vineri, 17 septembrie 2010

U2@München

Așa cum v-am zis, scopul excursiei în Germania a fost concertul U2 de la München. A avut loc pe Olympiastadion, în parcul olimpic, iar în același timp pe Allianz Arena a fost meci UEFA, Bayern München cu AS Roma. Problema a fost una logistică, pentru că liniile de metrou sunt comune pentru o parte din drumul către ambele obiective iar cireașa de pe tort a fost o grevă a celor de la metrou, adică garniturile veneau mai rar. La concert au asistat circa 80.000 de oameni iar la meci alte 70.000, așa că ne-am hotărât să plecăm la ora 16:00 din centrul orașului și bine am făcut. Până la ora 18:00 am pierdut timpul la BMW World și BMW Museum, alăturate parcului olimpic iar apoi am plecat spre stadion. Ne-am găsit locurile, am băut o bere, am mâncat un currywurst sau snitzel și ne-am pus pe așteptat. La 19:15 au cântat cei de la One Republic, decent, mai ales că formațiile din deschidere nu beneficiază de jocuri de lumini sau sonorizare la putere maximă. Patruzeci de minute mai târziu, la ora 20:00, am continuat așteptarea celor de la U2, care au intrat pe scenă la ora 21:00. 
Show-ul a fost de excepție, exact cum mă așteptam, scena 360 susținută doar de patru picioare și ecranul trunchi de con extensibil sunt revoluționare, nu doar la tv ci și în realitate. Alți artiști, cu scenă clasică, reușesc să umple jumătate de stadion, cu scena nouă U2 vinde aproape toate biletele și nu ieftin, între 50-150 euro. Deși am văzut blu-ray-ul spectacolului, înregistrat în Los Angeles, tot au fost mici modificări în set-list iar spectacolul live este incomparabil mai bun decât cel înregistrat, chiar și HD și surround.
La jumătatea concertului Bono le-a mulțumit călduros medicilor de la clinica universitară din München care i-au operat hernia de disc și am avut onoarea să ascultăm o piesă cântată pentru a doua oară, deci n-o știam și habar n-am cum se numește. Cele mai tari piese au fost clasicele Sunday bloody sunday, Where the streets have no name, One și With or without you.
La jumătatea ultimei piese din bis, două ore mai târziu, am părăsit locurile noastre și am auzit închiderea spectacolului din drum pentru că am ales să plecăm mai devreme spre metrou, nu vroiam să așteptăm după toți oamenii, am ieșit cu avantgarda (prima mie) și am prins prima garnitură spre centru. O oră mai târziu eram la hotelul unde erau cazați prietenii noștri și unde lăsasem mașina, iar încă 90 de minute mai târziu am ajuns în localitatea unde eram noi cazați, adică la 1:30 dimineața, rupți de oboseală.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.