Călătorii

plimbări, concedii, delegații

Lucruri serioase

despre unele chestii îmi exprim opinia, ca cercetătorii britanici

Stupid

să facem mișto de tot ce mișcă (stați nemișcați)

Muzică

amator, dar pasionat

joi, 31 iulie 2014

Și maneliștii e oameni

Un prieten și-a cumpărat o chitară custom-made, un fel de clonă de Telecaster cu îmbunătățiri. Când mi-a zis cine i-a vândut-o, am rămas cu gura căscată. De două zile, pe grupul de vânzări instrumente muzicale de pe FB, același manelist a scos pe piață și restul bijuteriilor din colecția muzicală, ca să-și cumpere un Fender Stratocaster pre-CBS, din anii 60. Respectiva chitară e un fel de mit, una decentă costă minim 10.000 de euro, iar prețurile pentru modelele din ani cu lemn exceptional au chiar și șase cifre. Toți marii chitariști au măcar una în colecție (Eric Clapton, Mark Knopfler, David Gilmour etc.)


Pe lângă calitatea instrumentelor pe care le deține, surpriza provine și din exprimare. V-ați obișnuit cu maneliști agramați? Iaca excepția (am văzut și roackeri scriind mult mai prost pe grupul acela):


Cert e că omul știe despre ce vorbește, e pasionat de blues și nu cântă rău. Doamnelor și domnilor... Adi de la Vâlcea!


Amuzant: am descoperit pe net un reportaj Antena 1 pe tema asta, iar cei care l-au făcut sunt pe lângă subiect, habar n-au cum se scrie David Gilmour (la 3:30).

Întrebare pseudo-filosofică, că tot râdem toți de maneliști: presupunând că acasă unul citește Tolstoi iar celălalt cântă blues, ce-i mai nasol, să câștigi bani scriind pentru trafic, cu titluri și subiecte ”incendiare” sau să cânți manele?

V-am pupat pe portofel!

miercuri, 30 iulie 2014

Bistrița-Năsăud, A.D. 2014

Am fost cu treabă două zile la Năsăud, pentru prima oară în viața mea. Pentru că între Năsăud și Bistrița, reședința de județ, sunt doar 20 de km, am optat să dormim în ”capitală”. Zona e foarte frumoasă, deluroasă, cu mulți pomi fructiferi, seamnănă cu Cisnădioara, însă sub-dezvoltată față de centrul Transilvaniei, am înțeles că 80% din cei cu vârste între 18 și 55 de ani lucrează ”afară”.  Cea mai populară mașină nu pare să fie Dacia, ci ... Audi 80.


Centrul Bistriței e tipic săsesc, cu o stradă pietonală în mijloc, actualmente plină de bănci și restaurante cu terase, o piață cu o biserică evanghelică (cel mai mare turn medieval din țară) și un parc renovat recent, locul unde găsim stadionul ”tata” Jean Pădureanu. Orașul de 70.000 de oameni e curat însă are multe case vechi și frumoase care necesită renovate.




Dacă doriți să ieșiți la un restaurant, după investigații pe net și recomandări ale localnicilor, vă pot sugera două locuri: terasa Crama Veche de lângă parc și nou-deschisul restaurant Rapsodia, ce nu s-ar face de rușine în niciun oraș mare (câteva poze aici).

P.S. Drumul Târgu Mureș-Reghin-Bistrița este recent reabilitat și cu trafic lejer, așa că îl puteți folosi cu încredere.

marți, 29 iulie 2014

Nebunie

În contextul articolului ”Minibaschetul sibian face cunoștință cu performanța”, am o poveste auzită săptămâna trecută, la berea de după baschet. Cum discutam noi, vreo zece hăndrălăi, de toate cele, s-a ajuns și la subiectul acesta - cea mai bună clasare a unei echipe sibiene de copii la un campionat național (locul 6 din 90, antrenori Alex Kovacs și Sandu Rubint). 

(C) TurnulSfatului.ro
Apoi zice unul, tată de băiat: ”Kovacs ăsta e nebun, să vedeți ce-o făcut, eu nu înțeleg cum poți să faci așa o prostie”. Liniște la masă, s-au încheiat brusc discuțiile pe bisericuțe, toate capetele s-au întors spre el, lumea aștepta cu sufletul la gură să audă pe mâna cui au ajuns ”copiii noștri”, fiindcă toți cei care au băieți i-au dat la baschet. Eu deja îmi imaginam folcloriste, dezmăț și beții monstruoase - că am mai auzit cazuri. Omul continuă: ”s-a dus la mare cu trenul și s-a întors în aceeași zi, doar ca să vadă condițiile de cazare din cantonamentul în care o să meargă cu puștii peste două săptămâni”. Râsete relaxate, sticle de bere ciocnite. Se pare că baschetul sibian e pe mâini bune. Era cazul, ținând cont că prea puțini jucători români ce-au ajuns la CSU provin din Sibiu. Bravo, bă, ”nebunilor”!

luni, 28 iulie 2014

De relativ bun gust

Deși vara asta nu prea ține cu populația, așa cum nici iarna n-a ținut, iar afacerile sezoniere se dovedesc o investiție proastă, în Sibiu ai ce face: mai un festival de muzică, mai o compețitie sportivă pentru amatori sau profesioniști, mai un motiv de băut și mâncat.

(C) TurnulSfatului.ro
Vineri la amiază am vizitat Festivalul de Bun Gust, din Piața Mare. Spre deosebire de anul trecut, când cortul acela imens din care ieșeau vălătuci de fum și în care mirosea intens a mâncare m-a oripilat, conceptul de anul acesta a fost mult mai reușit. I-a ajutat și pe ei schimbarea perioadei de desfășurare, așa cum i-a ajutat și pe cei cu turneul de volei pe plajă, ținut în Piața Mică. Totuși, niciunii n-au scăpat de noua ”tradiție” locală: ploaie de duminică seara, taman când au loc finalele și festivitățile de închidere.

