marți, 1 decembrie 2009

Dacă e seară, e Parisul

Îmi povestea cineva cum a avut ocazia să vadă Parisul acum mulţi ani, când era încă în facultate, la invitaţia unui prieten de familie. Fiind îndrăgostit lulea de prima lui iubită adevărată, rămasă la Bucureşti, aşadar ros de gelozie, o suna în fiecare seară înainte de culcare. Cam câte o oră, trei săptămâni la rând. Gazdei sale i-a venit factura telefonică după ce s-a întors junele-prim acasă, dar ce mai contează încă o convorbire internaţională cu mama îndrăgostitului când ai deja de plată echivalentul a 500 de dolari. Până la urmă totul s-a rezolvat amiabil, oamenii au trimis banii, care erau mulţi pentru Franţa dar vă daţi seama ce plângea un portofel românesc după ei.

2 comentarii:

  1. c'est l'amour! cand esti indragostit si te afli intr-un loc ca parisul cred ca e mai greu sa-ti infranezi pornirile :) dar cate nu se fac in numele iubirii...unii isi atarna de gat sticlute cu sangele celui iubit :))
    acum eu, ca o pasionata de telenovele ce sunt, as fi curioasa sa aflu daca a meritat investitia respectiva si au ramas impreuna :D

    RăspundețiȘtergere
  2. acum vad ca ai scris ca era prima lui iubita. what a pity! :)

    RăspundețiȘtergere

Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.