luni, 11 august 2014

Cinematograful din sufragerie

Când citiți postul acesta programat sper să-mi meargă foarte bine în concediu, ceea ce vă doresc și vouă. Dacă totuși sunteți acasă și căutați inspirație pentru o seară liniștită, puteți să luați în calcul filmele de mai jos:


  • Jodorowsky's Dune: documentar despre proiectul cinematografic ambițios de la mijlocul anilor 70 al regizorului Alejandro Jodorowsky, care dorea să transpună pe peliculă cartea lui Frank Herbert. N-a obținut finațare, dar a strâns o echipă tehnică și artistică ce și-a pus amprenta pe multe alte filme cult, de la Star Wars la Alien. I-a convins pe cei de al Pink Floyd să scrie muzica, pe Salvador Dali, Orson Welles și Mick Jagger să joace în film și l-a adus la Hollywood pe elvețianul HR Giger, cel care va deveni faimos pentru transpunerea schițelor sale în monstrul din Alien (o poveste fascinantă și ciudată, ce merită citită aici);
  • The Zero Theorem: Terry Gilliam mai face unul din filmele sale ciudate, de data aceasta cu Christoph Waltz în... București. E greu să identifici orașul sub stridențele filmului, dar totuși, ca român la un moment dat ai senzația că dacă dai straturile de culoare la o parte, fundatul e extrem de familiar iar confirmarea vine de la IMDB;
  • 1 (adică Formula 1): o istorie a sportului cu motor, a campionilor ce-au înfruntat riscurile și a teribilelor accidente care au schimbat regulile jocului;
  • Cold in July: cu tipul din ”Dexter”. Filmul e greu de încadrat, e greu și ciudat, dar nu putem trăi doar cu supereroi, nu?
  • Locke: mi-a plăcut cel mai multe dintre toate. Superficial vorbind, e despre un tip intr-un X5 care vorbește la telefon 90 de minute. Bineînțeles, e mult mai mult de atât, n-are sens să vă stric plăcerea, vi-l recomand;
  • Divergent: un fel de Hunger Games-ul săracului.



0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.