marți, 14 mai 2013

Life 2.0

Săptămâna trecută m-am căsătorit. A ieșit perfect, au fost zile călduroase și senine, cu familia și mulți prieteni la Primărie, o slujbă religioasă frumoasă, susținută de cor, o sală aranjată așa cum ne doream, un dans al mirilor decent (pentru că e greu de valsat pe tocuri și riscând să calci mireasa pe rochie) și o petrecere cu Oldiz Bend pe cinste. Toți invitații și colaboratorii au fost foarte drăguți și amabili, ne-au susținut și ne-au oferit o zi, mă repet, perfectă. Suntem norocoși și fericiți să avem drept prieteni asemenea oameni și acestea sunt momentele în care realizezi că n-ai trăit degeaba.

Am avut ceva insomnii, dar nu din cauza vreunei părți enumerate mai sus, nu m-a stresat așa de tare nimic legat de nunta în sine, ci din cauza surprizei pe care am pregătit-o timp de trei luni: am învățat să cânt la chitară și am interpretat cu Oldiz Bend două piese, eu la instrument și mireasa cu vocea. Cu o noapte înainte, pe la 2.30 repetam în gând, cu ochii în tavan, acordurile de la Wonderful Tonight și Living Next Door to Alice (varianta Who the f.. is Alice). A ieșit nesperat de bine, așa de bine încât ieri a trebuit să le fac o demonstrație alor mei, tata nu și-a imaginat că solo-ul de la WT era cântat de mine. Bineînțeles, n-am spus nimănui ce pregătim, efectul a fost maxim. O să revin când o să am filmul, sper să fie decent :)

Multumim tuturor celor care ați fost alături de noi sau ne-ați transmis gânduri bune!



3 comentarii:

  1. No, sa fie intr-un ceas (elvetian) bun! Multa fericire si ascultati un sfat din batrani: "Sa lasati unul dupa altul!".

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari, casa de piatra si sa curga cu prichindei!!!

    RăspundețiȘtergere

Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.