de km de autostradă, care reduc drumul cu vreo jumătate de oră, ce mai contează că în giratoriul improvizat e praf asfaltul, sunt niște cratere inundate din care nu știi dacă mai scoți mașina.

1 comentarii:

  1. Foarte foarte interesant articolul, sa stii ca echipei de la http://www.fancumparaturi.ro/ i-a placut articolul tau si iti va sustine blog-ul intotdeauna, iti multumim !

    RăspundețiȘtergere

Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.