Referitor la mâncare, nu mi s-a părut exagerat de scumpă, dar nici extrem de gustoasă, însă e vorba, totuși, de un fel de șezătoare fastfood/oktoberfest, nu de o convenție a restaurantelor gourmet. Am primit joi seara, la pachet, niște cârnați cehești fierți în bere - buni, iar vineri am încercat un gazpacho, care n-avea foarte multe în comun cu cel andaluz (dar nici nu mă așteptam), iar apoi un chilli con carne, la care e foarte greu să greșești ceva, deci a fost decent și hrănitor. N-am apucat să  testez mielul grecesc sau libanez, poate data viitoare. Neatractiv mi s-a părut platoul tapas de 7 lei, cu câteva măsline, bucățele de jambon și niște brânză.

Probabil nu-s în target, așa că părerea mea e irelevantă, însă e bine că s-au înțeles punctele slabe și s-a modificat corespunzător conceptul. Cu timpul o să devină un eveniment de succes. Era interesant dacă un cocktail bar s-ar fi putut amplasa în Piața Mică, la nisip - practic imposibil, fiind două organizări distincte.

vineri, 25 iulie 2014

Tupeu

Ești administratorul unui SRL cu regim special. După ce firma pierde licența care-ți dă dreptul să operezi, continui să menții un site și să bagi date într-un agregator de oferte, deși legal nu mai ai voie să vinzi serviciile respective. Angajații firmei de care te ocupi încă răspund cererilor de ofertă și încurajează oamenii neștiutori să cumpere de la voi, fără remușcări, deși sunteți perfect conștienți că acești clienți nu vor beneficia de nimic în schimbul banilor dați. Mai mult, îi duceți cu zăhărelul până în ultimul moment, după care le trimiteți un email împănat cu minciuni. După ce se sparge buba și lumea îți vrea capul, invoci dreptul la imagine și prezumția de nevinovăție pentru a-ți disocia numele de cel al societății. Apoi deschizi o altă firmă și o iei de la capăt. Codul Civil este cel mai bun prieten al tău și speri că și Google te va uita, cu timpul. Dar expresii precum ”Dumnezeu nu culcă-te” și ”what goes around comes around” n-au apărut degeaba.

joi, 24 iulie 2014

Trei afaceri noi în centrul Sibiului

Încet, foarte foarte încet, zona centrală a Sibiului începe să se transforme dintr-o colecție de magazine răpciugoase, de oraș mic și prăfuit, apărute în anii 90, care au supraviețuit printr-un miracol sau prin faptul că cei care dețin afacerile dețin și spațiul, într-o zonă cu fler și șarm, cu boutique-uri de nișă. Mai e mult până o să fie tot Bălcescu și zona Orașului de Jos așa, dar turiștii și renovările au impulsionat deschiderea de afaceri noi. Am descoperit recent trei, sper să le meargă bine și să catalizeze alte investiții asemănătoare:

  • Florăria Autographe / Maison des fleurs - vineri seară, stând cu niște prieteni din alte orașe la o terasă, ne-am dat seamă cu nu știm cum să-i îndrumăm să cumpere o floare din Centru, cele mai apropiate tarabe fiind în Piața Cibin sau la Piața Teatrului - o lipsă jenantă pentru centrul unui oraș turistic de secol XXI. Luni, având și eu nevoie urgentă de un buchet, am aflat că există de aproape un an acestă florărie de pe strada Timotei Popovici, colț cu Arhivelor. Am comandat telefonic, fără să ne cunoaștem, iar când am mers să ridic florile, am fost plăcut surprins să găsesc buchetul pregătit, deși valoarea lui nu era chiar mică. Mi-au plăcut atât florile alese cât și ambalajul, de bun gust;
  • Crama Noastră - e un magazin de vinuri, deschis săptămâna trecută pe strada Papiu Ilarian, o extindere a afacerii din Cluj-Napoca, ce vinde mai ales produse autohtone: atât cele ale binecunoscutelor firme mari (Stirbey, Nachbil sau Segarcea) dar și sortimente ale unor podgorii mai mici (Avincis) sau ale unor oenologi cunoscuți (Oliver Bauer). Spațiul e decorat cu bun gust, la subsol e amenajată o cramă, iar din toamnă vor începe degustările;

  • Muzică pe vinil la Sibiu? Acum da, deși n-am fost personal acolo, știu că pe Bălcescu la numărul 22, într-o curte, se află Doxi Sound, de unde puteți cumpăra discuri de vinil noi sau folosite. Pont: căutați cu atenție în ele, vărul meu a găsit 800 de mărci în coperta unui disc din Germania, schimbați prompt la bancă în 400 de euro.

miercuri, 23 iulie 2014

Să nu faceți greșeala să cumpărați vacanțe de la Help Travel

O colegă își cumpără un city break de două persoane la Barcelona de pe net, de la Help Travel. Clasic: cerut ofertă, primit proforma, achitat prin OP, primit factură. Bilete de avion n-a primit, cu scuza că au discount de grup și n-au fost emise, dar că o să le trimită, împreună cu voucherul, cu o săptămână înainte de plecare.

Cu zece zile înainte de plecare sună la ei și e asigurată că în 14 iulie (plecarea trebuia să fie în 20), conform înțelegerii, o să primească toate documentele.

Cu șase zile înainte de plecare, însă, primește mailul acesta:
Va informam ca din pacate agentia de turism HELP TRAVEL reprezentata de firma SC HELP TRAVEL HTDA SRL-D incepand cu data de 17.07.2014 va intra in procedura de insolventa generala avand in vedere greutatile financiare cu care societatea s-a confruntat in ultima perioada de timp dar si a faptului ca ni s-a suspendat licenta de turism,  ca urmare incepand cu data indicata va puteti inscrie la masa creditorilor prin formularea unei cereri de inscriere la masa credala.

