Dreptul de a uita și dreptul de a ne aduce aminte

Lizuca îi face un serviciu profesional lui Dorel, care, în semn de mulțumire nu doar că plătește factura dar îi și trimite Lizucăi un buchet de flori. Iubitul Lizucăi nu privește cu ochi buni toată tărășenia, așa că se hotărăște să investigheze. Prin prietenul Google află că Dorel are oareșce ambiții politice și CV pe net. E căsătorit. Nevasta lui Dorel are și ea o profesie ”reglementată”, dintr-un paragraf de pe site-ul Monitorului Oficial află cum o cheamă, CNP-ul și adresa de domiciliu. Până la egalarea scorului prin trimiterea unui buchet de flori doamnei și iscarea unui scandal nu mai e decât un pas.

Dragi cititori și Dorei europeni, acum acest scenariu poate fi evitat, o decizie recentă a Curții de Justiție a UE obligă motoarele de căutare să șteargă rezultatele irelevante, perimate și neadecvate din căutarea după numele unei persoane. Tot ce trebuie să faceți e să completați formularul de aici și să specificați ce pagină web vă lezează drepturile. Ulterior, cei care vă caută numele pe net vor putea citi următoarea notă de subsol:

Bineînțeles, au apărut deja scandaluri, un ex-CEO Merrill Lynch se pare că și-a ”coafat” trecutul, astfel încât să nu mai apară referințele la incompetența generatoare de criză financiară în 2007. Procesul de ajustare la noile legi este încă rumegat de Google, se răzgândesc, sunt scoase link-uri și apoi, după o judecată mai amănunțită, reapar. Articol cu detalii aici.

O să fie interesant, presupun că-s mulți care-și freacă mâinile cu satisfacție, crezând că o să ne luăm adio de la Iliescu + mineriadă = love, Remeș + caltaboș = mită, Ponta + doctorat = plagiat și multe altele. Prevăd că au să apară site-uri mai mult sau mai puțin underground, cu link-urile și cache-ul articolelor pe care nu ți le mai întoarce niciun motor de căutare ”serios”.