marți, 8 februarie 2011

Mica Veneție de depresiune

Duminică s-a topit asfaltul. Mergând cu mașina pe o stradă secundară transformată în canal venețian aud la un moment dat niște strigăte în spate. Văd în oglinda retrovizoară doi tovarăși, lângă o Dacie parcată pe trotuar, ce gesticulau furioși în urma mea. Nu-i observasem înainte, fiind mascați de mașină și lucrând sub ea, așa că le-am tras o baie de m-au ținut minte. N-am dat înapoi să le cer scuze, în primul rând pentru că strada nu-i service auto și în al doilea rând pentru că n-aveam chef să iau bătaie.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Comentariile sunt moderate, apar dupa ce le citesc, dacă consider că respectă regulile bunului simț. Nu e nevoie să scrieți de două ori, aveți doar un pic de răbdare.