Din nefericire nu vom putea onora contractele existente si pe aceasta cale ne cerem scuze pentru inconvenientele create.

Va asiguram ca societatea face toate eforturile necesare pentru a remedia situatia prezentata.
Paguba: 600 euro.


După o tură la poliție și niște investigații pe net, se pare că lista păgubiților e mai mare de 30 de persoane, unele înșelate cu sume de peste 2500 de euro. La sediu nu mai e nimeni de găsit iar la telefon nu mai răspunde nimeni. Administratorul firmei, Adina Ionescu, mai are o firmă de imobiliare (HTDA Exclusiv Services), dacă suni acolo și întrebi de Help Travel ți se închide telefonul în nas, iar apoi nu ți se mai răspunde. Țineți minte numele doamnei administrator, pentru că o să deschidă o altă firmă.

În ciuda sesizărilor la OPC și Poliție, site-ul continuă să fie online și să promoveze ofertele fantomă, ba mai mult, nici firma n-a intrat de fapt în insolvență. Pentru că... România.

Un reportaj TVR pe această temă găsiți aici.

Later edit: pentru că se încinge discuția în comentarii, o precizare: toate comentariile sunt verificate înainte de publicare, NU am să le public pe cele care conțin înjurături.

Update vineri 25.07: am primit un email de la doamna Adina Ionescu, în care invocă prezumția de nevinovăție și ”dreptul la imagine” atâta timp cât Statul Român nu a condamnat-o cu nimic. După ce m-am consultat cu niște prieteni cu mai multă experiență în astfel de spețe, am decis să retrag două comentarii injurioase la adresa ei. Lectură suplimentară pe acestă temă aici. Dacă vă consolează cu ceva, site-ul agenției nu mai este online, în schimb ofertele de pe magazinuldevacante încă sunt bine-mersi.

marți, 22 iulie 2014

Robi, faraoni și cultul muncii în România

Citiți întâi ”Robii”, articolul lui Alin Bratu, iar apoi reveniți, pentru cealaltă față a monedei. Cazul descris în text, cu muncitorul trecut de 50 de ani, cu opțiuni limitate, e real și demn de luat în seamă, însă ultimul paragraf mi se pare nedrept, sunt și alte aspecte care ajută să înțelegem de ce s-a ajuns aici și de ce cei obișnuiți cu sistemul vestic (mai ales germanic) nu prea înghit popoarele est-europene - toată zona suferă de aceleași metehne.

Prin natura meseriei, de-a lungul ultimilor ani am purtat discuții informale cu directori din diferite sectoare ale industriei - oameni școliți, obișnuiți cu munca în ”afară”, care au pornit de jos, nu genul de patron îmbogățit dubios peste noapte. Pe baza lor am încropit lista de mai jos, a problemele cu care se confruntă ei în relația cu salariații din birouri și producție. Poate nu sunt relevante, dar dacă au ajuns să le împărtășească unui străin înseamnă cu nu-s cazuri extreme, izolate, și că le-a cam ajuns.


Începem cu producția:

- muncitorul român nu-i legat de glie și n-are nicio greață să schimbe locul de muncă pentru câțiva lei în plus la salariu atunci când primește altă ofertă. Nimic anormal, doar că el nu-și respectă preavizul din contract, pe principiul ”eu plec de mâine, dă-mă în judecată dacă nu-ți convine, legea ține cu mine”. Până la urmă, ce valoare are o hârtie semnată de bună voie? Am sesizat în vocea celui care-mi povestea amărăciune și dezamăgire, pentru că își învățase angajatul meserie, îl ajutase cu un credit, dar la prima oportunitate ivită după rambursarea acestuia a plecat, fără a lăsa loc de ”bună ziua” - după a câta dovadă de bunătate te-ai lecui? 

- mulți români n-au cei șapte ani de acasă, trebuie educați să folosească toaleta, să n-o înfunde cu diverse chestii și să nu se urce cu picioarele pe colac. Știu o firmă care a investit vreo 40.000 de euro în toalete și dușuri moderne pentru angajați - în prima lună s-au înfundat țevile cu tampoane și a refulat canalul. În fiecare cabină de toaletă există o plăcuță cu instrucțiuni de folosire care se termină cu propoziția ”păstrați curățenia PENTRU CONFORTUL VOSTRU”. Trist, dar de la acest nivel trebuie începută educarea personalului - tabula rasa;

- una haioasă: deși hala de producție e supravegheată prin camere video la care au acces inclusiv clienții (da, e parte din standardele industriale) iar oamenii semnează la angajare o hârtie de luare la cunoștință, ce vede patronul din Germania pe monitoare într-o noapte? În rolul taurului comunal Gică de la Sculărie, care i-o punea colegei pe mașina de șlefuit (pt filologi: se mișcă lin stânga-dreapta). N-a fost un caz izolat de pasiune fulminantă, Dorelul respectiv a lăsat gravide vreo cinci colege - imaginați-vă scandalul aferent;

- un alt muncitor român fura butoaie de ulei, la mica înțelegere cu paza, iar odată surprins de camerele de supraveghere s-a jurat pe ce avea mai sfânt, contrar evidenței, că nu e moaca lui în film. După ce a fost dat afară, fără să i se facă dosar penal, din milă, s-a angajat a doua zi la concurență. Contrar la ce scrie Alin (”șomajul în Sibiu e mic, dar nu din cauza generozității firmelor din Zona Vest sau a marilor angajatori. Ci din cauza temerii față de ziua de mâine”) șomajul în Sibiu e mic și pentru că se caută motostivuitoriști cu experiență.


Trecem la birouri:

- ferească Dumnezeu să ai treabă cu un român smecher ajuns în post important la o companie mare. Ăla lucrează pentru buzunarul propriu, nu pentru patron sau acționariat. Cazuri reale: să nu poți lăsa o ofertă de colaborare la o multinațională, fără să-l trimiți pe tartorul de la Achiziții în concediu pe banii tăi sau să nu poți vinde piese unei firme de transport auto fără să-i dai 50.000 de euro spagă șefului de coloană;

- ai încurcat-o mai rău dacă ai o firmă mică și ai încredere într-un angajat cheie, singurul care să știe să folosească un sistem informatic și să nu vrea să școlarizeze pe altcineva, să te șantajeze lunar că dacă nu-i crești încă un pic salariu pleacă și te lasă cu TIR-ul la poartă și documentele ne-emise;

- angajatul român nu înțelege noțiunea de confidențialitate, nici referitoare la clienții firmei și nici la salariul propriu. Un întreg departament și-a dat demisia (patru oameni), simultan, pentru că altcineva, cu total alte responsabilități, câștiga mai mult iar fata de la HR și-a dat drumul la gură. Fără a se gândi ce fac ei, ce face celălalt, dacă merită aceiași bani. Menționez că nici IT-ul nu-i scutit de țațe, unei foste colege, mare guristă, i s-a părut interesant să spună celor din Germania că avem o pisică moartă în garaj - hilar, dar totodată trist. BTW, asta a fost singura care și-a dat demisia prin email;

- și două arhicunoscute: să-i ceri subalternului să facă o anumită treabă și să ”uite”, să fii nevoit să insiști până ce primești ce vrei, respectiv să se ”blocheze” la primul impediment și să se agațe de orice scuză puerilă ca să nu facă ceva ce nu-i convine. Creativitate latină, da, dar pusă în slujba efortului minim.

Poate unora o să li se pară că sunt nedrept. Reamintesc că ce-am scris mai sus sunt fapte reale, nu povești. Normal, există și excepții, de necontestat, oameni dedicați meseriei, harnici și cu bun simț, acei oameni pe care îi privesc cu invidie ceilalți, neștiind de ce sunt preferați, dar per ansamblu, dacă întrebi un director despre loialitatea și educația unui angajat român de nivel medie s-ar putea să auzi foarte puține cuvinte drăguțe. În aceste condiții, ne mirăm că urlă la muncitori, că-s intrasigenți, că-i dau afară, că nu-i mai țin nervii? S-ar putea ca angajatul român să nu știe decât de frică. N-am vrut să cred asta, m-am contrat mult cu un prieten responsabil de câteva sute de oameni, dar apoi am ajuns să aud pățaniile de mai sus de la alte persoane, din alte orașe și alte sectoare industriale. Alt exemplu: Un director de producție, de origine germană, a slăbit zece kilograme în câteva luni, încercând să pună pe picioare firma și să stabilizeze forța de muncă - și nu e vorba de Sibiu, ci de un județ cu puține șanse, unde-și caută lumea de lucru pe afară. N-a urlat la oameni, dar stresul l-a măcinat pe el.

Mi-e teamă că personajul colectiv intitulat ”muncitorul român” încă nu știe să aprecieze un mediu decent de lucru, n-are cultul muncii bine făcute și nu poate fi strunit cu vorba bună. Mi-e teamă că ”muncitorul român” nu înțelege că fabrica nu e construită ”ca să i se dea”, că nu-i de neînlocuit și că spre deosebire de mentalitatea comunistă, produsul final contează mai mult ca orice altceva - e oglinda muncii depuse. Mi-e teamă că ”muncitorul român” nu înțelege că patronul e un om care-și asumă riscuri și e normal să fie recompensat pentru asta, că majoritatea patronilor și directorilor nu-s niște brute needucate, dar nici nu-și permit să arate vreo slăbiciune, pentru că știu că va fi speculată prompt. Mi-e teamă că n-o să fim niciodată nemți și că puținii oameni care încearcă să insufle o altă mentalitate vor pleca înfrânți.

PS. Alt contraexemplu, dat tot în Turnul Sfatului. Citiți ultimul paragraf, despre muncitorul român în Germania.

PS2. Pe aceeași temă, la Eftimie.

luni, 21 iulie 2014

De ce nu trebuie făcute prezentările pe device-uri personale

Săptămâna trecută am fost la Bistrița, cu treabă (despre oraș și județ vă povestesc altă dată). După prima zi, lungă și intensă, de lucru în fabrica clientului, ne-au invitat șefii seara la masă. În timp ce povesteam cu ei, primesc un sms de la un prieten: ”Te-ai întors? Joacă Steaua de la 20:30”. Îi răspund scurt că mă întorc a doua zi, fără să-i explic unde sunt în acel moment (detaliu important pentru narațiune). 

Apoi profit de direcția conversației de la masă și mă lansez într-o prezentare a noilor noastre aplicații de urmărire a producției de pe telefoane inteligente. La un moment dat îi dau telefonul directorului de producție, ca să vadă un exemplu de rapoarte și statistici real-time în aplicația demo.

Omul se uită cu interes câteva secunde la ecranul telefonului, apoi ridică privirea și zice, zâmbind: ”ce-ți pasă”.
Eu: ”poftim?”
El: ”ați primit un mesaj și așa scrie: ce-ți pasă”. 

Îmi întinde telefonul, citesc tot mesajul primit de la prietenul cu care discutasem anterior și mă înroșesc instantaneu: ”ce-ți pasă... mănânci la restaurant”.


Ce-o fi crezut clientul nu știu, sper doar că nu și-a imaginat că am i-am scris cuiva ”ne-am scos din foame, ne-au invitat la masă!!”

PS. Da, se poate pune telefonul în airplane mode, dar acest lucru nu elimină complet riscurile, mai ales dacă trebuie să folosești o poză și dai de cele de la ultima ieșire la pești sau de la o beție în club.

vineri, 18 iulie 2014

Trupa RYM în turneu prin barurile sibiene

O idee bună pentru vara asta ploioasă: există o nouă trupă de cover-uri, RYM, axată pe concerte electroacustice. Pe unii din componenți poate îi știți de la Oldiz Bend și Renegades, alții sunt noi. Aseară i-am urmărit live la Oldies Pub, diseară îi găsiți la St. Andrew's Scottish Pub iar vinerea viitoare la Just Beer. 


O mostră din concertul de ieri:


joi, 17 iulie 2014

Viața la bloc: ca într-un ghem

Tot la câteva luni, în funcție mișcările de pe piața serviciilor de cablu-tv-internet, constat că a mai apărut câte o cutie/mănunchi de fire/gaură în perete în diverse puncte și etaje ale casei scărilor. Ultima ”îmbunătățire” a aspectului vine de la niște meseriași neidentificați, care au pozat pe exteriorul blocului cablul acela negru într-un mod de o rară finețe.


Bineînțeles, pentru că nimeni nu se obosește să scoată firele care nu mai sunt folosite, avem un surplus de cat5-uri și coaxiale, ascunse în paturi de plastic. Ăstuia din poză nu-i prevăd viață lungă.

miercuri, 16 iulie 2014

U know Rotten Wifi?

Acum câteva luni am dat un tweet nervos de la o conferință unde mergea netul ca porcu', a fost preluat de cei de la RottenWifi și așa am aflat de platforma lor.



Site-ul, prin utilizatorii lui, se ocupă cu clasificarea punctelor de acces la Internet în diverse locuri de interes public (baruri, hoteluri, aeroporturi). E util dacă trebuie să mergi la o conferință și vrei să știi care-s șansele să poți folosi infrastructura existentă sau dacă va trebui să-ți aduci de acasă o soluție alternativă. Dacă ești turist, te ajută să detectezi localurile cu viteză decentă din zona în care te afli. Centrul Sibiului arată actualmente așa, cu destul de puține intrări în baza lor de date:



Bineînțeles, toate aceste date se pot schimba în timp, rating-urile trebuie luate pur informativ, dar te ajută să-ți formezi o idee despre zona în care o să mergi.


marți, 15 iulie 2014

Romaniacs: motiv de comparație

În 2008, cei de la Romaniacs au amplasat linia de finish pe acoperișul clădirii lăsate în paragină pe strada Independenței. Fast forward până în 2014, când așa ceva nu mai este posibil:



Astăzi între orele 17:30 și 19:30 se desfășoară prologul pe bulevardul Coposu.

luni, 14 iulie 2014

Ne învață un parlamentar cum să-ți dai cu Tesla-n cojones

Domnul Mircea Cazan avea toate șansele să fie un altfel de politician, dat fiind că și-a realizat o parte de avere în Statele Unite, a avut o firmă de internet în Sibiu și, per ansamblu, părea expus unui alt mediu, generator al unei alte mentalități. Din păcate, dânsul se remarcă doar prin excentricități, nu și prin activitatea politică: acum vreo doi ani și-a tras un receptor galben la iPhone, cu care a defilat atât în Parlament cât și pe la diverse întruniri din Sibiu, iar astăzi am citit cu stupoare că și-a prezentat mașina electrică în fața Primărieri - o ”imbecilitate” în cuvintele lui Alin Bratu.

(C) eNational.ro

Dat fiind că ne-am intersectat la o inspecție ITP și i-am văzut ML-ul de aproape, doresc să-l întreb: o să-și inscripționeze și la Tesla numărul mașinii pe oglinzile exterioare?
Pentru cei care nu știu, în București există această practică, de a-ți grava numărul mașini pe oglinzi, ca să nu ți le fure. Bineînțeles, o pun în aplicare mai ales cei care nu-și permit niște oglinzi noi sau cei sătui să și le răscumpere pe ale lor pentru a cincea oară, din târg, dar în țara în care Becali repară Maybach-ul cu ranga, nu-i de mirare că până și parlamentarii, sărăcuții, recurg la astfel de gesturi. Spre comparație, alți oamenii cu succes profesional și capul pe umeri, ce activează tot în Capitală, gen avocați, bancheri și directori, și ei posesori de mașini scumpe, nu și-au mutilat mașinile. 

Tot pe baza observațiilor de la ITP mai am două întrebări: 
1. la Tesla știe de unde se aprind farurile de ceață?
2. tot fără bani și card va merge la următoarea inspecție? Va suna iar la secretară să-i facă un OP pentru un mizilic de 100 de lei?

E greșit să-mi doresc mai puține gesturi de papagal și mai multă decență și muncă?

PS: un alt stimabil și-a vândut apartamentul, ca să mai sugă niște bani de la Stat. Citat din Turnul Sfatului: ”Dacă și-ar fi păstrat apartamentul din București, Tămâian ar fi trebuit să renunțe la hotel unde statul plătește peste 200 de lei pe noapte (9.000 de lei pe lună) sau renumerația pentru chirie, achitată de asemenea de către Camera Deputaților.”

Later edit: isn't it ironic?

vineri, 11 iulie 2014

Brașov 2014

Merg destul de rar la Brașov iar când vreau să ajung pe Valea Prahovei îl evit, o iau pe drumul Râșnov-Pârâul Rece. Pentru că centrul vechi e relativ ușor accesibil dinspre Sibiu, n-am circulat mult prin acest oraș în vizitele anterioare. Ieri, însă, pentru că aveam treabă într-o zonă industrială, am parcurs fosta Centură, pe bulevardele de pe lângă Gară - drumul pe unde mergeam la mare la începutul anilor 2000 și era un coșmar, aglomerat și plin de tiruri. 


Surpriza a fost plăcută: trafic relaxat în toate direcțile, incomparabil cu Timișoara sau Cluj. La fel de multe giratorii ca în Sibiu, dar și străzi largi, cu trei benzi pe sens, probabil rezultat al sistematizării comuniste, însă în combinație cu scoaterea traficului greu din oraș efectul este neobișnuit pentru România: se circulă fluent, calm, modern, e curat, sunt multe flori, până și blocurile arată bine. 

Referitor la orașul vechi, îmi mențin părerea din 2012: pentru mine centrul Sibiul este mai frumos.

Tip pentru servit masa într-o altă zonă decât cea centrală: Trattoria del Chianti

joi, 10 iulie 2014

Serial nou: Halt and Catch Fire

Pentru serile ploioase:

  • Non-Stop: film decent pentru Hollywood, cu mister ”special set of skills înecate în alcool”. De văzut înaintea unui zbor mai lung sau, de ce nu, chiar în timpul unuia;
  • Crossbones: un serial nou, cu pirați și cu John Malkovich în rol principal; am văzut episodul pilot și nu mi s-a părut suficient de interesant pentru a-i mai da o șansă, păcat de JM;
  • Generation Iron: despre băeții care trag de fiare și aspiră la titlul de Mr. Olympia;
  • Snowpiercer: SF interesant, mai ales dacă vreți să-l vedeți pe Vlad Ivanov cum se bate;
  • Noah: dacă ați văzut Cei trei mușchetari, varianta recentă, cu corabia zburătoare - și ăsta-i o mizerie hollywoodiană stil șaorma cu de toate;
  • 2 Days in New York: comedie ușurică, de văzut cu nevasta, cu poante mai puțin standard, mai ales din cauza unor francezi;

    • Halt and catch fire: de când a răposat Steve Jobs sunt la modă filmele și serialele cu IT. Spre deosebire de Silicon Valley, care e o comedie despre un start-up recent, Halt and catch fire povestește despre începuturile clonelor IBM PC, în anii 80. Interesant, nu doar pentru IT-iști.

    miercuri, 9 iulie 2014

    Idei în dialog. Cum s-a trăit meciul pe FB

    Totul a pornit de la bietul Teo, care a primit bonus de la Electrica pentru că-și achită facturile la timp. (Nu fac capturi de ecran, ar fi prea multe, copiez doar textele)
    Mulțumesc celor de la Electrica pentru că m-au trimis la culcare. Doar nu era să-mi pierd nopțile uitându-mă la meci. Muriți mă cu curentul vostru
    Prima împunsătură, de la Alin: nicicum nu-i bine. basistule!

    Traian, rămas și el fără curent, că deh, locuiește tot în zona de după Ștrand II, dar, cum bine a punctat, nu pe o stradă cu nume de sat, zice: Chiar ca m-as imbraca in pijamale, da' nu le gasesc. Multumesc, Electrica!

    (c) www.facebook.com/homedesigning

    Ies la iveală amatorii de baschet iar la modul cum va decurge meciul, au avut apă la moară. Io: Tinem cu aia in galben ca ne amintesc de Csu?

    Alin: merge... da n-au niciun sarb. Nu ne reprezinta
    Călin: Pretena sefului meu e brazilianca, el e neamt. Oricum se termina, maine o sa am o zi grea
    Teo: cică putem uita de curent câteva ceasuri. Avarie majora
    Alin:  avarie majora, sa se gate meciul ca e si ei oameni
    Alin: gool. iar o fura CSU
    Călin: Parca si Scolari aduce a Vulc
    Alin: Brazilia joaca bine in sfertul 3

    Vine curentul.

    Teo: habemus lux
    Alin: no. nu mai e niciun fun. sa nu-mi zici ca aveti si apa calda
    Teo: dacă vrei ma ofer sa vin sa.ti iau sigurantele
    Alin: i-am dat drumu la caine. preventiv
    Traian: Las, ma, ca pe stalp nu poate el urca
    Călin: nu-ți mai trebuie?
    Alin:  am tot incercat. Se intoarce. de aia i-am si zis Bumerang
    Călin: Si cum il alintati?
    Alin: nu-l alintam
    Alin: 2:0. vulc era sa pice

    Alin: 3:0
    Călin: Draguti nemtii, stiu ca e tarziu in germania si maine se lucreaza. Inchid repede jocul.
    Teo: 4:0
    Alin:  isi bat joc. Sunt copii pe stadion
    Traian:  Cred ca am prins si io un gol...Se dau la liber?
    Alin: 3 plus unu gratis. Daca n-aveati curent, ziceati ca va mintim
    Traian: Toata lumea stie ca nemtii au promotii serioase
    Călin: 4-0 e scor periculos?
    Alin: plecati acaaasaaaa. A. Is acasa
    Teo: 5-0. Suuutaaaaa
    Alin: si-au dorit mai mult victoria. Asta este. Ar putea incerca si de la trei...
    Teo: sa intre ban
    Călin: Am trezit-o si pe nevasta-mea, sa rada si ea
    Alin: i-am dat doua palme lui fiu-meo sa tina minte ziua

    Călin: Va dati seama cat a costat biletul?
    Alin: si pentru ce? La Obor Fest intrarea a fost gratis...
    Alin:  Fred, Hulk... cartoon network
    Alin: pauza. Ma duc la fiu-meu. Trebuie sa inteleaga ca a fost o zi importanta
    Călin: Daca le-ar lua Gadea interviu brazilienilor precis i-ar intreba daca s-au gandit sa se sinucida
    Alin: nemtii s-au antrenat in pauza la loviturile de la 11 metri....

    Călin: Brazilienii revin de la cabine plini de optimism
    Alin: daca nemtii erau romani, se intorceau din pauza vopsiti galben in cap. n-au pic de caterinca in ei
    Călin: Imagineaza-ti ca ai plati 1000 de eur ca sa vezi cum te bate asesoft la 50 de puncte:D
    Teo: as da foc la transi
    Alin:  si nici sa n-ai motiv sa omori arbitrul
    Alin:  se vor mobiliza in finala mica
    Călin: Poate nu-s obisnuiti cu clima...
    Teo: hai baieti, "cantati cu noi-cantam cu voi" poate-poate egalam
    Călin: Bine ca au semnat inainte brazilienii cu cluburile, ca acum nu-i mai lua nici Gazu'
    Alin:  pe grafica n-au incaput toti marcatorii. Au dat din maus. Hesus
    Călin: Ma duc la culcare, meci slab, m-am plictisit

    marți, 8 iulie 2014

    Maturitatea plăților online

    De câțiva ani am reușit să elimin total statul la cozi pentru plata diverselor facturi și impozite, ultimul pas fiind făcut atunci când am creat cont pe site-ul Primăriei. Îi las lui Băgă plăcerea de a se certa cu pensionarii - musai de citit asta și asta. Nu-i mare motiv de mândrie, oricine-și încasează banii prin bancă poate face la fel, iar tarifele pentru ibanking sunt acceptabile în majoritatea cazurilor.

    Îmi place că firmele mari au înțeles nu doar avantajul (a se citi ”reducerea de costuri”) de a trimite facturi electronice dar și acela de a comunica în interiorul emailului (în text) toate informațiile necesare abonatului pentru plata prin ibanking (sumă, cod client, număr factură) fără a necesita descărcarea și deschiderea pdf-ului ce conține formularul facturii. 



    Deși pare un aspect minor, din cauză că procesul se repetă lunar pentru câțiva furnizori, orice optimizare e binevenită: poți face rapid copy/paste din email în internet banking, lucru nu totdeauna posibil cu pdf-urile read-only, câteodată trebuia să comuți între aplicații, să memorezi codurile și să le treci de mână. În plus, nu mai trebuie să cauți prin sistemul de fișiere după pdf-urile descărcate ca să le ștergi. 

    Dacă informațiile importante lipsesc din email: e posibil să previzualizezi un pdf atașat direct din email (yahoo, google), câteodată poți selecta chiar și text.

    Alternativa la acest mod de plată sunt convențile cu furnizorii, prin care aceștia pot trage direct bani din contul tău, ceea ce nu mă încântă din două motive (pe lângă faptul că nu e universal valabilă): birocrația suplimentară pentru activare și greșelile, știu un neamț căruia sala de fitness i-a tras 10.000 euro în loc de 100,00. Până completezi un refuz de plată, până te ”cerți” cu respectivii, rămâi cu contul gol câteva zile/săptâmâni.

    luni, 7 iulie 2014

    Dreptul de a uita și dreptul de a ne aduce aminte

    Lizuca îi face un serviciu profesional lui Dorel, care, în semn de mulțumire nu doar că plătește factura dar îi și trimite Lizucăi un buchet de flori. Iubitul Lizucăi nu privește cu ochi buni toată tărășenia, așa că se hotărăște să investigheze. Prin prietenul Google află că Dorel are oareșce ambiții politice și CV pe net. E căsătorit. Nevasta lui Dorel are și ea o profesie ”reglementată”, dintr-un paragraf de pe site-ul Monitorului Oficial află cum o cheamă, CNP-ul și adresa de domiciliu. Până la egalarea scorului prin trimiterea unui buchet de flori doamnei și iscarea unui scandal nu mai e decât un pas.

    Dragi cititori și Dorei europeni, acum acest scenariu poate fi evitat, o decizie recentă a Curții de Justiție a UE obligă motoarele de căutare să șteargă rezultatele irelevante, perimate și neadecvate din căutarea după numele unei persoane. Tot ce trebuie să faceți e să completați formularul de aici și să specificați ce pagină web vă lezează drepturile. Ulterior, cei care vă caută numele pe net vor putea citi următoarea notă de subsol:


    Bineînțeles, au apărut deja scandaluri, un ex-CEO Merrill Lynch se pare că și-a ”coafat” trecutul, astfel încât să nu mai apară referințele la incompetența generatoare de criză financiară în 2007. Procesul de ajustare la noile legi este încă rumegat de Google, se răzgândesc, sunt scoase link-uri și apoi, după o judecată mai amănunțită, reapar. Articol cu detalii aici.

    O să fie interesant, presupun că-s mulți care-și freacă mâinile cu satisfacție, crezând că o să ne luăm adio de la Iliescu + mineriadă = love, Remeș + caltaboș = mită, Ponta + doctorat = plagiat și multe altele. Prevăd că au să apară site-uri mai mult sau mai puțin underground, cu link-urile și cache-ul articolelor pe care nu ți le mai întoarce niciun motor de căutare ”serios”.


    vineri, 4 iulie 2014

    Mult baschet vara aceasta la Sibiu

    .. ceea ce e bine, dat fiind că sezonul regulat al Campionatului Național durează din octombrie până în aprilie, iar fanilor li se lungesc urechile de poftă în restul anului. 

    1. Sibiu Streetball are loc începând de azi până duminică, în Parcarea Teatrului. Puteți merge la orice oră pentru a vedea baschet de calitate la diverse grupe de vârstă, dar punctele culminante (semifinale și finale) vor fi sâmbătă și duminică după amiază. Sunt înscrise 58 de echipe, vin unii din cei mai buni jucători de streetball din Europa de Est, vor fi două echipe din Serbia și două din Ungaria, iar programul complet îl găsiți aici (pe linkul portocaliu Schedules).


    2. O mare parte din cantonamentul Echipei Naționale a României se desfășoară la Sibiu. Scopul: calificarea la Campionatul European din 2015. În cadrul acestui cantonament, între 25 și 27 iulie băieții vor juca trei amicale în Sala Transilvania, cu Elveția, Tunisia și Olanda. Două meciuri cu Germania, se vor juca în 10 și 11 la Mediaș. Detalii aici. Din lot face parte și Octavian Popa Calotă, de la CSU Sibiu.

    3. Rezultatele cantonamentului se vor vedea în cadrul campaniei de calificare din august, când sibienii vor putea asista la meciuri oficiale tari cu Suedia (13 august), Slovacia (20 august) și Letonia (27 august). De abia aștept, sunt convins că atmosfera va fi apropiată de cea de la meciurile CSU, băieții au nevoie de noi, adversarii fiind puternici.

    joi, 3 iulie 2014

    Albume noi, englezești: John Illsley, Ed Sheeran

    Muzică de profesioniști, nu calculatoare.

    1. John Illsley - Testing the Water. Fostul basist Dire Straits are un album nou, în stilul consacrat. Nu durează decât 38 de minute, nu e lungit inutil, dar are câteva piese faine, cu niște solo-uri frumoase, inclusiv la Stratocaster. A, tocmai a anunțat că a avut cancer vreo 10 ani și n-a spus aproape la nimeni. S-a vindecat cu ajutorul celulelor stem furnizate de sora sa.


    Cu cât îl ascult mai mult, cu atât îmi place mai tare, mai descopăr o floricică, un solo, o combinație armonioasă de instrumente:



    2. Ed Sheeran, tinerelul de 23 de ani care vede foc, și-a lansat cel de-al doilea album. X. Primul s-a numit +. E plin de piese vesele, dar mie-mi plac, culmea, ăstea mai liniștite. Sheeran n-a căutat să fie unic, nu încearcă chestii moderne, dar asta e bine; rezultatul e foarte plăcut iar instrumentația la înălțime: multă chitară acustică mânuită cu agilitate, o linie de bas puternică sau o partitură frumoasă de pian.



    miercuri, 2 iulie 2014

    Așa se atrag investitorii la Avrig

    Dacă ce scrie în Turnul Sfatului e adevărat, și n-am motive să mă îndoiesc, în Consiliul Local Avrig predomină alte interese decât cele publice. Nimic nou, însă modul în care un consilier local tratează pe cineva dispus să investească 8 milioane de euro în orașul lui e... interesant (eufemism):
    (..) cerând programarea unei ore pentru întâlnirea cu autoritățile locale. ”Ar fi bine în a doua parte a zilei, dar cu rezerva că undeva la ora 17:00, dumnealui are avion de plecare”.

    Primarul a propus ora 14:00, moment în care unul dintre consilieri a cerut ca ora întâlnirii să fie 16:00. ”Noi suntem angajați, avem serviciu”, a motivat Costin Bădilă, consilier PNL și care conducea respectiva ședință din postura de președinte. Reprezentanta grupului a declarat că în cazul în care se stabilește ca oră de întâlnire ora 16:00, timpul alocat întâlnirii ar fi cam scurt.
    Sunt convins că la Avrig curge doar lapte și miere, apar zilnic bogătani care-și doresc să facă investiții majore, nu e posibil să-și ia importanții și onorabilii aleși locali liber două ore de la serviciu pentru fiecare.


    Probabil stimabilul n-are niciun interes să facă discuția prea lungă, să promită, să asculte, să se prefacă interesat, să aburească prea mult pe cineva venit cu probleme concrete; jocurile fiind făcute - chiar sunt curios al cui era terenul și cine i-a dus pe elvețieni cu zăhărelul să-l cumpere, aceasta fiind povestea mai interesantă din spatele aroganței de faraon comunal. 

    Citiți tot articolul, sub tonul sec, jurnalistic, o să întrezăriți mersul lucrurilor din țara asta.

    PS. Din ultimele anchete DNA reiese pe la nivel se învârte șpaga. Cu o pereche de cârnați ajungi departe.

    marți, 1 iulie 2014

    Aeroportul Cluj Napoca are niște hibe

    De câte ori zbor din Cluj găsesc în aeroport câteva lucruri care mă nedumeresc. Deformație de frequent flyer, ce să zic. Nu că Aeroportul Sibiu ar fi mai breaz (doar, poate, mai cochet) sau că ar putea exista vreo comparație la nivel de număr de pasageri și zboruri, însă mi se pare că cel din Cluj are două hibe mari:

    - sala de plecare e prea mică, există prea puțin spațiu și prea puține locuri de șezut pentru pasagerii celor 3-4 avioane low cost de aproape 200 de locuri ce sunt operate simultan dimineața. Mai adăugați minim un charter cu turiști și ajungem la o zonă sufocată de 800 de persoane;

    - banda circulară de bagaje e subdimensionată și ea. Primele 20-30 de geamantane apucă să coboare, dar cei care ar trebui să le ridice sunt prinși la coadă la pașapoarte (avion de 200 de locuri, remember?) iar senzorul absolut prost calibrat al benzii transportoare nu permite evacuarea celorlalte bagaje deși ar mai fi ”petece” cu loc liber suficient pe banda circulară. N-am mai văzut așa ceva în niciun alt aeroport, situația e unică și ar trebui remediată într-un fel, poate chiar de un angajat care să dea bagajele jos manual;

    - parcarea: mulți deștepți merg cu mașina la ieșire, opresc acolo și se duc la coadă la ghișeul de plată. Cei care au plătit înainte să se urce în mașină și sunt gata de ieșire așteaptă după șmecheri sau fac slalom. Agenții de pază se fac că plouă.

    În plus, în toaleta bărbaților există o cutie cu otravă. Ar fi greu să o deschid, să iau din conținut și să otrăvesc vecinul de scaun? Poate. Dar să lași un copil curios să meargă la baie singur o fi bine?



    Bonus, un fel de engleză. Pentru mulțumiri n-a mai avut nervi: